Sâmbătă, 3 august, în jurul prânzului, când Brăila noastră era conectată la Fenomenul Darclee, am primit tragica veste a dispariţiei Marii Regizoare Cătălina Buzoianu, brăileancă prin naştere, vocaţie şi creaţie esenţială !
Chira Chiralina, Mediterana şi Odiseea 2001, marea, unica şi fenomenala aventură a unui turneu pe vapor pe Marea Mediterană, rămân tot atâtea repere culturale dar şi de afinitate a Marii Artiste la poveştile Brăilei, la creaţia unicului Panait Istrati, declaraţii de dragoste faţă de pamântul binecuvântat de unde s-a plămădit Geniul, (şi nu exagerăm deloc!) Cătălinei Buzoianu.
Un Artist, atunci când dispare fizic, are şansa de a-şi continua simbolic existenţa prin opera Sa.
În cazul Doamnei Cătălina Buzoianu, noi, contemporanii săi, avem şansa de a-i revedea o infimă parte a prodigioasei sale creaţii pe suportul video! Este o mică compensaţie, palidă faţă de dimensiunile personalităţii şi operei Domnnie Sale.
Pierderea cea mai grea o suportă însă noile generaţii de regizori şi actori, care nu mai pot profita de marele talent pedagogic şi de infinita tandreţe şi susţinere pe care le dedica Doamna Cătălina generaţiilor formate în timp.
Şi noi, foştii Săi colegi de scenă din Teatrul Maria Filotti, minunaţii spectatori brăileni pierdem prin dispariţia Cătălinei Buzoianu, un reper de valoare, moralitate şi Dragoste faţă de ţinuturile natale, aşa cum a ştiut Doamna Cătălina să-şi cinstească, exact ca un adevărat Cetăţean de Onoare, oraşul din care a plecat să cucerească lumea!
Durere, lacrimi, dar şi infinită Recunoştinţă din partea Brăilei, a brăilenilor şi colegilor din Teatrul Maria Filotti.
