Rămânând în acelaşi registru, aflu că preşedintele CJ Brăila, Gheorghe Bunea Stancu, deţine cinci case. Bravo lui, sper să nu ajungă să se plângă că nu mai are are bani de dero ca să spele perdelele de la toate cele cinci imobile. Iată, aşadar, încă un om care a pus ban peste ban şi, privându-se de nenumărate ori de nevinovatele plăceri ale vieţii, a strâns să aibă şi el câte o casă pentru aproape fiecare zi din săptămână. Dacă Bunea Stancu şi ceilalţi ca el ar fi achiziţionat case dintr-o pornire interioară de colecţionar convins, aş fi înţeles demersul lui de a investi în patru pereţi şi un acoperiş. Cum unii sunt disperaţi să colecţioneze timbre, ceasuri, maşini de epocă sau porumbei, aşa şi Bunea Stancu putea să îşi facă o mică armată de imobile. În acest caz, vorbeam despre un hobby, ceea ce, repet, era de înţeles. Dar nu, Bunea Stancu nu colecţionează case aşa, de amorul artei, de plictiseală, ci pentru că, cred eu, în tinereţe a fost marcat de sărăcie, de foamete. Faptul că o fi avut o copilărie plină de lipsuri, l-a făcut pe adultul Bunea Stancu să îşi dorească să agonisească, să strângă cât mai mult, să fie acolo, cum se zice, chit că-i prisoseşte. Pentru ce i-ar trebui unui om întreg la minte cinci case pe lumea asta? Şi te pomeneşti că mare parte dintre aceste imobile sunt în Brăila. Să cumperi apartamente într-un oraş pe jumătate decedat mi se pare cea mai proastă investiţie pe care ar putea să o facă un nene cu mulţi bani. Vedeţi voi, unii au idei, dar nu au bani, iar alţii au o grămadă de bani, dar habar nu au ce să facă cu ei.
În loc să îşi folosească miliardele ca să viziteze lumea asta, să vadă că universul în care trăieşte nu se termină la Ciocile sau la graniţa cu judeţele Galaţi şi Ialomiţa, preşedintele Bunea Stancu a investit masiv în nişte case în care, cu siguranţă, nu va apuca niciodată să doarmă. Dar pe undeva înclin să îl înţeleg pe Bunea Stancu, pentru că toţi oamenii care vor să parvină, să avanseze înainte, cum se zice, pe scara socială, au un fix: cumpără cât mai multe chestii care pe cât de scumpe sunt, pe-atât de nefolositoare le sunt. Degeaba ai bani dacă nu deţii 14 case, aşa cum nu-i nicio şmecherie să ai milioane de euro, atâta vreme cât nu deţii un parc auto care să cuprindă măcar 5-6 maşini de lux.
Bunea Stancu poate să confirme: visul oricărui parvenit este să aibă cât mai multe case
Erau disperaţi să îşi cumpere cât mai multe case. Într-un fel mă bucur că a venit criza financiară, că piaţa imobiliară s-a dezumflat, căci ăştia care aveau 6,7 sau chiar 10 case acum constată că nu mai au bani să le întreţină.
