Un profesor din Buzau, probabil apartinind altei confesiuni religioase decit cea ortodoxa, pentru ca altfel nu s-ar fi simtit discriminat de prezenta icoanelor in scoli, a aruncat o piatra in balta si alti zeci de mii se chinuie acum sa o scoata. Profesorul in discutie spune ca se simte discriminat, ca isi simte incorsetata libertatea de constiinta, din cauza icoanei pe care este el nevoit sa o priveasca in fiecare pauza in cancelarie si in timpul orelor, la clasa.
Ca majoritari, noi, ortodocsii, trebuie sa ii intelegem si sa-i acceptam pe minoritari, insa nu vad de ce trebuie ca noi, majoritarii, sa acceptam ceea ce ne impun minoritarii. Doar asa, ca sa fim draguti cu ei? Totul are o limita.
Religia in scoli nu inseamna formarea de talibani. Profesorii de religie, in majoritate, sint oameni care pot servi drept exemplu elevilor: sint buni, rabdatori, ingaduitori, promoveaza valorile spiritualitatii, intr-o lume excesiv de mercantila, in care esti invatat ca banul este valoarea suprema. Este adevarat, mai sint unii care ii sperie pe bietii copii cu anateme si alte nenorociri, insa acestia reprezinta exceptii. La orele de religie se face educatie morala, la cei mici, iar la cei mari discutiile pot fi caracterizate drept filozofico-religioase. Copiii si adolescentii au multe intrebari, in aceasta lume in care sint asaltati de informatii, iar la aceste ore discuta despre ceea ce le este mai putin clar.
Orele de religie in scoala nu sint obligatorii. Cei de alte credinte sau care se declara atei pot lipsi. Nimeni nu le impune nimic. Credinta crestin-ortodoxa este una care face apel la sentimentul milei si nu al razbunarii, al impunerii credintei prin violenta. Ca urmare, pericolul ca elevii sa se transforme in niste talibani este nul. Nici un elev nu a devenit habotnic numai din cauza orelor de religie din scoala, nici un elev nu a renuntat la o alta credinta pentru a deveni ortodox din cauza acestor ore sau din cauza icoanelor din scoli. Din contra, multi ortodocsi au renuntat la religia in care s-au nascut pentru a face parte din alta confesiune. Nu am auzit pina acum de nici un adventist sau baptist care sa fi trecut la ortodoxism. Si atunci, care este pericolul, unde este discriminarea si de ce ar trebui noi, ortodocsii, sa fim obligati sa dam icoanele jos din scoli?
Daca intr-o anumita clasa sint elevi si de alte confesiuni, nu i-a impiedicat nimeni sa-si afiseze si ei simbolurile lor religioase. Nu ne-a obligat nimeni sa punem icoanele pe perete, dar simpla lor prezenta, tacuta, pentru cei ce apartin acestei credinte, reprezinta un reper. Pentru ceilalti este un simplu tablou. Cu ce-i deranjeaza? Daca nu ne-a obligat nimeni sa le punem pe perete, atunci de ce incearca cineva sa ne oblige sa le dam jos? Pentru ortodocsi, abia aceasta obligativitate poate insemna ingradirea libertatii de constiinta. Noi, ortodocsii, ar trebui atunci sa sesizam Consiliul National Contra Discriminarii pentru ca prin aceasta masura luata de stat ne simtim lezati. Singura solutie rezonabila in aceasta situatie este ca afisarea simbolurilor religioase in scoli sa se faca prin hotarirea membrilor comunitatii respective. Impunerea, prin ordin ministerial, a oricarei alte solutii inseamna ingradirea libertatii de constiinta. Pe de alta parte, chiar daca se vor scoate simbolurile religioase din scoli, ortodoxia va rezista, asa cum a rezistat si in comunism. Insa acum, in democratie, cind sintem liberi, sa nu avem voie sa hotarim pentru copiii nostri, mi se pare absurd.
Ca majoritari, noi, ortodocsii, trebuie sa ii intelegem si sa-i acceptam pe minoritari, insa nu vad de ce trebuie ca noi, majoritarii, sa acceptam ceea ce ne impun minoritarii. Doar asa, ca sa fim draguti cu ei? Totul are o limita.
Religia in scoli nu inseamna formarea de talibani. Profesorii de religie, in majoritate, sint oameni care pot servi drept exemplu elevilor: sint buni, rabdatori, ingaduitori, promoveaza valorile spiritualitatii, intr-o lume excesiv de mercantila, in care esti invatat ca banul este valoarea suprema. Este adevarat, mai sint unii care ii sperie pe bietii copii cu anateme si alte nenorociri, insa acestia reprezinta exceptii. La orele de religie se face educatie morala, la cei mici, iar la cei mari discutiile pot fi caracterizate drept filozofico-religioase. Copiii si adolescentii au multe intrebari, in aceasta lume in care sint asaltati de informatii, iar la aceste ore discuta despre ceea ce le este mai putin clar.
Orele de religie in scoala nu sint obligatorii. Cei de alte credinte sau care se declara atei pot lipsi. Nimeni nu le impune nimic. Credinta crestin-ortodoxa este una care face apel la sentimentul milei si nu al razbunarii, al impunerii credintei prin violenta. Ca urmare, pericolul ca elevii sa se transforme in niste talibani este nul. Nici un elev nu a devenit habotnic numai din cauza orelor de religie din scoala, nici un elev nu a renuntat la o alta credinta pentru a deveni ortodox din cauza acestor ore sau din cauza icoanelor din scoli. Din contra, multi ortodocsi au renuntat la religia in care s-au nascut pentru a face parte din alta confesiune. Nu am auzit pina acum de nici un adventist sau baptist care sa fi trecut la ortodoxism. Si atunci, care este pericolul, unde este discriminarea si de ce ar trebui noi, ortodocsii, sa fim obligati sa dam icoanele jos din scoli?
Daca intr-o anumita clasa sint elevi si de alte confesiuni, nu i-a impiedicat nimeni sa-si afiseze si ei simbolurile lor religioase. Nu ne-a obligat nimeni sa punem icoanele pe perete, dar simpla lor prezenta, tacuta, pentru cei ce apartin acestei credinte, reprezinta un reper. Pentru ceilalti este un simplu tablou. Cu ce-i deranjeaza? Daca nu ne-a obligat nimeni sa le punem pe perete, atunci de ce incearca cineva sa ne oblige sa le dam jos? Pentru ortodocsi, abia aceasta obligativitate poate insemna ingradirea libertatii de constiinta. Noi, ortodocsii, ar trebui atunci sa sesizam Consiliul National Contra Discriminarii pentru ca prin aceasta masura luata de stat ne simtim lezati. Singura solutie rezonabila in aceasta situatie este ca afisarea simbolurilor religioase in scoli sa se faca prin hotarirea membrilor comunitatii respective. Impunerea, prin ordin ministerial, a oricarei alte solutii inseamna ingradirea libertatii de constiinta. Pe de alta parte, chiar daca se vor scoate simbolurile religioase din scoli, ortodoxia va rezista, asa cum a rezistat si in comunism. Insa acum, in democratie, cind sintem liberi, sa nu avem voie sa hotarim pentru copiii nostri, mi se pare absurd.
