Am vazut scene absolut jenante la televizor, cu deputati ridicati in picioare, dupa votarea legii, aplaudind nenorocirea pe care tocmai o comisesera. Profesorii prezenti in sala, pentru a vedea cum decurge votul, aplaudau si ei, caci vorba aia, tocmai aflasera ca li s-au majorat salariile. Nici macar unul dintre deputati nu a avut curajul sa afirme in plen ca nu este posibila aceasta majorare a lefurilor dascalilor, pentru ca un astfel de gest era sinonim cu sinuciderea politica. Imaginati-va, multi dintre actualii deputati vor candida pentru un nou mandat. Cum sa te opui curentului, sa fii contra rotunjirii salariilor profesorilor? Iti dai seama ca in campania electorala contracandidatii tai ti-ar fi dat la temelie, aratindu-te cu degetul ca te-ai opus unei masuri care trebuia musai luata, ca ai ceva cu dascalii, ca esti un tradator de tara si popor.
Profesorii se bucura ca prostii. Da, pe hirtie, in scripte, care va sa zica, ei cistiga cu 50% mai mult. Dar abia astept sa apara problemele la plata salariilor. Sa vad cum guvernul viitor, oricare ar fi el, se va da de ceasul mortii, pentru ca nu va putea sustine financiar legea votata de cretinii de deputati, in 30 septembrie 2008.
E, in acel moment, eu as merge la fiecare dintre deputatii care au ridicat marti mina in plen si le-as cere sa vina cu bani de-acasa, pentru a acoperi salariile profilor. Dupa care le-as trage si una-n botul ala strimb!
Inchei optimist: e cazul sa plecam naibii din tara asta, sa mai incercam si alte tari de cacat!