Oameni cu suflet mare brăilenii noştri. Bravo lor, să le dea Dumnezeu sănătate celor care chiar au înţeles că domnitorul Vlaicu Vodă o fi fost mare piesă la viaţa lui, dar acum a ajuns vai mama lui.
Pentru brăilenii care locuiesc în alte oraşe/ţări trebuie să facem precizarea că, de câteva zile, în Bariera Călăraşilor a fost instalată o statuie care îl înfăţişează pe domnitorul Vlaicu Vodă, cel căruia Brăila îi datorează prima atestare documentară din istorie.
Iar statuia e ok, chiar inspirat realizată doar că probabil artistul plastic l-a avut în minte pe Vlaicu Vodă ori după ce acesta ţinuse vreo dietă spartană, ori după vreo foamete din vremea lui.
Pe mine mă apucă mila ori de câte ori trec pe lângă statuia lui Vlaicu Vodă. Când îl văd atât de slab, distrofic, aşchilopat, parcă îmi vine să fug la primul restaurant să îi iau omului o ciorbă şi o friptură acolo, să mănânce şi gura lui ceva. Şi să îi lasă şi o sticlă de vin roşu, că poate i s-o face sete omului.
Brăilenii, oameni cu frica lui Dumnezeu şi miloşi din fire, au înţeles că ar fi păcat să lase ditamai domnitorul în această stare de abandon, de parcă ar fi fost alungat din regatul său.
Aşa că zilele trecute au început să apară, timid, pungi cu mâncare puse lângă soclul pe care se află statuia domnitorului Vlaicu Vodă.
Nu sunt cine ştie ce bucate, ce-au avut şi oamenii pe-acasă. Cam multe dulciuri am văzut, din păcate, de la cozonaci (de parcă ar fi Paştele Blajinilor şi până la bomboane), astfel că unii brăileni se tem ca domnitorul să nu facă diabet.
Însă, la cum îl descriu istoricii, Vlaicu Vodă a fost un tip cumpătat la viaţa lui, aşa că nu există temeri că ar fi altfel după moarte. Oamenii locului speră că, printr-o minune dumnezeiască, domnitorul să îşi schimbe înfăţişarea în 2-3 luni, să arate şi el a bărbat nu a... arătare.
Iar cu ocazia asta (deşi e aproape imposibil) poate mai ia şi câţiva centimetri în înălţime, că acum e mai mic decât soclul pe care autorităţile locale l-au postat ca să fie, chipurile, vizibil. (Aurel VLAICU VODĂ)
