A doua zi a celei de-a cincea ediţii a Festivalului "Zile şi Nopţi de Teatru la Brăila" a adus în faţa publicului, cu începere de la ora 14.00, în Sala Studio a Teatrului "Maria Filotti", piesa "Ah, iubirea!". Textul şi regia: lector univ. dr. Decebal Marin. Distribuţia: Radu Păunescu, Ionuţ Ghinea, Alexandra Blaj, Claudia Drăgan, Alina Popa, Mihaela Brebinaru, Roxana Iftime, Alina Barbu , Oana Ploştinaru şi Ana Puşcălău. Toţi studenţi ai UNATC.
Încadrându-se, ca stil, în commedia dell'arte, "Ah, iubirea!" tratează, evident, iubirea. Adică, un subiect extrem de delicat, mai ales că punctele de abordare a acestei "teme", disecate până la sânge în laboratoarele tuturor formelor de artă, tind, de cele mai multe ori, să cadă pradă (voit sau nu) unei beţii a lipsei de substanţă. Decebal Marin alege să prezinte iubirea prin vizorul ghiduşiilor cu efect de "terapie" liricoidă. Totul este clipire, totul este retorica unui vid săltăreţ. Altfel spus, commedia dell'arte. Numai că, oricum am aborda chestiunea, istoria teatrului ne-a demonstrat că iubirea şi commedia dell'arte sunt două planete diferite. De ce? Deoarece instinctul primar al genului este de-a deforma, prin bufonadă, semnificaţia iubirii, de-a o transforma într-o pedanterie salonardă. Ceea ce, de altfel, se petrece şi în "Ah, iubirea!". Decebal Marin nu face altceva decât să reşapeze motivul iubirii dialectice, "pudrate", care caracterizează, în mare, imboldul aventuros al secolului al XVI-lea. Compusă după toate regulile genului, cu un joc de scenă relativ digerabil, însă cu un text deficitar sub aspectul dicţiunii expresiei, piesei nu i se poate imputa, până la urmă, decât faptul că este compusă după toate regulile genului. Mai exact: că uzitează de o inactualitate văduvită de orice miză artistică - atât ca metodică teatrală, cât şi ca ambient temporal. Ar fi fost interesant de urmărit o commedia dell'arte al cărei set de "personaje mască" să fie negativul bufonesc - chiar distopic - al haosului "amoros" al societăţilor umane contemporane. Una peste alta, o piesă precum "Ah, iubirea!" îşi are rostul, dar numai ca examen actoricesc, nu şi ca producţie prezentă pe lista unui festival cu pretenţii de anvergură teatrală în circuitul naţional.
