• s-a stins din viață Adrian Simion, ”un om rar: unul care nu a confundat niciodată conducerea cu puterea, ci a înțeles că adevărata autoritate se câștigă prin exemplu, prin iubire de oameni și prin umor”
“Încercăm să ne amăgim cu ideea că scurta noastră existență terestră ne-a fost dată pentru a oficia, în templul școlii, cea mai nobilă profesie - cea de dascăl, făuritor și modelator de suflete, modele vii pentru copiii care ne privesc cu încredere și speranță din bănci, sorbind învățătură și dragoste de viață din cuvintele noastre. Atâta timp cât vom fi aici, școala va rămâne, va exista cât va fi lumină. Și lumina izvorăște din noi.“ - (Adrian Simion, 1951- 2025)
Liceul de Arte S.A... așa obișnuia să se raporteze la școala pe care, într-o etapă importantă a existenței sale, a făurit-o. Atunci când sesiza năuceala interlocutorului, adăuga, încântat de efectul vorbelor sale... adică Liceul de Arte Adrian Simion.
Înțelegem în aceste zile cernite că, pentru Adrian Simion, școala nu era doar o instituție, ci o prelungire a propriei sale ființe. Nu vorbea despre liceu, ci prin liceu. Îi cunoștea ritmurile, durerile și izbânzile, iar biroul său nu era un loc de autoritate, ci un spațiu prietenos pentru toți cei care îi călcau pragul. A fost un om rar: unul care nu a confundat niciodată conducerea cu puterea, ci a înțeles că adevărata autoritate se câștigă prin exemplu, prin iubire de oameni și prin umor.
Sub îndrumarea sa, Liceul de Arte nu a fost doar un spațiu de învățare, ci un loc de inițiere: în muzică, în desen, în spațiul scenic... în bine, în adevăr și frumos . Era acolo la prima oră și pleca ultimul. Nu din obligație, ci dintr-un devotament atât de firesc, încât devenise aproape ubicuu. A fost un om al școlii în sensul cel mai profund: nu s-a slujit de ea, ci a slujit-o.
Născut în localitatea Săcele din județul Brașov, fiul lui Gheorghe Simion pleacă în lume ca să se facă, după cum e voia părinților, om cu carte. Așa că urmează urmează cursurile Facultății de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, purtând prin lume imaginea paradiziacă a plaiurilor ardelenești. Un iubitor al literaturii române, din paginile căreia cita adesea, un fin cunoscător al resorturilor limbii române, tânărul absolvent începe să-și construiască temeinic o carieră didactică prodigioasă.
Liceul de Arte „Hariclea Darclee” este, într-o mare măsură , ctitoria eforturilor sale prometeice. În anul 1990 obține titularizarea pentru școala noastră, iar din anul 1992, ca director, are o contribuție capitală la creșterea prestigiului instituției în rândul școlilor din județul Brăila și în cel al liceelor de arte din întreaga țară. Implicarea, determinarea și vocația sa de profesor și iubitor de frumos s-au intrupat în numeroase concursuri pe care le-a inițiat și le-a susținut: Concursul de Creație literară „Ars Nova”, Concursul „Gheorghe Naum”, Concursul de interpretare muzicală „Hariclea Darclee”, Concursul „Ion Gâță- in memoriam”.
Adrian Simion rămâne în amintirea celor care l-au cunoscut și ca o figură emblematică a învățământului brăilean, pe care l-a păstorit în calitate de inspector școlar, dar și a vieții culturale a urbei noastre, ca director al Teatrului „Maria Filotti”. În anul 2004, prin decret prezidențial, este decorat cu Medalia „Meritul pentru Învățământ”clasa I, iar în anul 2005 primește Diploma și Ordinul „Gheorghe Lazăr”, clasa I, din partea M.E.C.
Dar, mai presus de toate, Adrian Simion râmâne peste timp profesorul cu vocație, dascălul dedicat, un om al cuvântului așezat cu rost, al spiritului luminat și al menirii neclintite, cel care știa a transforma limba română într-o torță ce aprindea mintea, încălzea sufletul și îndruma pașii.
„Atâta vreme cât vom fi aici, școala va rămâne. Va exista cât va fi lumină – și lumina izvorăște din noi”. Așa spunea adesea, și așa a trăit... în interiorul frazei bine construite, în tăcerea care naște înțelesuri, în umorul care vindecă și dezamorsează.
Spiritul său viu se întrupa în atitudinea sa mucalită, într-o hâtroșenie care –l făceau iubit, și nu temut în rândul elevilor și al colegilor. Zâmbea cu luciditate și îndemna la râs ca formă de supraviețuire în fața timpului nerăbdător. În spatele fiecărei vorbe de duh era o lecție, în fiecare ironie, o formă de adevăr.
Astăzi, Liceul de Arte S.A. pare mai tăcut. Dar cei care i-au fost elevi, colegi sau prieteni știu că un astfel de om nu se uită, se povestește. Se citează. Se parafrazează. Se duce mai departe.
Îl vom păstra în amintire cu respect, cu drag și cu promisiunea nerostită că vom duce mai departe lumina aceea despre care vorbea. Să fim vrednici de amintirea lui! (text preluat de pe pagina de Facebook a liceului Hariclea Darclee)
Corpul neînsuflețit este depus la Biserica "Sf. Apostoli Petru și Pavel". Slujba Stâlpilor este vineri, ora 19. Slujba de înmormântare va fi sâmbătă, ora 11, iar înhumarea la Cimitirul "Sf. Constantin". Dumnezeu să-l odihnească-n pace!
