Mănânci ce vrei, gusturile nu se discută. Mănânci ce poţi, responsabilitatea alegerii este a ta. Dar ştii cu adevărat ce mănânci? Alimentele pe care le consumi sunt sigure pentru sănătatea ta? De cele mai multe ori aceste întrebări vin din partea medicilor, în special a nutriţioniştilor, dar şi a celor care militează pentru o hrană sănătoasă, pentru un stil de viaţă sănătos. Evident, oricare dintre noi ar spune categoric DA produselor naturale. Teoretic, pare simplu. În practică, însă, nu e deloc aşa. Şi ar fi bine să recunoaştem: alimentaţia noastră depinde de o serie de factori care, vrem, nu vrem, ne influenţează alegerile. Programul de lucru, timpul pe care fiecare dintre noi este dispus să-l aloce aprovizionării şi preparării hranei, dar mai ales veniturile, sunt, de fapt, cele care ne dictează "dieta". Indiferent de toate acestea, însă, legislaţia actuală prevede nişte reguli clare. Consumatorul, spun normele, trebuie să fie corect şi complet informat, astfel încât, în funcţie de preferinţe şi posibilităţi financiare, să poată alege în cunoştinţă de cauză din multitudinea de produse care, practic, ne-au invadat. Şi mai e ceva important: toate aceste produse trebuie să fie sigure, fie că le cumpărăm din piaţă, de la chioşcul din cartier sau din cel mai luxos supermarket, că sunt scumpe sau ieftine, preparate în curtea ţăranului sau în marile unităţi procesatoare, indiferent că provin din Brăila, din România, din UE sau din orice altă ţară a lumii.
Conducerea DSVSA Brăila ne asigură că aşa e! De la simplul vânzător din piaţă şi până la marile lanţuri de magazine, toţi, în egală măsură, sunt supuşi verificărilor, drept pentru care, indiferent de unde ne-am aproviziona, dacă e unitate avizată sanitar-veterinar, marfa e sigură. Sigură în sensul "siguranţei alimentare", iar directorul instituţiei, Gicu Drăgan, îşi argumentează afirmaţia prin faptul că, la nivel de judeţ, de ani buni nu au mai fost înregistrate toxiinfecţii alimentare "în masă". În ceea ce priveşte calitatea nutriţională a produselor, reţeta folosită, utilizarea într-o mai mică sau mare măsură a conservanţilor, coloranţilor, potenţiatorilor de gust etc, directorul DSVSA a ţinut să precizeze că responsabilitatea aparţine producătorului. Dar şi în acest caz normele legislative sunt clare, iar pentru verificarea respectării lor la Brăila există unul dintre cele mai moderne laboratoare din ţară.
În acest context, materialul de faţă îşi propune să vă prezinte o "radiografie" a industriei alimentare din Brăila, evoluţia ei odată cu impunerea normelor europene, dar şi să răspundă unor întrebări frecvent întâlnite, legate de siguranţa şi calitatea produselor din rafturile comercianţilor locali.
Noile linii tehnologice sunt concepute în aşa fel încât laptele să îndeplinească cele mai stricte condiţii de igienă
Integrarea şi-a luat cu vârf şi îndesat tributul
Siguranţa alimentară este o prioritate în Uniunea Europeană, iar legislaţia românească, încă din perioada de preaderare, a preluat o serie de norme comunitare, care au obligat agenţii economici autohtoni să atingă standarde de performanţă şi calitate.
Atingerea lor nu a fost nici simplă, nici uşoară. Economia românească, rămăşiţă a unui sistem complet depăşit, megadimensionat, în care primordial era asigurarea locurilor de muncă şi mai puţin productivitatea muncii, a fost zguduită din temelii de noile exigenţe. De aceea, nu e un secret, cel puţin la Brăila, integrarea şi-a luat cu vârf şi îndesat tributul. Au fost închise zeci de fabrici, mii de oameni şi-au pierdut locul de muncă, iar agenţii economici care s-au "încăpăţânat" să rămână în piaţă au făcut eforturi uriaşe. Dacă privim strict economic şi social, preţul plătit pare enorm. Dacă ne gîndim însă că măsurile radicale au fost luate şi pentru siguranţa noastră, a consumatorilor, apreciem şi beneficiile. Pentru că, odată cu impunerea calităţii, normele europene au urmărit şi siguranţa consumatorului, beneficiarul direct al acestei pieţe comunitare, aflate într-o continuă extindere şi diversificare.
Pregătirea fabricilor din Brăila a început încă din 2003
Lupta pentru "conformitate" a fost demarată la sfârşitul anului 2003, când autorităţile sanitar veterinare au început o acţiune de identificare şi monitorizare a unităţilor de procesare a produselor de origine animală, pentru a vedea în ce măsură acestea se vor putea moderniza astfel încât să se poată conforma normelor de igienă şi securitate alimentară impuse de UE şi adoptate de legislaţia noastră. În urma acestei acţiuni, Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (DSVSA) Brăila a identificat 65 de unităţi, care, la 1 ianuarie 2004, au fost incluse în Programul naţional cadru de pregătire pentru aderare. În baza acestuia, fiecare unitate de procesare a trebuit să îşi elaboreze un program propriu de restructurare şi modernizare. Procesatorii au fost obligaţi să îşi reorganizeze activitatea astfel încât să fie capabili să respecte o serie de norme de igienă şi anumite fluxuri tehnologice, dar şi să introducă un sistem propriu de control, respectiv sistemul HACCP (Analiza Riscului şi Punctele Critice de Control).
Pentru realizarea acestui program a fost aprobată şi o perioadă de tranziţie, în cadrul căreia au fost stabilite nişte termene, expirarea fiecăruia dintre ele însemnând închiderea altor şi altor unităţi. Ultimul termen a expirat la 31 decembrie 2010 şi viza, la nivel naţional, câteva zeci de fabrici. Lista cuprindea şi 7 unităţi din Brăila, 5 din sectorul carne şi două din sectorul lapte. Însă, pe fondul crizei financiare care a afectat considerabil agenţii economici, dar şi datorită faptului că majoritatea unităţilor vizate se aflau într-un stadiu înaintat de implementare a programelor, Comisia Europeană a mai dat o derogare. Aceasta va expira la finele acestui an.
Pentru atingerea standardelor, în unităţile de procesare a cărnii au fost investite milioane de euro
26 din 65
Privind în urmă, la cum s-a configurat şi reconfigurat harta unităţilor alimentare brăilene, un lucru este clar: UE nu a acceptat compromisuri. Pentru că, dacă la 1 ianuarie 2004 în Brăila erau 65 de unităţi de industrie alimentară, la 31 iulie 2005 mai funcţionau 54, pentru ca la 31 mai 2006 să mai rămână pe poziţie 45. În octombrie 2006 mai erau doar 34.
Integrarea în Uniunea Europeană, 1 ianuarie 2007, ne-a "găsit" cu doar 30 de unităţi, din care 9 îndeplineau cerinţele schimbului intracomunitar, celelalte fiind în diferite stadii de implementare a programelor. Până la sfârşitul anului 2007, încă 2 unităţi din cele 30 au primit avizul final. Doi ani mai târziu, respectiv decembrie 2009, numărul unităţilor brăilene modernizate ajunsese la 18, în perioadă de tranziţie mai regăsindu-se 11. Un abator şi-a sistat activitatea.
Pe parcursul anului 2010, încă două din cele 11 unităţi au decis să îşi închidă definitiv porţile, o fabrică de procesare carne şi una de lapte, iar o altă fabrică de lapte a renunţat la programul de modernizare pentru schimb intracomunitar, alegând varianta pieţei interne. Patru societăţi au finalizat modernizarea, iar 4 au mai cerut păsuire un an.
Cine şi ce mai produce la Brăila
Astfel, în prezent, la nivelul judeţului nostru mai funcţionează 26 de fabrici, 22 dintre acestea fiind atât de performante, încât produsele lor pot fi valorificate pe toate pieţele Comunităţii Europene. Concret, este vorba despre 3 abatoare carne roşie - "Marex", "Melkart" şi "Soroli"; o unitate carne de pasăre - "BonAvis" Ianca; 5 unităţi de procesare carne - "Marex", "Soroli", "Melkart", "Galco", "Selgros"; 5 unităţi de procesare a laptelui - "Lactate Brăila", "Lacta Prod", "Caş", "Brailact" şi "Lacta S" Ianca; o unitate produse lactate - "Risk"; 4 depozite frigorifice independente - "Risk", "Agroalim", "Romsol", "Terol Prod"; o unitate de producere ou lichid (adică de fabricare a prafului de ouă) - "Agrimon"- Platforma Plopu; şi 2 centre de ambalare a ouălor, tot ale firmei "Agrimon", situate în cadrul fermelor de la Traianu şi Plopu. Au cerut şi primit derogare pentru finalizarea modernizărilor până la 31 decembrie 2011, abatorul societăţii "Electiv Prod" Romanu şi trei fabrici ale societăţii "Ro Fish", o unitate produse din carne, una de conserve din peşte şi una de semiconserve din peşte.
"Politica noastră a fost de a menţine aceste unităţi, tocmai de aceea, în prezent, chiar dacă faţă de cifra iniţială am rămas doar cu circa o treime, ne numărăm printre judeţele cu cele mai multe fabrici aprobate pentru schimb intracomunitar. Şi asta pentru că, la Brăila, în acest domeniu s-au investit sume considerabile. Oamenii aceştia au muncit enorm, credite, proiecte de finanţare europeană, nu a fost deloc simplu. I-am sprijinit cu tot ce a fost posibil, am preferat să îi monitorizăm îndeaproape şi să nu-i închidem. Pentru că, prin aceste investiţii, au fost create sute de locuri de muncă pentru comunităţile în care funcţionează. Dar şi pentru noi este benefic, suntem printre direcţiile cu cel mai mare număr de salariaţi din ţară. Numai pe liniile tehnologice din aceste fabrici avem 78 de specialişti", a precizat Gicu Drăgan, director executiv al DSVSA Brăila.
Avem, însă, sute de restaurante şi fast-food-uri
Mai trebuie precizat şi că, la nivel de judeţ, în afara celor 26 mari unităţi la care ne-am referit mai sus, în sectorul alimentar mai funcţionează şi alte câteva sute de societăţi autorizate sanitar veterinar, numite "de vânzare cu amănuntul". Ele se adresează însă strict pieţei locale. Concret, în Brăila, mai funcţionează 7 carmangerii, 37 de măcelării, aproape 100 de centre de prelucrare a laptelui, 4 centre de colectare a peştelui, 24 de pescării şi, în sectorul apicol, 168 de unităţi. De asemenea, pe sectorul alimentaţie publică, în Brăila funcţionează 91 de restaurante, 118 fast-food-uri, 28 cafe-baruri, 8 pizzerii, 21 laboratoare de cofetărie-patiserie, o pensiune turistică, 16 depozite alimentare, 5 hipermarket-uri, 6 supermarket-uri, 58 de cantine şi 779 de magazine alimentare. Pe sectorul "prepararea mâncărurilor la comandă", în Brăila sunt înregistrate 18 firme de catering.
O altă categorie de agenţi economici care se supune controlului şi monitorizării DSVSA este cea a produselor primare destinate vânzării directe. Evidenţele direcţiei brăilene cuprind la acest capitol un furnizor de peşte proaspăt, 3 furnizori de ouă de prepeliţă, 13 de miere de albine şi 1.408 de producători care vând direct lapte crud.
"La un număr atât de mare de unităţi, e clar că avem un volum enorm de lucru pe acţiunile de control. Eu nu spun că nu ne mai scapă, nu putem fi oriunde, oricând, dar că lucrurile sunt «sub control» o demonstrează că nu avem cazuri de toxiinfecţii alimentare. Cel puţin nu din marfă comercializată în locuri şi spaţii special amenajate. Cine cumpără de la colţ de stradă o face pe propria răspundere", a mai spus Drăgan.
Telefon verde pentru reclamaţii
În aceste condiţii, conducerea direcţiei brăilene nu neagă faptul că, e posibil, ca în anumite unităţi, să existe şi probleme. De aceea, Niţă Caragaţă, şeful Serviciului de Igienă şi Sănătate Publică Veterinară, a ţinut să reamintească brăilenilor că pot depune zilnic reclamaţii şi sesizări atât la Circumscripţia Sanitar Veterinară de vizavi de Piaţa Halelor, cât şi la sediul Direcţiei din cartierul Vidin, valabil pentru muncipiu, iar pentru judeţ, direct la cabinetele medicilor zonali. În plus, a subliniat Caragaţă, în fiecare magazin este afişat telefonul verde, o linie permanentă, deschisă de ANSVSA, strict pentru reclamaţii.
Verificarea directă rămâne însă prioritară pentru inspectorii DSVSA care, de la începutul anului şi până la sfârşitul săptămânii trecute, au efectuat deja peste 700 de controale, finalizate cu mai multe amenzi. Totodată, inspectorii au emis şi 4 ordonanţe, 3 de interzicere a activităţii şi una de suspendare, pentru abateri privind dotarea necorespunzătoare pe fluxul tehnologic. Şi depistarea neregulilor este mult mai facilă acum, deoarece, începând cu 2008, specialiştii direcţiei au la dispoziţie unul dintre cele mai moderne laboratoare de analiză din ţară, printre primele acreditate. În acest laborator se pot aplica 94 de metode de testare. "Putem acoperi aproape orice, inclusiv reziduurile (pesticide, microtoxine, medicamente etc, inclusiv metale grele), mai puţin radioactivitatea şi dioxina", a conchis Gicu Drăgan.
Alimente cu bulină!
În concluzie, odată cu integrarea, calitatea alimentelor a devenit o prioritate şi pentru noi. Iar de la an la an, consumatorii sunt tot mai vigilenţi, lucru vizibil în magazine, unde tot mai des pot fi văzuţi cumpărători citind cu atenţie etichetele şi termenele de valabilitate. Pe de o parte, din cauza avalanşei de produse cu care ne-am confruntat de la integrare, pe de alta a "mentalităţii" unor producători care, pentru beneficiu, sunt dispuşi la compromisuri în ceea ce priveşte calitatea. Dar şi campaniile de conştientizare a importanţei calităţii în detrimentul cantităţii şi-au avut rostul lor. Iar interesul acesta crescut nu a scăpat oficialilor.
În acest sens, pot încheia cu o veste bună. Senatorii din Comisia pentru Sănătate au avizat favorabil, în data de 22 martie, o iniţiativă legislativă care prevede etichetarea produselor alimentare cu buline de diverse culori, în funcţie de cât de sănătoase sau dăunătoare sunt. Dacă propunerea legislativă va fi adoptată de ambele Camere, produsele alimentare vor avea, în viitor, înscrisă pe ambalaj o bulină verde, portocalie sau roşie.
Bulina verde este pentru produsele alimentare sănătoase, care pot fi consumate zilnic, fără risc pentru sănătate. Bulina portocalie este destinată produselor alimentare care trebuie consumate cu moderaţie, iar bulina roşie pentru produsele care conţin substanţe sau aditivi alimentari ce pot avea efecte dăunătoare asupra sănătaţii. "Ar fi un lucru extraordinar", consideră conducerea DSVSA Brăila.
Demolatorii de mituri
Prin intermediul internetului, circulă de ceva vreme o serie de "mesaje alertă" ce vizează calitatea produselor alimentare. Şi cum mesajele sunt concepute în aşa fel încât să inducă panica, împreună cu cei doi specialişti ai DSVSA Brăila, am încercat să lămurim cumva lucrurile.
1. Cifrele inscripţionate pe cutiile de lapte indică numărul de repasteurizări.
"Ştiai că laptele care se vinde la cutii este reprocesat (de până la 5 ori!) în cazul în care nu se vinde înainte de termenul de expirare!?
Laptele e trimis la fabrică şi pasteurizat din nou... Când cumperi lapte la cutii, uită-te pe fundul cutiei! Dacă vrei să cumperi lapte ne-reprocesat, fereşte-te de cel care are cifra 2, 3, 4 sau 5. Iniţial am avut tendinţa să ignor acest mail, dar aseară, în "XXXXX" (numele unui supermarket - n.r.), când din curiozitate m-am uitat pe fundul cutiilor de lapte, am constatat că majoritatea aveau inscripţionate cifrele 2,3,4,5 şi chiar 6. Şi mai mare mi-a fost uimirea când un lucrător de la raionul de lactate mi-a confirmat că acele cifre reprezintă numărul de repasteurizari!". Acest e-mail l-am primit într-o singură săptămână de la 6 persoane. "Nici vorbă, niciun mare producător nu s-ar complica în acest fel. Conştientizaţi cât efort presupune? Aceste cifre reprezintă, de fapt, numărul de identificare al liniei de ambalare, practică impusă de norme pentru asigurarea trasabilităţii. Mai mult, dacă apar probleme într-un lot, astfel se ştie clar de unde provine deficienţa şi este închisă doar linia respectivă. Nu se pune problema repasteurizării. Pur şi simplu n-ai cum să faci aşa ceva", a susţinut, categoric, Niţă Caragaţă.
2. Ouăle inscripţionate cu nr. 3 dăunează grav sănătăţii.
"În primul rând, în cazul ouălor, trebuie verificat termenul de valabilitate şi să nu fie crăpate", a ţinut să precizeze Gicu Drăgan. Totuşi, pentru cei care nu ştiu exact care e "misterul cifrelor", trebuie să menţionez că, pe lângă dată, ouăle mai sunt inscripţionate şi cu un cod de forma: "o cifra - RO - un număr format din mai multe cifre (codul producătorului)". Cifra aşezată înainte de "RO", reprezintă modul în care au fost crescute şi hrănite găinile, specialiştii în nutriţie susţinând că, de fapt, acest număr confirmă "calitatea" lui. Cifra poate fi: 0,1,2, sau 3. 0 reprezintă oul bio, 1 ne indică faptul că oul provine de la găini crescute în aer liber, dar hrana lor nu e musai ecologică. 2 indică faptul că ouăle provin de la găini crescute în ferme, dar în hale, la sol, hrănite cu furaje clasice. În sfârşit, oul marcat cu cifra 3 indică faptul că păsările sunt crescute în baterii, stau foarte înghesuite, stresul indus de lipsa de spaţiu având influenţă asupra calităţii nutriţionale a ouălor. "Nu ştiu ce să vă spun legat de aceste «suspiciuni». Pot însă să vă precizez că în judeţul Brăila funcţionează unul dintre cei mai mari producători de ouă din ţară. Avem o fermă care produce ouă inscripţionate cu cifra 2, la Pietroiu, şi două care produc ouă inscripţionate 3, la Traianu şi Plopu. Oricum, legislaţia prevede ca până la sfârşitul anului 2011, să nu se mai producă ouă 3, toate fermele sunt în curs de modernizare, din 2012, pe piaţă vor fi acceptate doar ouă 0, 1 şi 2", ne-a dat asigurări directorul Drăgan.
3. Carnea aproape de expirare este introdusă în mezeluri.
Un alt "mit urban" spune că mezelurile şi carnea, cu puţin timp înainte de expirarea termenului de valabilitate, sunt readuse în fabricile de procesare, retocate şi reintroduse în fluxul tehnologic, în combinaţie cu materie primă proaspătă. "Exclus!", au susţinut convingător cei doi: "Fiecare procesator îşi gestionează atent producţia, iar produsele care au expirat se aduc în unitatea mamă şi sunt distruse prin incinerare sau neutralizare. Retocare şi reintroducere în circuit nu intră în discuţie".
4. Nu folosiţi carne tocată, poate ascunde capcane!
"Carnea tocată poate prezenta un pericol doar dacă cel care o mânuieşte este infectat sau bolnav. Am avut doar un caz în 2003, cu salmonela. Carnea pentru tocat nu se spală, i s-ar modifica proprietăţile. Ar mai putea interveni substituirea de specie, dar asta se poate determina acum rapid în laboratorul nostru", a explicat Caragaţă.
5. Fructele, legumele, carnea pot conţine reziduuri.
"Atenţie la gust şi miros! Nu vi se pare că uneori fructele şi legumele au gust şi miros ciudat, asemănător celui de DTT, iar carnea «ca de vier»!? Aruncaţi-le fără nicio reţinere!" este un îndemn care a circulat foarte des anul trecut pe e-mail.
"Posibil. Noi nu am primit până acum nicio reclamaţie de genul acesta, nu ni s-a adus nicio probă. Dar, într-adevăr, gustul şi mirosul de genul acesta pot semnala prezenţa unor reziduuri. În cazul fructelor sau legumelor poate fi vorba de reziduuri de îngrăşământ, de substanţe utilizate pentru protecţia fitosanitară, dar şi de anumite substanţe aplicate pentru conservare pe timpul transportului, iar produsele au fost scoase la comercializare fără respectarea termenului de remanenţă. De ceva asemănător poate fi vorba şi în cazul cărnii, aplicarea unor tratamente animalelor, prin injectare, furaje sau îmbăiere, sacrificarea având loc înainte de perioada impusă de aşteptare. De acum însă nu mai e posibil aşa ceva, noile norme impunând o evidenţă strictă a tratamentelor, cu sancţiuni drastice pentru nerespectarea timpilor impuşi", a precizat Caragaţă.
6. Peştele de crescătorie e "umflat" cu stimulatori
Un alt subiect care a iscat controverse în ultima vreme a fost cel care a vizat peştele. Să fie de crescătorie sau "natural"?
"Dacă mă întrebaţi pe mine" - a spus Drăgan - "eu prefer peştele sălbatic. Vă garantez însă că şi în crescătorii sunt impuse norme stricte privind condiţiile şi hrana. Care e mai sigur pentru sănătate? Nu ştiu dacă vă poate răspunde cineva având în vedere un alt subiect «sensibil», poluarea apelor. Categoric însă, peştele proaspăt trebuie să fie proaspăt, iar cel congelat în termen".
7. Crenvurştii, parizerul - bombe pentru sănătate
"Mezelurile, în general, nu sunt «tolerate» de toată lumea. Dar, e adevărat, există în piaţă preparate de calitate superioară, de calitate inferioară, ba chiar produse bio. Noi avem aceleaşi responsabilităţi în control şi pentru salamurile ieftine şi pentru cele scumpe. Fiecare se aprovizionează însă după buzunar", e de părere Drăgan.
8. Sare şi condimente în exces
Şi, în sfârşit, ultimul subiect pe care am dorit să-l lămurim s-a referit la prezenţa în exces, în anumite preparate, a sării sau a condimentelor, dar şi la gustul uneori "ciudat" al caşcavalului (amar, iute, sărat). "Deficienţe de fabricaţie", consideră directorul DSVSA. Dar, pentru înlăturarea oricăror suspiciuni, a recomandat el, "cel mai simplu e să vă adresaţi specialiştilor noştri. Laboratorul pe care îl avem acum la dispoziţie poate depista aproape orice deficienţă".
