Şi mai zic unii că e rea viaţa în România. Nu, nu e nasoală deloc, depinde însă de care parte a sectorului te afli. Dacă eşti în sectorul privat, e drept, ai cam îmbulinat-o, căci trebuie să bagi ca ursul pentru ca la finalul lunii să ai bani să îţi achiţi dările către stat. Dacă eşti în sectorul bugetar, viaţa e chiar frumoasă. Nu îţi face nimeni evaluări pentru a vedea dacă într-adevăr eşti competent pentru postul pe care îl ocupi şi, în general, e foarte greu să fii dat afară, chiar şi când faci boacăne mari (vezi cazul Fudulaiche). Însă, de departe, o categorie privilegiată în cadrul bugetarilor o reprezintă specia aleşilor locali. Oameni care au candidat, ba chiar au dat din coate pentru a obţine o funcţie publică, au o misiune grea, timp de 4 ani: să lucreze pentru binele şi prosperitatea comunităţii. Cel puţin aşa ar trebui să stea lucrurile într-o lume ideală. În practică, aleşii locali au cu totul alte preocupări, nu au ei treabă cu binele public. Însă, pretenţii au cât casa. De exemplu, marţi, 25 aprilie 2017, tocmai s-a legiferat mărirea lefurilor cu 30% a aleşilor locali (primari, viceprimari, preşedinţi de CJ, vicepreşedinţi de CJ, consilieri locali şi consilieri judeţeni).
În calitate de contributor la aceste salarii, am şi eu câteva amendamente de făcut. În primul rând, mi se pare de neam prost cuantumul majorării. Şi spun asta pentru că nicăieri în mediul privat, la negocierile dintre patronat şi sindicate, nu o să auziţi că salariile au crescut peste noapte cu 30%. Dacă acest lucru s-ar întâmpla, firma cu pricina ar intra în colpas, căci este o măsură care are legătură mai degrabă cu hazardul, cu amatorismul, nu cu performanţa în biznis. A, că mai creşti leafa unui angajat care a dovedit că e bun în ceea ce face, da, de acord. În mediul privat, poţi să îi şi dublezi leafa omului, dacă aceasta este justificată, dar e aproape imposibil de susţinut o asemenea măsură pentru toţi angajaţii din firmă. A, dacă patronul are tiparniţă de bani acasă, asta e altă discuţie.
În al doilea rând, aş vorbi puţin despre performanţă. Şi vă propun să îl luăm exemplu pe vicepreşedintele CJ Brăila, Cătălin Murea (ALDE). Omu’ ăsta e mut de la începutul mandatului. De multe ori am vrut să merg să îl ciupesc, să văd dacă nu cumva o fi vreo figură de ceară de la Muzeul Trussauds (mă rog, nu a ajuns Murea chiar atât de celebru...). Să nu scoţi tu nici măcar o vorbă de spus în 10 luni de mandat ca vicepreşedinte, ăsta da caz pentru logopezi. Cătălin Murea ar fi „meritat” o micşorare de salariu, drept recompensă pentru lipsa de implicare în activitatea CJ Brăila, nicidecum o majorare de leafă, atenţie, cu 30%. Dar, în România, vorba rakeţilor din pelicula Filantropica a lui Nae Caranfil, viaţa e complexă şi are multe aspecte. (Mutulică din Vidin)
