Kakapo (Strigops habroptila), o pasăre nativă din Noua Zeelandă, cunoscută sub numele de bufnița-papagal datorită aspectului său neobișnuit care împrumută caracteristici de la aceste două specii, se află pe lista roșie a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (International Union for Conservation of Nature, IUCN) care cuprinde viețuitoarele amenințate cu dispariția. Principalele două pericolele care au decimat efectivele sale - care numără în prezent doar circa 150 de exemplare - au fost intervenția umană în habitatul său natural și efectul distructiv al animalelor aduse de coloniști.
Kakapo este o pasăre nocturnă de dimensiune mare — un exemplar matur atingând 58-64 centimetri și până la 4 kilograme — de culoare verde, cu un corp ce seamănă cu cel al unui papagal, și cap de bufniță. Se hrănește cu frunze, tulpini, rădăcini, fructe, nectar și semințe, scrie Agerpres.
Caracteristica deosebită a sa este incapacitatea de zbura, unul dintre principalele motive pentru care efectivele sale sunt în prezent amenințate cu dispariția.
Cântecul masculilor, care seamănă cu un "bum" repetat, se aude de multe ori la o distanță chiar și de 5 kilometri, în special în perioada de reproducere care durează trei-cinci luni și are loc o dată la doi-cinci ani. Femelele, care au nevoie de 5-11 ani pentru a ajunge la vârsta reproducerii, se ocupă singure de cele unu până la patru ouă depuse.
Kakapo are o durată de viață de cel puțin 60 de ani.
Această specie trăiește în efective foarte restrânse în trei locații îndepărtate din Noua Zeelandă. Frecvent întâlnită în trecut în Insula de Nord, Insula de Sud și Insula Stewart din Noua Zeelandă, pasărea a dispărut din majoritatea zonelor din cauza colonizării umane. Până în 1976, populația de kakapo din Fiordland din Insula de Sud a fost redusă la 18 păsări, toate de sex masculin. În 1977, un colectiv aflat în declin rapid, de circa 150 de păsări, a fost descoperit pe Insula Stewart. Între anii 1980 și 1992, 61 de păsări rămase în această regiune au fost transferate în alte regiuni precum Codfish, Anchor și Little Barrier. În 1999 se mai aflau în viață numai 26 de femele și 36 de masculi. Populația s-a stabilizat și a început apoi să crească treptat în urma implementării unui program intensiv de gestionare a exemplarelor. Până în 2016, populația de kakapo a ajuns la 157 de exemplare, potrivit IUCN.
În ciuda programelor de protejare a sa, specia se află în continuare pe lista cu viețuitoare amenințate cu dispariția.
Începând din 2002, cel puțin 15 exemplare de kakapo au fost diagnosticate cu o formă de inflamație în zona cloacei, o boală care stârnește îngrijorare în rândul celor care se ocupă de conservarea speciei, mai arată sursa citată.
Kakapo este o specie protejată prin lege în Noua Zeelandă și este listată în apendicele 1 al CITES — Convenția privind comerțul internațional cu specii sălbatice de faună și floră pe cale de dispariție. Toate exemplarele care mai trăiesc azi sunt urmărite în permanență cu ajutorul sistemelor de localizare, iar fiecare cuib este monitorizat prin camere de luat vederi cu infraroșu și senzori de proximitate. În plus, toate speciile invazive, precum șobolanii și pisicile, de care kakapo nu se poate apăra din cauza incapacității sale de a zbura, au fost eradicate din regiunile în care trăiește această pasăre.
