Ca şi cum poporul, prin votul dat pe 16 noiembrie 2014, i-a validat şi pe ei, dându-le cumva mână liberă pentru a face şi desface ei treburile în România. Nu, poporul nu a votat pentru alde Blaga, Orban, Atanasiu, MRU şi alţi profitori din suita lui Iohannis, ba dimpotrivă: poporul a votat sperând că, odată cu Ponta, vor scăpa şi de figurile de tristă amintire de teapa lui Blaga & co.
Problema este că în teritoriu, adică şi la Brăila, liberalii şi democrat-liberalii din Noul PNL au început să se creadă mai jupâni decât prevede legea. Este şi cazul lui Cătălin Boboc, de la PNL Brăila, care de la o vreme încoace a început să emită pretenţii de mare conducător. De pildă, Boboc visează să devină noul tătuc al Brăilei. Este dreptul lui Boboc să viseze că în primăvară va fi noul preşedinte al CJ Brăila, întrebarea este însă ce anume îl recomandă pe el pentru a ocupa această funcţie. Păi, vă spun io, dacă nenea Boboc nu o să vrea să răspundă la această întrebare: nimic, absolut nimic nu îl recomandă pe Cătălin Boboc pentru scaunul de preşedinte de judeţ. Nici vârsta, nici experienţa, nici pregătirea profesională. Poate doar gura aia mare şi tupeul să îl facă prizabil pentru funcţia de preşedinte de CJ, dar credeam că până şi Boboc a înţeles că poporul vrea alt gen de conducători, că "Stancu style" e expirat, chiar desuet aş zice.
Cătălin Boboc a uitat probabil cum a intrat în politică: de mână cu mama lui, care îi şoptea ce să spună la prima conferinţă de presă pe care el a convocat-o la viaţa lui. Sunt dispus să accept faptul că între timp Cătălin Boboc a mai evoluat, că nu mai este ţâncul ăla cu coşuri pe faţă, care stătea pitit sub fusta mămicuţei, ca să nu se facă de baftă în public. Însă, cu tot respectul o zic, pretenţiile lui Boboc sunt prea mari pentru posibilităţile lui. Păcat că Bunea Stancu nu vrea să înceapă să vorbească despre una-alta, că eu tare aş fi curios să aflu cum a ajuns Cătălin Boboc senator, la alegerile din 2012. Asta aşa, ca să înţelegem şi de ce Boboc nu a demarat o acţiune de suspendare a preşedintelui Bunea Stancu atunci când trebuia, ci a devenit vocal abia după ce Înalta Curte i-a dat decisiva lui Stancu.
