O casta este, potrivit DEX-ului, un grup social inchis care isi apara cu strictete interesele. In plus, membrii sai beneficiaza de nenumarate privilegii. Romanii, de cind se stiu, n-au dus lipsa de asemenea "aristocrati?. De la tarabostes-ii din vremea lui Burebista si pina la unele categorii socio-profesionale din ziua de azi. Sigur ca, fara prostime, toti acestia n-ar mai face nici doua parale. Poate de aceea locurile sint limitate ca numar.
Pe vremea lui Ceasca, avantaj aveau structurile militare, angajatii de la telefoane, cei de la electricitate si minerii. Ca sa incepem cu cei din urma, minerii aveau aproape la fel de multe drepturi ca si cei de la Securitate (kilowattul aproape moca, chiria locuintei aproape moca, lefuri babane, pensionare rapida). Dar pretul era mare: sanatatea si, uneori, viata. Angajatii de la telefoane si electricitate beneficiau de gratuitati ale serviciilor respective, la fel ca si acum, chiar si dupa pensionare. Iar, in ce priveste structurile militare, Ceausescu si-a platit servitorii dupa cita incredere avea in ei: cei mai pretiosi au fost securistii, urmati valoric de armata si de militieni. Interesant este ca, pina astazi, nu s-au inregistrat modificari esentiale in clasament.
Sigur ca schimbari au fost: ceferistii, care obtinusera lefuri in valuta in 1990, astazi l-au cam pierdut pe nasu?, iar minerii, care au dat dovada de-a lungul atitor mineriade ca sint prea uniti, au fost imprastiati cu forta, desi carbunele va reveni in forta in urmatorii ani ca sursa importanta de energie. Intre timp, printre grupurile favorizate de lege si soarta dupa 1990 si-au mai facut loc angajatii din Justitie, functionarii publici (inalti si ceilalti), precum si armata de parlamentari si de servitori ai acestora. Dar au disparut activistii de partid. Sau nu?
Pentru ceilalti bugetari - din invatamint si sanatate - nu prea s-au mai gasit privilegii, fiecare descurcindu-se pe cont propriu: mai o meditatie, mai o consultatie privata. Dar, adunindu-i pe toti in acelasi buget de cheltuieli, incepe sa devina limpede cit de bine merg treburile in tara asta. Daca in Romania abia au mai ramas jumatate dintre cei care ar trebui sa-i duca in spinare - prin cheltuieli cu servicii publice de doi bani si impozite nejustificate - pe toti beneficiarii de privilegii, cum sa se inchida bugetul? Misiune imposibila pentru orice Guvern.
Bunaoara, proiectul de lege al sigurantei nationale le ofera cu larghete sprijin angajatilor serviciilor de informatii pentru cumpararea/constructia unei locuinte, dar nu exista nici o prevedere legala menita sa apere de inundatii cocioabele nenorocitilor. Ba, tot acestia din urma ar fi vinovati ca si-au modelat chirpiciul pe malul apei. Nu este ridicol? Ma mir ca se mai duce presedintele la ei sa vada daca traiesc bine sub cerul liber si cu toata saracia furata, pina si ea, de ape.
Pe vremea lui Ceasca, avantaj aveau structurile militare, angajatii de la telefoane, cei de la electricitate si minerii. Ca sa incepem cu cei din urma, minerii aveau aproape la fel de multe drepturi ca si cei de la Securitate (kilowattul aproape moca, chiria locuintei aproape moca, lefuri babane, pensionare rapida). Dar pretul era mare: sanatatea si, uneori, viata. Angajatii de la telefoane si electricitate beneficiau de gratuitati ale serviciilor respective, la fel ca si acum, chiar si dupa pensionare. Iar, in ce priveste structurile militare, Ceausescu si-a platit servitorii dupa cita incredere avea in ei: cei mai pretiosi au fost securistii, urmati valoric de armata si de militieni. Interesant este ca, pina astazi, nu s-au inregistrat modificari esentiale in clasament.
Sigur ca schimbari au fost: ceferistii, care obtinusera lefuri in valuta in 1990, astazi l-au cam pierdut pe nasu?, iar minerii, care au dat dovada de-a lungul atitor mineriade ca sint prea uniti, au fost imprastiati cu forta, desi carbunele va reveni in forta in urmatorii ani ca sursa importanta de energie. Intre timp, printre grupurile favorizate de lege si soarta dupa 1990 si-au mai facut loc angajatii din Justitie, functionarii publici (inalti si ceilalti), precum si armata de parlamentari si de servitori ai acestora. Dar au disparut activistii de partid. Sau nu?
Pentru ceilalti bugetari - din invatamint si sanatate - nu prea s-au mai gasit privilegii, fiecare descurcindu-se pe cont propriu: mai o meditatie, mai o consultatie privata. Dar, adunindu-i pe toti in acelasi buget de cheltuieli, incepe sa devina limpede cit de bine merg treburile in tara asta. Daca in Romania abia au mai ramas jumatate dintre cei care ar trebui sa-i duca in spinare - prin cheltuieli cu servicii publice de doi bani si impozite nejustificate - pe toti beneficiarii de privilegii, cum sa se inchida bugetul? Misiune imposibila pentru orice Guvern.
Bunaoara, proiectul de lege al sigurantei nationale le ofera cu larghete sprijin angajatilor serviciilor de informatii pentru cumpararea/constructia unei locuinte, dar nu exista nici o prevedere legala menita sa apere de inundatii cocioabele nenorocitilor. Ba, tot acestia din urma ar fi vinovati ca si-au modelat chirpiciul pe malul apei. Nu este ridicol? Ma mir ca se mai duce presedintele la ei sa vada daca traiesc bine sub cerul liber si cu toata saracia furata, pina si ea, de ape.
