• urmărit de Securitate timp de 20 de ani, inginerul Vasile Datcu este fondatorul primului grup clandestin disident anticeaușist din România • împreună cu profesorul Valentin Popa și cu istoricul Valeriu Sîrbu, Datcu a redactat Apelul către țară din 15 noiembrie 1989, care avea să ajungă și la Radio România Liberă • revoluționarul brăilean susține cu tărie că a existat așa-numita contrarevoluție și că Ceaușescu este cel care a dat ordin să se tragă la Brăila • Vasile Datcu deține o casetă cu momente cruciale ale Revoluției în orașul nostru, și anume reinstalarea lui Anton Lungu în funcția de prim secretar, casetă pentru care, la câțiva ani după acele evenimente, avea să i se ofere suma de 100.000 de franci
Despre evenimentele sângeroase din decembrie 1989, despre morții Revoluției și despre încercarea celor care i-au jurat credință lui Ceaușescu de a reinstala vechea dictatură, cu prețul vieții multor brăileni, s-au scris mii de pagini. În premieră, însă, scriitorul Vasile Datcu, viceprepreședinte al Frontului Salvării Naționale (FSN) și fost prefect al Brăilei - omul urmărit timp de 20 de ani de Securitate - face dezvăluiri incendiare, afirmând că așa-numiții „teroriști” chiar au existat la Brăila și că, de trei decenii, se încearcă din răsputeri mușamalizarea adevărului. Vasile Datcu deține o casetă cu reinstalarea lui Anton Lungu la putere (!), în 23 decembrie 1989, pe care o va dona Muzeului Brăilei „Carol I”, odată cu alte documente și obiecte legate de Revoluție. Despre toate acestea, citiți în rândurile care urmează.
„Socialismul urma să se prăbușească!”
Aflat la Muzeul Brăilei „Carol I”, împreună cu alți revoluționari brăileni - Marian Gheorghiu, Valentin Popa - în cadrul evenimentului „Etapele Revoluției la Brăila: înainte și după 22”, Vasile Datcu dă încă o filă cu privire la evenimentele de acum 34 de ani, de la Brăila.
„De mai bine de trei decenii meditez asupra a aceea ce s-a întâmplat la Brăila. O întâmplare fericită m-a făcut să găsesc „zaua lipsă” din lanț. Anul trecut, s-a prezentat în această sală cartea „Revoluție și contrarevoluție la Brăila”, scrisă de Andrei Ursu, fiul disidentului omorât în pușcărie de Securitate, prezent fiind și Petre Roman, directorul IRR (Institutul Revoluției Române - n. r.) la acea vreme. Ajuns acasă, deschid cartea și aflu ceva incredibil. Datorită ei, la puțină vreme, a fost dat afară din funcția de director Andrei Ursu și la încă puțină vreme a fost dat afară și Petre Roman. Nici Petre Roman nu-și dă seama ce s-a întâmplat cu el. Ceea ce vă voi prezenta astăzi sunt strict documente. Nu vorbe, nu declarații, nu opinii, nu păreri. Istoria se scrie cu documente. Nu vă ascund faptul că Procuratura, care a anchetat 33 de ani evenimentele, a căutat pe toate căile să facă să dispară urmele adevăratei Revoluții. Din acest motiv, ei vor să documenteze „lovitura de stat” și nu Revoluția, pentru că Revoluția este o rușine pentru ei. Pentru că n-a așteptat-o nimeni, n-a crezut nimeni că se prăbușește socialismul! În afară de noi, cei prezenți aici și pe care îi și numesc: unul este Valentin Popa și al doilea sunt eu. Și mai este și Valeriu Sârbu, pe care am reușit să-l convingem de nevoia de a ne organiza, pentru că, oricum, socialismul urma să se prăbușească. Eu știam acest lucru cu vreo 20 de ani înainte, drept pentru care ajunsesem în vizorul Securității”, povestește Vasile Datcu.
Inspirat de cartea lui Andrei Ursu, scriitorul brăilean s-a decis să „încheie lanțul cauzal” și să documenteze evenimentele legate de sângerosul decembrie 1989, de la Brăila. Primul document prezentat este Apelul din 15 noiembrie 1989, pe care Datcu l-a redactat împreună cu grupul clandestin de la Brăila, din care mai făceau parte prof. Valentin Popa și istoricul Valeriu Sârbu. Iată, în premieră, textul acestui Apel - primul din România acelor zile - și pe care scriitorul l-a trimis la Radio Europa Liberă:
„APEL. Comitetul de coordonare al Partidului Alianța Națională, constituit în mișcare politică în ziua de 15 nov. 1989, constatând faptul de o gravitate excepțională că România a rămas în momentul de față fără nicio forță politică capabilă să ofere o alternativă la starea de marasm economic, social, cultural și moral în care a fost târâtă de dictatura de tip fascist a lui Ceaușescu, adresează următorul APEL către toți cetățenii României:
„Stimați cetățeni români din țară și de peste hotare! Ne adresăm dvs. în ceasul al 12-lea pentru România, propunându-vă opțiunile noastre politice care sunt următoarele: vrem să construim o societate capabilă să evolueze în consens cu progresul general al civilizației umane. Art. 1 din actuala Constituție, coroborat cu art. 2, condamnă societatea românească să rămână fixată definitiv la o anumită stare de dezvoltare a societății omenești - stadiul de societate socialistă. Dar nicio forță politică, în niciun context istoric, nu are îndreptățirea morală de a bloca prin acte juridice fundamentate evoluția firească a societății. Noi apreciem că socialismul și-a epuizat toate valențele istorice, că el a devenit o frână în dezvoltarea pe mai departe a societății românești, că a devenit o orânduire depășită de istorie, propulsând și conservând în vârful piramidei o categorie socială primitivă, coruptă, imorală, incapabilă și obedientă, care nu mai are nicio legătură cu așa zis „clasă muncitoare”, de la care își revendică principiile și strategia politică. În acest sens, considerăm că art. 1 și 2 din actuala Constituție a RSR au un caracter reacționar și cerem să fie abrogate (...) Vrem în continuare să propunem țelurile noastre imediate care sunt: abolirea dictaturii Ceaușescu; abrogarea actualei constituții discriminatoare și reacționare, care nu mai corespunde actualei etape de dezvoltare a societății românești și înlocuirea ei cu o Constituție democratică; anularea tuturor privilegiilor pentru activiștii din aparatul superior de partid, Securitate și Miliție; desființarea urgentă a Departamentului Securității Statului, care, în fapt, este o securitate a partidului; eliminarea organizațiilor PCR din întreprinderi și instituții; interzicerea muncii politice în timpul programului de lucru; organizarea de alegeri libere; eliminarea cursurilor de marxism din învățământul de toate gradele; desființarea cantinelor, precum și a surselor de aprovizionare destinate strict aparatului de partid, securitate și miliție; restabilirea zilei de muncă de 8 ore; interzicerea muncii pentru copiii școlari sub 16 ani și limitarea până la maxim 6 ore pe zi a muncii minorilor de 16-18 ani; interzicerea muncii agricole pentru elevi în perioada anului școlar; pașapoarte pentru toți cetățenii români care au împlinit vârsta de 18 ani; eliberarea tuturor deținuților politici și suspendarea stării de supraveghere pentru cetățenii români care au alte opinii decât cele oficiale”.
Apelul grupului de la Brăila avea să ajungă până la cele mai înalte structuri ale statului, iar inițiatorii lui vânați de securiști.
„Iată, deci, domnilor, cine a a dat ordin să se tragă la Brăila: Ceaușescu!”
Potrivit documentelor prezentate de Vasile Datcu, pe 18 decembrie, Securitatea aflase, deja, de existența disidenților de la Brăila. Două zile mai târziu, colonelul Soare, comandantul Securității Brăila, îl informa pe însuși generalul Iulian Vlad, șeful Departamentului Securității Statului, despre existența unui grup clandestin la Brăila care intenționează să arunce manifeste în oraș. Șeful DSS le-a ordonat șefilor Securității Brăila să-i contacteze deschis pe cei vizați să le spună „că le sunt cunoscute activitățile și intențiile ce le au și să le ceară să se abțină de la fapte care ar putea produce tulburări și distrugeri în oraș”. În acest timp, la Timișoara se trăgea în manifestanți.
Culmea, potrivit revoluționarului Marian Gheorghiu, pe 20 decembrie, dimineața, în zona Autogării Brăila, au fost aruncate manifeste pe care scria „Jos Ceaușescu!”, și „Pregătiți-vă pentru sacrificiu!”.
Pe 21 decembrie, Vasile Datcu se trezește cu un telefon de la cabinetul primului secretar Anton Lungu. Chipurile, o căutau pe soția sa. „Atunci mi-am dat seama că nu pe ea o caută, ci pe mine. Lumini stinse... zic: Au venit după mine să mă aresteze!. Sau o să vină! Nu trec 20 de minute și încep bătăi în ușă, soneria suna. Mă trezesc cu două persoane îmbrăcate în geci negre și cu un milițian la ușă”.
Cât ai clipi din ochi, Datcu a făcut fărâme manifestele și Apelul către țară (din fericire, a scăpat un exemplar pe care îl va depune la muzeu!) și le-a dat foc în baie, după care s-a furișat din apartament, pe la o altă scară a blocului B3, unde locuia, stând ascuns toată noaptea în Parcul Monument, cu o mașină de scris în brațe. În același timp, Valeriu Sîrbu, cel de-al doilea „complotist”, era arestat în mulțimea care manifesta la București, de doi indivizi care i-au vârât revolverele în coaste. Valentin Popa, al treilea lider al grupului clandestin, cunoscut de securiștii care-l filau drept „Organizatorul”, a scăpat doar pentru că era plecat la țară.
Inginerul Vasile Datcu a fost „luat pe sus” a doua zi, pe când mergea la birou. Îl așteptau colonelul Buțurcă și maiorul Gurgu, de la Securitate, pe care-i cunoștea de ceva vreme. „Cei doi eliberează, în grabă, un birou, pun pistoalele și cătușele pe masă și îmi spun: „Hai să stăm de vorbă!”. Buțurcă era foarte încurcat. Urmărit fiind, de 19 ani, de Securitate, mi-au făcut zile fripte, dar nici eu nu am stat liniștit. Am făcut invenții, am scris lucrări științifice, mă lăudau televiziunile și ziarele. Așa că nu știau ce să facă cu mine. Eu eram ăla patriot...”, povestește Datcu.
Așa că l-au ținut până pe ora 13.00, l-au dojenit, i-au povestit despre „derbedeii” care au fost liniștiți cu furtunurile cu apă la București, apoi l-au lăsat în pace. Dacă l-ar fi prins în noaptea precedentă, altfel ar fi stat lucrurile.
Următorul document prezentat de Vasile Datcu este transcrierea ultimei teleconferințe a lui Ceaușescu, din seara zilei de 18 decembrie, în timpul căreia, culmea, dictatorul face referire la Brăila, spunându-le celor din conducerea aparatului de stat să treacă la, cităm, „nimicirea conspirației”. „Iată, deci, domnilor, cine a a dat ordin să se tragă la Brăila: Ceaușescu! În toată țara erau revolte, nicăieri, însă, nu era vreun grup organizat (...) Prin urmare, Brăila avea la acea dată singura organizație revoluționară activă, drept pentru care ne-au și arestat. Reacția lui Ceaușescu a fost cât se poate de clară: să se organizeze faimoasa contrarevoluție, despre care, însă, nu vorbește nimeni (...) Scopul lor este unul precis: să iasă ei „spălați”. Că doar ei au tras și înainte și după”, precizează revoluționarul brăilean.
În opinia lui Vasile Datcu, la Brăila a fost cea mai agresivă expresie a contrarevoluției inițiată de cei care îi erau loiali lui Ceaușescu și care inițiaseră așa-numita „luptă de rezistență în teritoriul vremelnic ocupat de inamic”. Și aici intră în scenă „teroriștii”.
Un episod al Revoluției din 1989, de la Brăila, ar fi putut să schimbe definitiv istoria acestor meleaguri, episod imortalizat cu totul întâmplător pe o casetă despre care Datcu afirmă că o va dona, de asemenea, la muzeu. O casetă în care se derulează, în mod incredibil, reinstalarea lui Anton Lungu în funcția de prim-secretar al județului, în 23 decembrie, după ce fusese arestat și eliberat de două ori! Președinte al FSN era avocatul Constantin Nicolae, iar vicepreședinți Vasile Datcu și Nicu Preda, care, dacă nu ar fi acționat imediat, ar fi fost arestați și reduși la tăcere. La inițiativa lui Vasile Datcu, Lungu este somat, cu arma, să renunțe la putere și ajunge din nou în arest. După o oră și jumătate de la înlăturarea lui Lungu, a început să se tragă la Brăila, fiind uciși 46 de oameni și răniți alte sute.
Aceasta a fost faimoasa contrarevoluție, cu indivizi care, acționând din umbră, sub acoperire, au deschis focul asupra manifestanților și au provocat haos în Brăila și în celelalte orașe-martir. Indivizi despre care nu știau mare lucru nici Miliția și nici Securitatea.
Caseta cu pricina - pentru care avea să i se ofere, mai târziu, suma de 100.000 de franci - și curajul de a fi complotat împotriva lui Ceaușescu au fost cât pe ce să-l coste viața pe inginerul Vasile Datcu. Acesta este și motivul pentru care ține cu tot dinadinsul ca documentele despre Revoluția de la Brăila și caseta care i-a adus atâtea necazuri să fie păstrate la muzeu, pentru tinerii de azi și copiii de mâine, pentru ca adevărul să fie cunoscut de toate generațiile de brăileni.
