• de la 1 octombrie, cardul de sănătate a redevenit obligatoriu, în cazul serviciilor medicale acordate de medici pacienţilor care se prezintă la cabinet, cu excepţia consultaţiilor la distanţă • în timp ce reprezentanţii Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate spun că s-a luat această hotărâre pentru a se gestiona mai bine fondurile şi pentru a exista o evidenţă mai clară a banilor din sistemul asigurărilor sociale de sănătate, medicii de familie susţin că acest lucru poate duce la înmulţirea numărului de cazuri de coronavirus • cardul de sănătate poate fi considerat un obiect contaminat, iar tranzitarea acestuia între pacient-medic-farmacist îi poate pune în pericol pe toţi cei care lucrează cu el, spun medicii
Cardul de sănătate a devenit din nou obligatoriu, de la 1 octombrie, în cazul serviciilor medicale acordate de medici pacienţilor care se prezintă la cabinet, cu excepţia consultaţiilor la distanţă. În opinia Adelei Cojan, preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, decizia de reintroducere a utilizării cardului de sănătate în toate situaţiile în care pacientul se poate deplasa fizic la o unitate medicală pentru a primi serviciile de care are nevoie, a fost luată pentru a exista o evidenţă cât mai exactă şi o gestionare cât mai eficientă a fondurilor din sistem. În acelaşi timp, consultaţiile la distanţă, prin care se asigură accesul la tratamentele necesare fără a se expune riscurilor de infectare, rămân o alternativă benefică, atât pentru pacienţi, cât şi pentru medici, iar cadrele medicale trebuie să decidă modul în care va fi acordată consultaţia, la distanţă sau în cadrul unei vizite la cabinetul medical.
După cum şim, cardul de sănătate este un proiect de interes naţional care are ca scop principal transparentizarea şi eficientizarea fondurilor utilizate în sistemul de asigurări sociale de sănătate şi este codul de acces pentru toate sistemele informatice ale CNAS, fiind instrumentul de confirmare a prestării tuturor serviciilor din sistem. În baza acestui card, asiguraţii se pot prezenta atât la cabinetele medicale, cât şi la farmacii, pentru a-şi ridica tratamentele prescrise de medici. Utilizarea acestuia a fost suspendată pe perioada stării de urgenţă şi a stării de alertă determinate de pandemia de coronavirus, iar acum, lucrurile par din ce în ce mai complicate, în condiţiile unui sistem nefuncţional, dar şi al noului val de îmbolnăviri.
Decizia de reintroducere a obligativităţii cardului de sănătate a fost luată la data de 25 septembrie şi a intrat în vigoare odată cu publicarea în Monitorul Oficial, Ordonanţa de urgenţă nr. 162/2020. Prin această Ordonanţă, Guvernul menţine până la sfârşitul anului o serie de măsuri din domeniul asigurărilor sociale de sănătate, luate în contextul evoluţiei îmbolnăvirilor cu noul coronavirus. Tot până la sfârşitul anului se menţin consultaţiile la distanţă acordate de medicii de familie şi de medicii specialişti din ambulatoriul clinic, pentru care nu este necesară validarea cu cardul de sănătate. Astfel, în urma consultaţiilor acordate la distanţă, medicul de familie şi medicul specialist vor emite toate documentele necesare pacientului, inclusiv prescripţiile medicale, iar acestea vor fi transmise pacientului prin mijloace de comunicare electronică.
De asemenea, s-a prelungit până la data de 31 decembrie 2020 termenul de valabilitate pentru documentele a căror valabilitate expiră până la această dată. Este vorba despre biletele de trimitere pentru specialităţi clinice şi paraclinice, recomandările medicale pentru dispozitive medicale sau deciziile de aprobare pentru procurarea dispozitivului medical, tehnologiilor şi dispozitivelor etc.
Medicii de familie nu sunt de acord cu reintroducerea obligativităţii cardului de sănătate
Medicii de familie, prin Societatea Naţională de Medicina Familiei, nu sunt de acord cu decizia Guvernului de a reintroduce obligativitatea utilizării cardului de sănătate pentru consultaţiile la cabinet. Ei spun că, în aceste condiţii, va creşte numărul infecţiilor cu coronavirus şi că manipularea cardului de sănătate reprezintă un risc semnificativ atât pentru pacienţi, cât şi pentru personalul medical.
În plus, reintroducerea cardului presupune modificarea circuitelor, solicită interacţiune prelungită şi inutilă cu pacienţi care pot fi infectaţi cu virusul SARS-CoV-2, aglomerarea pacienţilor la uşile cabinetelor şi foarte mulţi timpi pierduţi pentru birocraţia digitală într-un sistem care are mari carenţe de funcţionare sau este chiar nefuncţional, susţin medicii de familie.
Pe de altă parte, nemulţumirile medicilor de familie sunt justificate, în condiţiile în care, sistemul medical primar, în perioada pandemiei, a preluat poveri semnificative din întreaga infrastructură de sănătate şi nu a primit de la statul român nici materiale, nici sprijin sau logistică pentru stabilirea circuitelor, nici informaţii actualizate pentru organizarea asistenţei medicale primare. Cu alte cuvinte, medicii de familie au fost şi sunt în continuare nevoiţi să cumpere singuri măşti de protecţie, mănuşi, substanţe dezinfectante pentru personalul care lucrează în medicina primară.
„Acum se impune reintroducerea cardului şi acest lucru presupune din nou modificarea circuitelor, solicită interacţiune prelungită şi inutilă cu pacienţi care pot fi infectaţi cu virusul SARS-CoV-2, aglomerarea pacienţilor la uşile cabinetelor şi foarte mulţi timpi pierduţi pentru birocraţia digitală într-un sistem care, nu este un secret, are mari carenţe de funcţionare.
De-a lungul pandemiei, medicii de familie au acceptat să facă gesturi medicale riscante, să îşi asume îngrijirea pacienţilor şi să se adapteze profesional noilor rigori. Împovărarea inutilă a practicii lor cu acte şi proceduri nemedicale va accentua starea de nemulţumire şi iritare a tuturor, în primul rând a populaţiei”, spun medicii de familie.
La o săptămână de când cardul de sănătate a redevenit obligatoriu pentru toate serviciile oferite în cabinete, medicii de familie au constatat că situaţia nu este deloc bună şi nici încurajatoare. Au crescut timpii de aşteptare pe holurile cabinetelor de medicina familiei şi, implicit, interacţiunea pacienţilor programaţi sau nu, a crescut durata de interacţiune medic-pacient din considerente pur birocratice şi nu prin mărirea timpilor dedicaţi consultaţiei, iar prin funcţionarea greoaie şi uneori lipsa totală a funcţionării sistemului informatic se înregistrează blocaje în care pacienţii şi medicii stau şi aşteaptă.
Au existat chiar situaţii în care pacienţii, deprinşi în ultimele luni să se prezinte la medicul de familie fără card, au fost nevoiţi să renunţe la serviciul medical, unii au optat pentru reprogramare, iar alţii au fost nevoiţi să se întoarcă în aceeaşi zi.
Despre aceste aspecte, medicii de familie spun că înseamnă timp, cheltuieli şi deplasări inutile şi, nu în ultimul rând, expunere la risc de îmbolnăvire, întrucât cardul de sănătate poate fi considerat un obiect contaminat, iar tranzitarea acestuia între pacient-medic-farmacist îi poate pune în pericol pe toţi cei care lucrează cu cardul. Îngrijorător este însă faptul că toate acestea se întâmplă în condiţiile creşterii alarmante a numărului de îmbolnăviri, a suprasolicitării secţiilor de terapie intensivă şi, nu în ultimul rând, a înmulţirii accelerate a numărului de decese în rândul pacienţilor cu COVID-19. În aceste condiţii se vorbeşte la nivel de Guvern de rămânerea în propriul domiciliu al infectaţilor asimptomatici care ar urma să fie monitorizaţi de medicii de familie. Cum se va face asta şi dacă medicii de familie vor putea gestiona această situaţie, nu se ştie.
Noi restricții
Marți seară, Comitetul Național pentru Situaţii de Urgenţă a decis prelungirea stării de alertă în România cu încă 30 de zile, iar din 15 octombrie vor intra în vigoare noi restricții. Este vorba despre: purtarea obligatorie a măștii în zonele cu rată de infectare mai mare de 3 la mie și interzicerea organizării nunților, botezurilor și a oricăror evenimente private, la nivel național. De asemenea, este prevăzută reducerea progresivă a activității restaurantelor, cafenelelor, teatrelor și cinematografelor, putându-se ajunge până la închiderea acestora în localitățile unde indicele de infectare trece de 3 la mia de locuitori.
