• poemul “Luceafărul” al lui Mihai Eminescu a fost publicat, pentru prima dată în România, la Brăila • este vorba de numărul din 25 iulie 1883 al ziarului brăilean “Dunărea” • poemul a fost publicat graţie omului de cultură Alexandru Djuvara, om politic liberal şi jurnalist care îl cunoştea pe Eminescu
Se împlinesc, astăzi, 170 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu. Brăila, multiseculara cetate de la Dunăre, se poate mândri că este primul oraş din România unde s-a publicat capodopera poetului nostru naţional, şi anume poemul “Luceafărul”. Poemul a apărut în paginile ziarului brăilean “Dunărea”, pe data de 25 iulie 1883 - graţie omului de cultură Alexandru Djuvara - la doar câteva luni după ce fusese publicat, pentru prima oară, în Almanahul Societăţii Studenţeşti “România Jună”, de la Viena. Primul număr al ziarului “Dunărea” se află, azi, într-o colecţie particulară de la Brăila.
După cum consemna, în urmă cu câţiva ani, revista de cultură “Luceafărul”, brăileanul Alexandru Djuvara (în anul 1867, un alt Djuvara, Trandafir, era primar al Brăilei), ilustru om politic liberal, publicist şi orator de mare talent, a editat publicaţiile “L'Etoile Roumaine” şi “La Liberte Roumaine” şi îl cunoştea bine pe Eminescu, de la Bucureşti, amândoi fiind jurnalişti. La moartea poetului, Djuvara a apărut pe lista de subscripţie pentru înmormântarea lui, cu suma de 60 de lei, imediat după criticul Titu Maiorescu.
Alexandru Djuvara este cel care a tradus poemul “Luceafărul” în limba franceză înainte de traducerea lui în limba germană, de către Mite Ktremnitz. E bine de ştiut faptul că poemul marelui Eminescu a fost publicat în “Dunărea” brăileană chiar înainte de a fi publicat în revista Junimii, “Convorbiri Literare”. Istoricii literari consideră că Alexandru Djuvara ar fi luat “Luceafărul” din almanahul apărut la Viena.
Nu este exclusă ipoteza potrivit căreia brăileanul Djuvara a ţinut să aducă poemul “Luceafărul” cât mai curând în spaţiul publicistic românesc pentru a-şi manifesta, astfel, admiraţia pentru poetul nostru naţional, dar şi dispreţul pentru gestul lui Macedonski de a fi publicat o epigramă denigratoare, într-un moment total nepotrivit: Eminescu se afla bolnav, internat în spital şi în imposibilitatea de a se apăra în vreun fel.
Deosebit de important este faptul că Alexandru Djuvara publica capodopera lui Eminescu la Brăila şi îl însoţea de o notă critică - prima apreciere critică publicată într-o revistă românească: “Luceafărul este un ţel la care obştea privind simte ochii obosiţi şi rămâne orbită de atâta lumină. Poetul, însă, cu privirea-i străvăzătoare, aţintind ochii spre dânsul, fură o rază din nepipăita lumină şi încheagă pe fruntea lui o nepieritoare aureolă. Să sfârşim, însă, căci fiecare rând este un minut răpit poetului; să tăcem şi să lăsăm glasu-i limpede să vă şoptească în strofe de aur povestea luată de pe plaiul nemuririi” (Al. Djuvara - M. Eminescu, “Dunărea”, Brăila, 25 iulie 1883).
Eminescu şi Brăila
Este cunoscut îndeobşte faptul că legăturile urbei noastre cu “poetul nepereche” erau vechi: poetul vizitase de câteva ori Brăila, pentru că fratele său, viitorul căpitan Matei Eminovici, a lucrat şi a locuit aici timp de câţiva ani. Sublocotenent în Regimentul 5 Linie, Matei a locuit într-o casă de pe B-dul Carol 174 , în perioada 1880-1887.
Potrivit istoricilor, Eminescu a trecut prin Brăila cu trupa de teatru condusă de Iorgu Caragiale, în vara anului 1867 (când aici era primar Trandafir Djuvara). A trecut prin Brăila, de asemenea, doi ani mai târziu, în 1869, în drum spre Galaţi, cu trupa de teatru condusă de Mihail Pascaly.
În turneul de teatru din anul 1867, pe care trupa lui Iorgu Caragiale a întreprins-o prin mai multe oraşe din Principatul Munteniei, a fost cuprins şi oraşul Brăila, unde s-au dat mai multe reprezentaţii, în sala Teatrului Naţional, înfiinţat de Constantin Halepliu în anul 1852. Spectacolele s-au dat în sala Ralli, care, din anul 1860, fusese luată în primire de Fany Tardini, actriţă cu care Mihai Eminescu plecase în turneul din Ardeal, în anul 1865.
