• o analiză realizată de “Obiectiv Vocea Brăilei” arată clar că salariile mici ale brăilenilor se vor traduce în dezastru, atunci când vor ieşi la pensie • pentru o pensie de 1.000 lei, un român ar trebui să fi avut tot timpul vieţii o leafă echivalentă cu salariul mediu brut pe ţară, ori, se ştie, mulţi brăileni se situează sub acest prag • astfel, conform actualului algoritm de calcul, după mai bine de 40 de ani de muncă, un brăilean ţinut de angajator, cel puţin după Revoluţie, la salariul minim pe economie, va ajunge să iasă la pensie cu nici 700 lei • abia dacă în ultimii 27 de ani a avut un salariu cât de cât decent, poate spera la o pensie de peste 900 lei • la polul opus, România cheltuie anual cu pensiile speciale de lux - parlamentari, magistraţi, aviatori, diplomaţi, auditorii Curţii de Conturi, militari, poliţişti şi serviciile secrete - circa 5,4 miliarde lei, adică echivalentul a câtorva milioane de pensii ale românilor de rând
Munceşti o viaţă întreagă, dai o căciulă de bani statului cu titlu de contribuţii la fondurile speciale de asigurări, iar la pensionare ajungi să mori de foame cu pensia care ţi se cuvine. V-aţi făcut vreodată calculul orientativ să vedeţi cam cu ce venituri o să vă alegeţi la vârsta a III-a, când o să vă retrageţi din câmpul muncii? O analiză/simulare realizată pe baza formulei de calcul a pensiei la limită de vârstă realizată de reporterii “Obiectiv” arată ce coşmar ne aşteaptă, când vom ieşi la pensie, pe mulţi dintre noi, cei care nu avem salarii colosale şi nici nu vom încasa pensie specială, aşa cum o vor face “privilegiaţii” prin bunăvoinţa “onor” parlamentarilor români. Cei care au muncit în ultimii ani cu salariul minim pe economie, chiar au de ce să se teamă, căci, nu vă faceţi speranţe pentru o pensie mai mare de 600 - 650 lei. O sumă mizeră, dacă ne gândim la costul vieţii din zilele noastre, ori dacă ne raportăm la cei care nu s-au omorât cu munca, dar au stat tot timpul cu mâna întinsă la stat. E frustrant să ştii că, după mai bine de 40 de ani de muncă, atunci când tragi linie vezi că ţi se cuvine o pensie cu 100 lei mai mare decât unul care “a frecat menta”, dar a avut grijă să adune măcar 15 ani de vechime pe cartea de muncă (obligaţia minimă pentru a beneficia de pensia socială de stat) şi care încasează 520 lei, atât cât este pensia minimă în România la acest moment. Abia la ieşirea din câmpul muncii devine palpabil dezastrul generat de angajarea la negru ori “la gri”, şi constaţi revoltat că, în funcţie de contribuţia ta la fondul asigurărilor sociale de stat, ţi se calculează un venit din care nu ştii dacă-ţi acoperi traiul de zi cu zi. Vă propunem în cele ce urmează o analiză marca “Obiectiv Vocea Brăilei” care-şi propune să tragă un semnal de alarmă cu privire la ce se prefigurează pentru viitorii pensionari-actuali salariaţi cu minimul pe economie.
Cum se calculează pensia?
Pensia este considerată un venit cuvenit persoanei asigurate care, pe timpul activităţii în “câmpul muncii”, a contribuit la fondul special de asigurări sociale de stat, adică angajatorul i-a calculat, reţinut şi virat la stat acel procent aplicat venitului brut. Perioada de contribuţie este denumită stagiu de cotizare şi se exprimă în ani şi luni. Legislaţia actuală stabileşte că o persoană poate ieşi la pensie la limită de vârstă (65 de ani la bărbaţi şi 63 de ani femeile) dacă are un stagiu de cotizare de cel puţin 15 ani. Pentru cei dintre dumneavoastră care doresc cu exactitate să afle când vor putea ieşi la pensie, la limită de vârstă, pe pagina web a Casei Naţionale de Pensii există o secţiune specială în care aplicantul îşi trece anul şi luna naşterii, iar algoritmul de calcul îi spune când ar urma să intre în rândul pensionarilor. Legislaţia permite şi pensionarea înainte de limita de vârstă, la un anumit stagiu de cotizare, dar cu aplicarea unei penalizări la venitul din pensie calculat în funcţie de numărul de luni rămase până la împlinirea vârstei standard.
Revenind la calculul efectiv al pensiei, acesta se realizează de către Casa Naţională de Pensii şi are în vedere doi indicatori: venitul brut realizat de contributor şi venitul mediu brut la nivel naţional. Raportul lunar dintre aceştia doi conduce la o valoare care, mai departe, se însumează cu celelalte luni lucrate, iar, la final, se face o medie aritmetică. Această medie aritmetică multianuală care acoperă practic toţi anii în muncă ai viitorului pensionar se cheamă “punct de pensie”. Pentru că pe parcursul întregului calcul, la numitorul fracţiei se află tot timpul salariul mediu brut naţional, cei care s-au situat în mod constant sub această valoare, ca şi salariu brut mă refer, vor avea la final un punct de pensie cu valoare subunitară, adică mai mică de 1. La polul opus, cei care au avut salariul brut tot timpul peste media naţională vor obţine la final o valoare supraunitară a punctului de pensie, adică peste 1. În calcul realizat de Casa de pensii, în etapa finală, acest punctaj de care aminteam mai devreme, va fi înmulţit cu valoarea punctului de pensie care de la 1 iulie a ajuns la 1.000 lei (la 1 ianuarie valoarea punctului de pensie era de 917,5 lei). Astfel, la un punctaj de, să zicem, 0,63267 pensia rezultată este de 632,67 lei, iar dacă punctajul este de 1,34657 venitul va fi de 1.346,57 lei.
Odată lămurite aceste aspecte de ordin tehnic, putem lua un exemplu de calcul pentru o persoană ipotetică şi să stabilim cam cu ce pensie se va alege după o viaţă de muncă. Trebuie făcută precizarea că acest calcul nu poate fi realizat decât pentru un contributor aflat în prag de pensionare sau care a făcut recent vârsta standard întrucât este extrem de greu de estimat care va fi salariul brut al persoanei în cauză peste un an, doi sau trei, la fel cum este greu de spus cum va evolua valoarea salariului mediu brut naţional luna viitoare. În fine, un alt impediment pentru o prognoză pe termen lung este şi acela că nu se poate previziona valoarea punctului de pensie: numai anul acesta a fost modificată de două ori, la 1 ianuarie şi la 1 iulie.
Din aceste considerente, analiza noastră este fundamentată pe cazul unui brăilean care a înplinit vârsta standard de pensionare, să zicem, în luna iulie. Asta înseamnă că bărbatul care a împlinit acum 65 de ani, s-ar fi născut în 1952 şi s-ar fi angajat, să zicem, undeva în 1970, iar dacă ne referim la o femeie, aceasta s-ar fi născut în 1956 şi ar fi devenit salariată în 1974.
Pentru toţi anii din 1970 încoace, ba chiar şi mai vechi de atât, există tabele cu valorile salariului mediu brut pe ţară, inclusiv cu indicarea lunilor în care au apărut modificări. Din păcate, cei de la Statistică nu au date relevante privind salariul mediu brut pe judeţul Brăila pentru perioada dinainte de 1990, aşa că am considerat relevant în analiza noastră să facem calculul pe baza a 3 scenarii: “contribuabilul etalon” să fi lucrat toată viaţa la salariul minim pe economie, al doilea, să fi lucrat până în decembrie 1989 la salariu mediu brut naţional, iar după Revoluţie patronul să-l fi trecut la salariul minim pe economie, iar al treilea scenariu, mediu brut naţional până în 1989, urmat de mediu brut la nivelul judeţului nostru din 1990 până la pensionare.
O privire de ansamblu peste valorile multianuale ale acestor indicatori ne arată că, cel puţin între anii 1970 şi 1989, de exemplu, diferenţa dintre salariul minim şi salariul mediu nu era prea mare, context în care punctajul anual rezultat este undeva la 0,5 - 0,6, în timp ce în perioada post-decembristă diferenţa devine mult mai mare, ajungând în unii ani chiar şi la valori sub 0,3, mai cu seamă în perioada 1995 - 2000.
O viaţă de muncă, 430 lei pensie
În varianta primului scenariu, în care contribuabilul nostru-etalon să fi lucrat tot timpul la salariul minim pe ţară, punctajul obţinut în cei 41 de ani de cotizare, este, atenţie, de doar 0,43 - 0,45, ceea ce la valoarea punctului de pensie de acum înseamnă un venit lunar de 430 - 450 lei. Altfel spus, după peste 40 de ani de muncă, ce-i drept la salariul minim pe ţară, un român ar ieşi la pensie cu un venit cuvenit sub valoarea pragului minim al pensiei din ţara noastră, adică 520 lei (valoarea actuală), context în care statul român ar fi fost obligat să-i acorde în completare diferenţa de 70 - 90 lei astfel încât să fie la pragul minim. Potrivit unei statistici a Casei Judeţene de Pensii Brăila, la nivelul judeţului nostru figurau circa 15.600 de brăileni aflaţi într-o astfel de situaţie, la un efectiv total de aproape 86.800 de pensionari în plată.
În cel de-al doilea scenariu, în care brăileanul ar fi fost remunerat până în 1990 cu salariul mediu brut la nivel naţional, după care, odată cu trecerea la economia de piaţă şi privatizarea întreprinderii, noul patron ar fi decis să-l remunereze doar cu salariul minim pe economie, calculul pensiei cuvenite indică un punctaj undeva la 0,63 - 0,65 adică o pensie de 630 - 650 lei/lunar (la valoarea actuală a punctului de pensie 1.000 lei).
În fine, cel de-al treilea scenariu, potrivit căruia brăileanul ar fi câştigat, până în 1990, salariul mediu brut pe economie după care a fost plătit la nivelul salariului mediu brut înregistrat în cazul judeţului nostru, ar fi cel mai optimist pentru cazul ipotetic al analizei noastre. Asta pentru că punctajul rezultat în urma calculelor ar fi de 0,93 - 0,96, aşadar discutăm de o pensie de 930 - 960 lei.
Aceeaşi statistică a CJP Brăila arată că aproape 46.300 de brăileni aveau pensii cu valori până în 1.000 lei, în timp ce alte circa 28.300 persoane se situau în tranşa 1.001 - 2.000 lei pensie lunară, iar peste 2.800 de beneficiari încasau pensii mai mari de 2.000 lei. Dacă tot am ajuns cu discuţia în acest punct, cele mai mari pensii în Brăila calculate exclusiv pe baza contribuţiei efective a beneficiarului la fondul de asigurări sociale de stat au valori între 4.700 şi aproape 6.300 lei şi sunt încasate de foşti salariaţi cu funcţii de conducere din companii energetice sau din agricultură.
Cele mai mari 10 pensii speciale de serviciu plătite de CJP Brăila sunt între 13.000 lei şi circa 18.200 lei, beneficiari fiind persoane care au desfăşurat activitate în justiţie sau aviaţie. La nivelul judeţului Brăila, sunt în plată 70 de pensii de serviciu, valoarea medie a acestora fiind undeva la 7.700 lei.
Cum a evoluat salariul mediu brut
În faţa acestui tablou, devine clar faptul că speranţa la o viaţă de pensionar decentă stă, de fapt, fie în salarii mari obţinute de-a lungul vieţii, fie de încadrarea în prevederile pensiilor speciale. De exemplu, pentru o pensie de 1.000 lei beneficiarul din analiza noastră ar fi trebuit să câştige un salariu tot timpul la nivelul celui mediu pe economie. Ca să vă faceţi o idee despre valoarea acestui indicator, vă spunem că în 1970 salariul mediu brut era de 1.434 lei, în 1977 a depăşit pragul de 2.100 lei, în 1983 a depăşit 3.000 lei, iar în 1990 a sărit de 4.000 lei. De atunci, lunar, valoarea acestui indicator s-a modificat, ajungând la 102.550 lei în octombrie 1993, 500.012 lei - octombrie 1996, 1.046.691 lei - octombrie 1997, 2.020.178 lei - iulie 1999, 2.989.839 lei - septembrie 2000 şi la 9.436.107 lei în iunie 2005, când a avut loc denominarea (s-a trecut de la ROL la RON, iar leul vechi a “pierdut” patru zerouri). La începutul acestui an valoarea salariului mediu brut la nivel naţional era de 3.168 şi a urcat la 3.288 lei în mai, cea mai recentă lună de raportare a Institutului Naţional de Statistică. Dacă discutăm de salariul mediu brut la nivelul judeţului nostru, valoarea la începutul lunii ianuarie 2017 era de 2.269 (cu 899 lei sub media naţională), iar în luna mai era de 2.501 lei (cu 787 lei sub media naţională).
Abia acum 9 ani salariaţilor li s-a oferit o alternativă la sistemul public de pensii
Mai trebuie precizat că, din primăvara lui 2008, statul român s-a gândit să ofere tinerilor salariaţi o alternativă la sistemul public de pensii în sensul că i-a obligat pe cei care aveau la momentul respectiv până în 35 de ani să contribuie, în paralel, şi la un fond de pensii administrat de companii private, din care să-şi completeze pensia de la stat la împlinirea vârstei standard. Acesta era denumit Pilonul II de pensii (pensia privată obligatorie), iar aici nu s-a pus problema unei contribuţii în plus din partea asiguratului, ci doar ca o parte din contribuţiile sociale ale acestuia să fie distribuite către fondul de pensii ales şi administrată privat. Pentru un plus de siguranţă la pensionare, doritorii au putut şi încă mai pot opta şi pentru o pensie privată facultativă (Pilonul III), contribuind cu până la 15% din venitul brut.
Potrivit datelor Autorităţii de Supraveghere Financiară (ASF), în mai 2017, la nivel naţional, peste 6,9 milioane de persoane erau înscrise pentru pensia privată obligatorie (Pilonul II), în timp ce pentru cea facultativă (Pilonul III) optaseră sub 500.000 de persoane.
Cât ne costă pensiile speciale?
Am amintit de la bun încept faptul că este o categorie aparte de pensionari în cazul cărora veniturile se stabilesc după alte criterii. Practic, pensia specială de serviciu dă cu totul peste cap toate calculele de mai sus pentru că sistemul de calcul este complet diferit în sensul că nu ţine cont exclusiv de contribuţia efectivă a asiguratului la CASS, aşa cum se întâmplă la restul asiguraţilor. S-a ajuns în situaţia în care cele circa 160.000 de pensii speciale (pentru parlamentari, magistraţi şi personal auxiliar, aviatori şi personalul de bord, diplomaţi, auditorii Curţii de Conturi, militari, poliţişti şi serviciile secrete) să coste bugetul public undeva la 5,4 miliarde de lei anual, adică echivalentul a 4 milioane de pensii ale românilor de rând, după calculele actualului Ministru al Muncii, Olguţa Vasilescu. Potrivit presei centrale, Guvernul actual s-a arătat hotărât să facă primii paşi şi să modifice acest sistem al pensiilor speciale.
Într-un top al pensiilor speciale magistraţii ar avea o pensie maximă de 40.963 de lei, aviatorii - 39.144 de lei, consilieri şi auditori la Curtea de Conturi - 15.145 de lei, funcţionari publici parlamentari - 14.392 de lei, diplomaţi - 12.700 de lei, grefieri - 12.054 de lei. Ca termen de comparaţie, în sistemul public, în funcţie de contribuţia la CASS, cele mai mari pensii le au câţiva preşedinţi de bănci 18.000 - 19.000 lei, precum şi un fost director al “Romtrans” - 18.336 lei. La polul opus, medici cu vechime de peste 40 de ani ajuns să iasă la pensie cu 1.402 lei, iar un profesor universitar, cu peste 45 de ani la catedră, cu nici 2.000 lei.
