Marele Canal, cunoscut şi sub denumirea Marele Canal Beijing-Hangzhou, reprezintă un sistem amplu de căi navigabile în câmpiile din regiunile de nord-est şi centru-est ale Chinei. Cu o lungime de aproximativ 1.800 de kilometri, este considerat cel mai lung sistem de canale sau râuri artificiale din lume, care se întinde de la Beijing, în nord, până la provincia Zhejiang, în sud, traversând metropola Tianjin şi provinciile Hebei, Shangdong, Jiangsu.
Construit pe secţiuni, începând din secolul al V-lea î.Hr., Marele Canal a fost conceput ca un mijloc unitar de comunicaţie pentru Imperiu. A facilitat de-a lungul mai multor regimuri succesive transportul din zona agricolă bogată Yangtze şi de pe văile râului Huai către oraşele de reşedinţă şi armatele numeroase din nordul Chinei. Câmpiile Zhejiang şi Jiangsu au acumulat puterea agricolă şi economică a Chinei timp de peste un mileniu.
Aprovizionare şi livrare
Planurile ambiţioase au condus la apariţia unor şantiere de construcţii gigantice, ce au reunit cel mai mare şi mai costisitor proiect de inginerie civilă anterior Revoluţiei Industriale. Astfel, s-a conturat un sistem de comunicaţie în interiorul Imperiului, care a înlesnit aprovizionarea cu cereale şi materii prime de importanţă strategică, precum şi livrarea de orez populaţiei.
Canalul rămas până în zilele noastre a rezultat în urma unificării, în timpul Dinastiei Sui (581-618), a secţiunilor realizate de mai multe dinastii anterioare. Sistemul original, construit de împăratul Yang (569-618), din dinastia Sui, a fost descris de istoricii chinezi un act de nebunie sclipitoare. Principalele râuri din China antică curgeau de la vest la est, iar Yang a vrut să întrerupă această linie geografică; avea nevoie să ducă orezul din zona fertile din jurul Yangtze până la curtea sa şi către armate, care se luptau constant cu triburile nomade. Aşadar, au fost mobilizaţi aproape un milion de lucrători pentru a construi prima secţiune a canalului. Oficial, lucrarea a fost finalizată în 171 de zile, în anul 605.
Lucrări de reconstrucţie şi restaurare
Segmentul Henan, numit şi Marele Canal Jing Hang, din timpul dinastiilor Sui şi Tang, trecea prin Luoyang, Zhengzhou, Kaifeng, Shangqiu, oraşul istoric Xinxiang, Anyang şi alte zone ale provinciei Henan. Xinxiang ar fi fost punctul de pornire al Marelui Canal, în perioada statelor beligernate (475 - 221 î. Hr.). Acest curs de apă ar fi fost ales ca linie de demarcaţie în timpul războiului Chu-Han. În apropierea oraşului se află canalul Honggou şi calea navigabilă istorică Tongji. În pofida vicisitudinilor abătute asupra sa timp de peste 1.000 de ani, secţiunea din provincia Henan şi-a păstrat autenticitatea şi integritatea. Lucrările de reconstrucţie şi restaurare efectuate la cele şase obiective istorice culturale au respectat datele furnizate de arhive şi de descoperirile arheologice.
Principala arteră de navigaţie comercială a Canalului se întinde, în prezent, pe o lungime de peste 520 de kilometri. Chinagrandcanal.com indică o linie clară de oraşe istorice de-a lungul Canalului Jing Hang, chiar şi după ultima jumătate de secol de dezvoltare şi urbanizare, în special în zonele de la nord de Râul Yangtze. În ansamblu, între aşezările udate de apele Marelui Canal, oraşele Zhaobo, Gaoyou, Anyi, Guazhou, Wantou, Cheluo, Hexia, Banzha, Matou poartă o semnificaţie culturală şi istorică inestimabilă.
