* construit, în urmă cu mai bine de un secol, de fabricantul de bere Muller, imobilul de pe B-dul Cuza 107 a devenit Casa Învățătorului în anul 1935 * dascălii au donat bani din salarii, șase ani la rând, pentru achiziționarea edificiului * bombardată în anul 1942, trecută abuziv în proprietatea statului comunist, clădirea-monument a devenit Cinema "Popular", iar după Revoluție a fost retrocedată Sindicatului Învățământ * clădirea cu "ziduri care plâng" se degradează pe zi ce trece, deși ar fi putut fi reabilitată cu fonduri guvernamentale
Puțini brăileni știu că vestitul Cinema "Popular", la care mergeau să vadă un film, pe vremea dictaturii comuniste, a fost clădit de fabricantul de bere Muller, înainte de 1900. Și mai puțini sunt aceia care știu că imobilul a fost cumpărat de breasla dascălilor brăileni în perioada interbelică, plătit din salariile lor, până să fie confiscat în mod abuziv de autorități, în anul 1948. De parcă nu ar fi fost de ajuns, clădirea-monument istoric se degradează văzând cu ochii. Despre existența zbuciumată a fostului Cinema "Popular", fostă Casa Învățătorului - clădire emblematică a orașului Brăila, care adăpostea, cândva, Cinema "Trianon" și Librăria lui Pandele Stănescu - adevărat "Zid al plângerii", citiți în rândurile care urmează.
2.500.000 de lei pentru Casa Învățătorului
Potrivit profesorului Valeriu Partene, președintele Sindicatului Învățământ "Corneliu Gheorghe Caranica", destinul somptuoasei clădiri de pe B-dul Al. I. Cuza nr. 107 se împletește cu al Asociației Învățătorilor Brăileni, creată în perioada interbelică.
Asociația a luat ființă în anii 1928-1929 - anul Centenarului eliberării Brăilei de sub turci - ca primă formă de organizare de breaslă a dascălilor. Mai târziu, s-a chemat sindicat. Concomitent, învățătorii și profesorii au pus bazele Societății Cooperative Banca "Învățătorii Brăileni". Cele două structuri aveau un program propriu și urmăreau luarea unor măsuri de protecție socială și întrajutorare a dascălilor, dar și realizarea unei Case a Învățătorului. Așa stând lucrurile, în anul 1929, cei 518 învățători și profesori hotărăsc înființarea unei subscripții personale, lunare, de 22 de lei (din salariile dascălilor) pentru achiziționarea unei Case a Învățătorului. În numai șase ani, dascălii pun deoparte 2.500.000 de lei - sumă uriașă pentru acea vreme - cu care cumpără imobilul din B-dul Alexandru Ioan Cuza nr. 97 (acum, 107), de la Rudolf H. Muller, vestitul fabricant de bere al Brăilei. Pe 5 oct. 1935, se încheie Contractul de vânzare nr. 28552, prin care imobilul situat la intersecția B-dul Cuza cu Calea Regală trece în proprietatea Asociației Învățătorilor Brăileni (devenită, ulterior, Sindicatul Corpului Didactic Primar). Aici vor fi organizate spații de adunare (club), bibliotecă, casă de oaspeți (cămin), anexe. Aici își găseau cazare, prin reciprocitate, fără niciun fel de plată, dascălii care treceau prin Brăila, cu trebuie personale ori profesionale. Clădirea era, totodată, aducătoare de venituri, pentru că avea spații închiriate. La parter, era Librăria lui Pandele Stănescu, frizeria de lux a lui Ion Ștefănescu și Societatea "30 decembrie" pentru comerț alimentar en-gros. La etaj, era Cinematograful "Trianon", fost "Gloria Palas" și sediul organizației de tineret a Partidului Țărănist.
Odiseea Casei Învățătorilor; naționalizare abuzivă
Construită din cărămidă, între anii 1896-1898, pe cheltuiala fabricantului de bere Muller, clădirea era una solidă, dovadă faptul că, deși afectată de intemperii și bombardată în al Doilea Război Mondial, se ține încă pe picioare. Subsolul, cândva sediu de bancă, are pereții groși de mai bine de un metru, pentru că adăpostea seifurile cu banii străbunicilor.
În anul 1942, Casa Învățătorului a fost bombardată intens, acoperișul fiind distrus în timpul raidului. După război, a fost naționalizată.
"Pe 10 august 1948, prin decretul Înaltului Prezidiu al Republicii Populare Române nr. 74, clădirea este trecută în proprietatea statului fără drept, pentru că era proprietate de grup și nu privată. În două ore, au făcut inventarul tuturor bunurilor. Există documentul prin care imobilul este trecut în proprietatea statului, citez «de la fostul exploatator». După naționalizare, Casa Învățătorului devine Cinema «Popular», nume pe care-l va păstra până la căderea comunismului", ne-a precizat prof. Valeriu Partene, președintele Sindicatului Învățământ din Brăila.
Pe 15 ianuarie 1990, prin voința unanimă a slujitorilor școlii, a luat ființă Sindicatul Liber al Învățământului din Municipiul și Județul Brăila, continuatorul Asociației Învățătorilor Brăileni și al societății sale lucrative Banca "Învățătorii Brăileni". După demersuri susținute, în anul 2003, sindicatul a primit titlul de proprietate asupra imobilului din B-dul Alexandru Ioan Cuza 107, care devine sediu patrimonial al organizației. Impozantul edificiu, vechi de mai bine de un secol, este retrocedat proprietarilor de drept pe data de 3 martie 2003, fiind preluat de la RomâniaFilm.
Ghinion! Constructorul în faliment!
Au urmat apoi demersuri la Primăria Municipiului Brăila, pentru restituirea terenului de 645 mp pe care se află clădirea fostului Cinema "Popular", fost "Gloria Palas", fost "Trianon".
Potrivit prof. Valeriu Partene, primele demersuri pentru reabilitarea imobiliului declarat între timp monument istoric, s-au făcut prin intermediul unui proiect guvernamental finanțat de Ministerul Educației (2006). Era vorba de o finanțare de circa 43 de miliarde de lei vechi, atât de necesari pentru consolidarea și reabilitarea Casei Învățătorului.
Până în anul 2008, s-a realizat proiectul, s-a pus la punct caietul de sarcini și s-a organizat, prin SEAP, licitația pentru începerea lucrărilor, câștigătoare fiind desemnată SC "Confort 2000" SRL. Lucrările au mers bine, pentru ca, mai apoi, să fie stopate.
"Lucrările au început în anul 2008, s-a realizat structura de rezistență, precum și alte lucrări de reabilitare în proporție de 60%. După moartea patronului firmei Confort 2000, aceasta a intrat în reorganizare judiciară, apoi în insolvență (societatea a intrat în faliment în anul 2016 - n.r.). Ultimele lucrări efectuate la clădirea de pe B-dul Cuza au fost în decembrie 2014", ne-a spus, cu părere de rău, președintele Sindicatului Învățământ.
Din păcate, în perioada 2015-2020, sindicatul dascălilor brăileni nu a mai primit bani pentru continuarea lucrărilor de reabilitare a fostei Case a Învățătorului (Cinema "Popular"), monument istoric al Brăilei. În opinia prof. Partene, lucrările la fostul cinematograf ar fi fost terminate dacă nu interveneau problemele cu firma "Confort 2000". Din fericire, sindicatul nu plătește impozit pe clădire, ci doar pe cei 645 de mp aferenți acesteia.
De parcă nu ar fi fost de ajuns, începând cu anul 2018, "statutul de șantier" al clădirii-monument le-a dat mari bătăi de cap sindicaliștilor.
"Am avut mari probleme cu vecinii care ne-au acționat în judecată, fiind nevoiți să facem față unui proces lung și greu, pe care, în final, l-am câștigat în instanță", a mai spus prof. Partene, precizând că, în prezent, reprezentanții Sindicatului Învățământ sunt preocupați de "găsirea unor soluții legale pentru continuarea lucrărilor".
Asta în condițiile în care bijuteria arhitectonică se degradează văzând cu ochii. Nu e de mirare că, pentru a-i proteja pe trecători, proprietarii clădirii au fost nevoiți să demonteze cupola de pe acoperiș, care se înclinase amenințător, devenind un adevărat pericol.
1796 - prima școală brăileană atestată documentar
Învățământul brăilean are mai bine de două veacuri de existență, primele școli fiind întemeiate de către preoții și dascălii bisericilor din ținutul Brăilei. Prima școală atestată documentar este cea de la Ulmu (1796), iar prima școală de la Brăila este consemnată pe un Minei al Mitropoliei Proilaviei în anul 1817, când orașul se afla încă sub străpânire otomană. Un secol mai târziu, în anul 1906, la Brăila erau 22 de școli urbane, cu peste 4.000 de elevi și 87 de școli rurale unde învățau peste 18.000 de elevi.
