• autorităţile au actualizat lista clădirilor încadrate în Clasa I de risc seismic • printre acestea se află şi blocul D2 Hristo Botev, cu 40 de apartamente, construit în anii '60 • cinci imobile de pe Mihai Eminescu, trei de pe B-dul Cuza şi trei de pe 1 Decembrie 1918 riscă să se prăbuşească la primul cutremur • o parte din vină pentru starea acestor clădiri le aparţine şi proprietarilor care nu vor să-şi reabiliteze locuinţele • asta şi pentru că statul “s-a spălat pe mâini”, lăsând tot efortul financiar pe spatele locatarilor, iar băncile evită să acorde împrumuturi pentru reabilitarea clădirilor încadratate la clasele I şi II de risc seismic • multe alte imobile din Brăila sunt pe punctul de a se prăbuşi, însă nu au “bulină roşie” pentru că nu au fost expertizate • potrivit arhitectului şef al Brăilei, Corina Anghelescu, 75% din proprietarii care au primit somaţii nu vor să-şi reabiliteze imobilele, cu toate că riscă să fie amendaţi
Dezastru iminent în Centrul Istoric al Brăilei şi nu numai. Clădiri vechi, de patrimoniu, s-au fisurat ori s-au prăbuşit, după ce terenul pe care erau amplasate s-a scufundat, ori după ce au apărut gropi în vecinătatea fundaţiei. Specialiştii trag un semnal de alarmă şi chiar au întocmit o listă cu imobilele încadrate în Clasa I de risc seismic - un adevărat pericol pentru locatari. Din păcate, prea puţine clădiri degradate au fost expertizate; procedura este complexă şi necesită mulţi bani. Brăila a fost fundată pe un păienjeniş de hrube, ca să nu mai vorbim de pământul instabil pe care s-a construit (loess). Dar nu intemperiile au distrus clădirile din Centrul Vechi, ci oamenii.
Ne amintim cu toţii de tragedia de pe strada Colţei nr. 1, din Centrul Vechi, când clădirea-monument de la 1845 s-a prăbuşit pur şi simplu, în urmă cu mai bine de un deceniu, omorând o femeie. Asta după ce chiriaşii demontaseră balconul vechi de un secol şi jumătate, dar şi alte structuri, ca să le vândă la fier vechi. Nu este singura clădire devastată de chiriaşii care au pus mobilierul vechi pe foc ori au dărâmat sobele de patrimoniu, făcute la comandă - cum s-a întâmplat pe strada Teatrului, la fostul Hotel Bristol, ori la clădirea emblematică a CEC-ului, de pe Regală.
Distrugerile se datorează în egală măsură nepăsării proprietarilor. Fostul consulat al Italiei, de pe strada Campiniu, amplasat vizavi de Grădiniţia “Rază de soare” (clădire din secolul XIX) e pe punctul de a se prăbuşi, aşa cum s-a întâmplat cu imobilul de pe B-dul Cuza, al cărui proprietar, persoană juridică, a fost amendat, în luna decembrie, cu 2.500 lei. Imobilul era într-o stare de degradare atât de avansată, încât bucăţi mari din faţadă s-au desprins şi au căzut pe trotuar, punând în pericol viaţa trecătorilor. După ce l-a amendat cu 2.500 lei, Poliţia Locală l-a somat pe proprietar ca, în termen de 30 de zile, să ia măsuri pentru reabilitarea părţilor exterioare a imobilului, respectiv a faţadei. Tot pe Cuza, fostul leagăn de copii - parte din istoria oraşului - a fost năpădit de bălării şi cade bucată cu bucată, cum se întâmplă, de afltfel, şi cu inegalabila “Casă cu stafii”, de pe Şcolilor. Închipuiţi-vă ce s-ar întâmpla în acest moment la Brăila, în cazul unui seism, fie el şi de magnitudine moderată...
25 de clădiri din Brăila au “bulină roşie”
La ora actuală, la Brăila, există mai multe clădiri expertizate, încadrate în Clasa I de risc seismic. Multe altele sunt încadrate în Calsa II şi III. Lista actualizată, care cuprinde 25 de clădiri cu “bulină roşie” ne-a fost pusă la dispoziţie de arhitectul şef al municipiului. Cinci imobile de pe Mihai Eminescu, trei de pe B-dul Cuza şi trei de pe 1 Decembrie 1918 riscă să se prăbuşească la primul cutremur. Clădiri încadrate în Clasa I de risc seismic sunt şi pe strada Roşie (două), Petru Maior (două), Justiţiei, Cetăţii, Grădinii Publice, Bolintineanu, Panait Istrati, C.A. Rosetti, Mărăşeşti şi B-dul Independenţei.
Din păcate, însă, mare parte a clădirilor cu risc seismic nu sunt expertizate, deci nu apar pe lista clădirilor ce prezintă risc de prăbuşire în caz de cutremur. Altfel spus, numărul clădirilor încadrate în Clasa I de risc seismic este mult mai mare decât ceea ce vedem pe listele întocmite. La nivelul întregii ţări, sunt sute de clădiri cu “bulină roşie”, cele mai multe în capitală, dar se estimează că numărul acestora ar fi de zece ori mai mare.
Din punct de vedere al riscului seismic, clădirile se împart în patru categorii: Clasa I de risc seismic (risc major de prăbuşire în caz de cutremur), Clasa II de risc seismic (se aşteaptă avarii structurale şi nestructurale majore, ce vor necesita obligatoriu consolidare), Clasa III de risc seismic (se aşteaptă degradări structurale minore şi nestructurale importante; nu vor necesita consolidare după seism) şi Clasa IV de risc seismic (nu se aşteaptă degradări structurale şi nici nestructurale importante).
Expertizarea tehnică a construcţiilor, precum şi consolidarea lor, intră în responsabilitatea proprietarilor, nu a statului. Practic, toate clădirile încadrate în Clasa I sau II de risc seismic trebuie consolidate. Băncile, însă, nu acordă credite bancare decât pentru clădirile încadrate în clasa III sau IV de risc seismic, adică fără risc de prăbuşire sau degradări structurale majore.
Există un aşa-zis mit al imobilelor construite înainte de 1990. Se afirmă sus şi tare că “înainte se construia mai bine”. Afirmaţia nu este întotdeauna adevărată, dovadă că, pe lista clădirilor încadrate în Clasa I de risc seismic - cap de listă! - se află blocul D2 Hristo Botev, construit în anul 1964 (subsol^parter^4 etaje), cu 40 de apartamente, expertizat încă din anul 1997. Şi să nu uităm de blocul turn de pe B-dul Independenţei, care a fost reabilitat în totalitate, în urmă cu mai bine de un deceniu, din aceleaşi considerente. Alte blocuri “comuniste” se află, de asemenea, într-o stare avansată de degradare. Ştim cu toţii cum se construia atunci, în stil “hei-rupist”, ca să se finalizeze lucrarea înainte de termen şi cu “economie” la materiale.
Cutremurul nu iartă pe nimeni
Potrivit experţilor, din cauza modificărilor realizate în timp, precum şi degradării materialelor de construcţii, clădirile cu mai mult de trei niveluri, ridicate înainte de 1950, prezintă o probabilitate mai mare de a se încadra în Clasa I de risc seismic. Ele ar necesita o expertizare corectă (şi urgentă) pentru a se estima situaţia reală în care se află. Expertizarea nu este simplă. Reprezintă un proces complex, ce presupune relevarea construcţiei şi a elementelor structurale, determinarea calităţii materialelor, cu precădere a zidăriei, betonului şi armăturilor, a calităţii terenului de fundare şi starea fundaţiei, identificarea degradărilor vizibile şi realizarea unui calcul structural.
Clădirile construite pe panouri prefabricate din beton armat, precum şi cele din beton armat cu pereţi şi cadre, construite la finele perioadei comuniste, se încadrează, în general, în Clasa III de risc seismic. Depinde, însă, de modificările făcute de-a lungul timpului de proprietari. În schimb, clădirile proiectate şi executate în condiţiile impuse de proiect, cu supravegherea asigurată de un diriginte de şantier, sunt încadrate în Clasa IV de risc seismic, adică fără risc seismic.
Afirmaţia “A trecut prin multe cutremure şi nu s-a prăbuşit, deci e bine construită şi nu se va prăbuşi” este total eronată. Cu fiecare seism - fie el şi de magnitudine redusă, 4,5 grade pe scara Richter, spre exemplu - structura fiecărei clădiri este tot mai slăbită, astfel că un nou cutremur ar putea fi catrastrofal. Să ne amintim numai ce s-a întâmplat în Italia, la cutremurul din provincia Perugia, din anul 2016. Zeci de morţi şi sute de clădiri rase de pe faţa pământului.
Demn de precizat este faptul că abia după cutremurul din 1977 au apărut la noi în ţară exigenţe în construcţii, structurile fiind mai robuste şi mai puţin deformabile la sarcina seismică.
La Brăila, ca de altfel în toată România, cele mai multe construcţii au durata de viaţă proiectată depăşită de mult. Până de curând, aceasta era de 50 de ani, fiind ridicată, cu ultimele reglementări tehnice şi pentru clădirile noi, la 100 de ani. Acest lucru nu înseamnă automat că imobilul se va prăbuşi, ferească Dumnezeu, ci doar că perioada lui de garantare a structurii de rezistenţă a fost depăşită. În mod normal, la expirarea acestei perioade, clădirea trebuie expertizată, dar acest lucru s-a întâmplat în puţine cazuri.
Vrancea, vecinătate mortală. Lista neagră a cutremurelor
În urmă cu un deceniu, Inspectoratul Judeţean în Construcţii Brăila dădea publicităţii o listă cu 122 de imobile din municipiu care prezentau “risc ridicat de prăbuşire la un eventual cutremur”, la care se adăugau alte cinci din oraşul Ianca. Brăila se încadrează, spun specialiştii, în zona de seismicitate Clasele 1,2,3 şi 4. În realitate, însă, vulnerabilitatea la cutremur este şi mai mare, din cauza efectelor distructive şi naturii terenului de fundare pe care este aşezat oraşul, teren sensibil la umezire, deformabil, cu rezistenţe mecanice reduse. Amplasarea geografică a judeţului Brăila (sunt circa 120 de km de zona Vrancei!) face ca imobilele vechi să fie cu atât mai vulnerabile la cutremur.
Vechi de secole, Brăila păstrează un sit istoric omogen - Centrul Istoric, cuprins între B-dul Cuza şi Dunăre, la care se adaugă fosta stradă Regală - format din locuinţe cu spaţii familiale şi cu spaţii comerciale la parter realizate, majoritatea, în perioada de glorie a oraşului - 1860-1940. Există, însă, imobile chiar şi mai vechi, de la 1845 (Rahovei nr. 28, Colţei nr. 1 etc). Pe fosta Regală, feroneria (balcoanele) realizate din fier forjat poartă data construirii imobilului, precum şi numele/iniţialele proprietarului. Să mutilezi o astfel de clădire este un adevărat sacrilegiu. Atentat la istoria naţională.
Cutremurele majore din anii 1940, 1977, 1986 şi 1990 au afectat considerabil clădirile din Brăila. La cutremurul din 10 noiembrie 1940 (bătrânii povesteau cum, pe noian, apăruseră crăpături în scoarţă, din care se revărsa cenuşă!), au fost afectate grav 75 de imobile. La cutremurul devastator din 4 martie 1977, în judeţul Brăila au fost avariate 1.891 de imobile, 1.031 numai în municipiu (şapte dintre acestea fiind chiar demolate), iar la cutremurul din 30 mai 1990 au fost afectate alte 736 de clădiri, din care 561 locuinţe.
75% dintre proprietarii caselor degradate nu vor să-şi reabiliteze faţadele
Chiar dacă nu au aplicată “bulina roşie”, numeroase imobile din Brăila se află într-un stadiu avansat de degradare, cel puţin în ceea ce priveşte partea exterioară, adică faţadele. E posibil ca structura de rezistenţă să fie în regulă - acest lucru putând fi certificat doar de o expertiză tehnică - însă aspectul estetic este în mod cert afectat, după cum poate vedea oricine cu ochiul liber.
Potrivit arhitectului şef al municipiului Brăila, Corina Anghelescu, după adoptarea HCLM nr. 720/2018 privind “Regulamentul de stabilire a criteriilor de identificare a clădirilor şi terenurilor neîngrijite din intravilanul municipiului Brăila, situate în Centrul Istoric”, s-a întocmit o comisie pentru inventarierea imobilelor amplasate în zonă şi a proprietarilor acestora. Au fost identificate 1.873 de imobile, împărţite în 112 sectoare. S-a întocmit, de asemenea, fişe de evaluare a imobilelor şi s-a dat un punctaj, determinându-se starea tehnică nesatisfăcătoare (degradarea) în cazul a 136 de imobile aflate în proprietate privată. Trebuie precizat faptul că, din cele 1.873 de imobile catalogate, circa 300 aparţin municipalităţii, multe dintre acestea fiind, de asemenea, degradate.
Potrivit arhitectului şef, în anul 2019, Poliţia Locală a trimis somaţii tuturor celor 136 de proprietari amintiţi mai sus, obligându-i să-şi reabiliteze (măcar) faţadele. 75% dintre ei nu s-au conformat; ceilalţi au demarat procedurile pentru obţinerea autorizaţiei de construcţie. Poliţiştii locali au identificat şi 42 de terenuri virane care necesitau lucrări de salubrizare.
Anul trecut, au fost aplicate amenzi de 30.000 de lei proprietarilor din zona Centrului Istoric al Brăilei care nu au respectat somaţiile şi care nu şi-au reparat faţadele. Cu toate acestea, nepăsarea persistă.
Există, însă, şi exemple pozitive. Proprietari ai unor imobile de pe străzile Justiţiei, Orientului, C. A. Rosetti, Mihai Eminescu şi Unirii s-au conformat prevederilor legale şi au investit în refacerea faţadelor. Nu mai puţin de 17 proprietari au demarat procedura pentru obţinerea autorizaţiilor de construcţie necesare reabilitării imobilelor, dar este mult prea puţin.
“Îmbucurător este faptul că, deşi nu au primit somaţii, unii proprietari ai clădirilor din Centrul Istoric s-au hotărât să-şi reabiliteze faţadele. Au făcut demersuri pentru obţinerea certificatului de urbanism. Un exemplu pozitiv este cel al proprietarului Casei Popeea, recent reabilitată. În cazul altor şapte imobile, proprietarii şi-au făcut singuri reparaţii la faţade, lucrările respective neavând nevoie de autorizare”, a precizat arhitectul şef al municipiului Brăila, Corina Anghelescu.
