Traseul acestui ultim set este explicat pe larg de Christina Zarifopol-Illias în prefaţa volumului. Scrisorile au fost păstrate cu sfinţenie de urmaşele Veronicăi Micle (fiica, nepoata şi strănepoata acesteia) şi în urma nenumăratelor stăruinţe a fost permisă publicarea lor.
Cea mai frumoasă poveste de dragoste din literatura română revine aşadar în atenţia cititorilor, oferindu-le acestora posibilitatea să pătrundă în intimitatea cuplului, să afle detalii din viaţa acestora, să cunoască evoluţia sentimentelor dintre cei doi.
Extrem de sensibile, scrisorile atrag atenţia încă de la formula de adresare. Eminescu îşi numeşte iubita: "Scumpa mea amică, Dulcea mea doamnă, Măi îngeraşule, Dulce şi dragă Cuţa, Momoţi dragă, Fetiţule dragă", iar Veronica îi răspunde: „Miţule iubit şi al meu scump şi drăgălaş, Eminul meu iubit, Eminescul meu iubit, Scumpul meu Eminescu".
Iubirea profundă, plină de patimă, copleşitoare, marcată de suişuri şi coborâşuri, poate fi reconstituită din rândurile acestor scrisori. Cititorul pătrunde, deschizând acest volum, într-o altă lume, demult apusă, o lume a vorbelor frumoase, a iubirii neîntinate, a oamenilor care nu se sfiau să-şi mărturisească frumoasele sentimente. într-o scrisoare din 1882, Eminescu îi scria Veronicăi: "Tu ai fost şi eşti viaţa mea, cu tine s-a început şi s-a încheiat şi dacă nu trăiesc pentru a gândi măcar la tine, nu am la ce trăi." Și talentul literar al Veronicăi Micle este uşor de sesizat în paginile scrisorilor sale: „Afară plouă, eu stau perdută pe gânduri, ura şi indiferenţa oamenilor, lipsa şi depărtarea ta, iubirea mea nespusă, toate acestea îşi împart pe rând fiinţa mea(...)"
Scrisorile sunt valoroase şi prin informaţiile pe care le oferă cu privire la condiţia socială, la starea de sănătate, sau problemele cotidiene ale celor doi. Volumul cuprinde de asemenea şi două scrisori ale Veronicăi Micle către sora poetului, Harieta Eminovici, precum şi o scurtă notă adresată poetului de către Titu Maiorescu. Unele scrisori sunt însoţite de imagini scanate ale documentelor originale.
"Aceste scrisori sunt extraordinare ca document sufletesc. Câteva dintre ele sunt impresionante până la lacrimi şi sunt, în acelaşi timp, literatură", afirma Nicolae Manolescu în discursul ţinut cu prilejul lansării volumului, la 15 iunie 2000.
Acest volum este disponibil pentru public, spre împrumut, la Biblioteca Judeţeană "Panait Istrati" Brăila.