Evoluţia muzicii pop din Occident, lansată între anii 1960 şi 2010, a fost analizată de cercetătorii britanici, care au ajuns la concluzia că acest stil muzical a trecut prin trei «revoluţii» în ultima jumătate de secol, informează bbc.com. Cercetătorii de la Universitatea Queen Mary şi de la Imperial College din Londra au analizat peste 17.000 de cântece pop care au intrat în topul US Billboard Hot 100. Ei au descoperit trei revoluţii muzicale - în 1964, 1983 şi 1991 - şi au remarcat dispariţia acordurilor de blues din topuri, dar şi naşterea stilului disco.
Studiul a fost publicat în revista editată de Royal Society Open Science. Aceiaşi cercetători au respins, de asemenea, afirmaţiile potrivit cărora piesele din stilul pop au început să se asemene foarte mult între ele şi să sune aproape la fel.
Savanţii britanici au analizat diferite caracteristici ale muzicii, inclusiv armonia, modificările de acorduri şi de timbru (care definesc calitatea tonalităţii unor compoziţii muzicale), şi au analizat apoi felul în care aceste elemente s-au schimbat de-a lungul anilor.
La începutul anilor 1960, acordurile din gama denumită „dominantă cu septimă", folosite în muzica jazz şi blues, au început să dispară. În locul lor, în 1964, invazia trupelor britanice - de la The Beatles şi până la The Rolling Stones - a introdus în topurile muzicale un sunet nou, radical, tipic pentru stilul rock.
Cercetătorii spun că aceasta a fost prima dintre cele trei revoluţii stilistice muzicale - perioade marcate de o modificare extrem de rapidă a pieselor intrate în topul Billboard. Noua tehnologie, reprezentată de sintetizatoare, sampler-uri şi sintetizatoare de ritm, a condus la o a doua schimbare majoră, produsă în 1983. Cea de-a treia, apărută în 1991, s-a produs atunci când muzica rap şi muzica hip-hop au pătruns în mainstream.
Cercetătorii britanici mai spun că anumite schimbări muzicale au pătruns mai lent în topuri, dar au încă un impact major asupra muzicii actuale. „Acordurile minore cu septimă au fost introduse în topuri prin intermediul muzicii funck, soul şi disco, în anii 1970. Nu au determinat o revoluţie, însă ele nu erau prezente înainte de acel moment şi nu au dispărut după aceea. Noile piese folosesc şi în zilele noastre aceste acorduri", au declarat autorii studiului. Ei consideră că muzica a evoluat în mod constant şi a continuat să se schimbe pe parcursul ultimei jumătăţi de secol.
Totuşi, a existat şi o deviaţie minoră de la această tendinţă generală: introducerea rock-ului pe stadioane în anii 1980 a făcut ca, pentru o vreme, muzicii occidentale să îi lipsească diversitatea. „Multe piese rock şi metal, precum cele interpretate de Bon Jovi şi Bruce, au pătruns în topuri, iar ele au deţinut procente foarte mari din topurile generale. Dar apoi au apărut stilurile rap şi hip-hop. Hip-hopul a salvat topurile", au declarat autorii studiului.
