Agenda publică a primarului presupune, printre altele, ducerea la îndeplinire a obligaţiilor ce revin din "convenţia" cu alegătorii, angajament asumat la alegerea fiecărui şef de administraţie locală.
Din start... subliniez că evit termenul "proiect" deoarece este foarte folosit (chiar până la epuizare) de mulţi oameni ce încearcă să câştige un electorat, oriunde ar fi el. Consider că termenul este foarte pretenţios, în condiţiile în care toată lumea l-a folosit şi nimeni nu a dus nimic la bun sfârşit.
Prin urmare voi puncta anumite probleme aflate în atenţia locuitorilor urbei (unele tratate cumva, de ceilalţi contracandidaţi, altele nu).
Pornesc de la Buget, element fundamental în elaborarea oricărei strategii sau program de guvernare fie ea şi locală.
Având în vedere cele două elemente, TAXE şi IMPOZITE, care formează „baza" oricărui buget, putem deduce că la Brăila este deficitar, dovadă fiind lipsa uriaşă din actul administrativ a multor investiţii obligatorii în viaţa unui oraş, în care nu s-a construit nimic 26 de ani şi în care investiţiile au fost doar pe panouri, care au făcut (spre jena generală,ani la rând) campanie electorală primarului sau preşedintelui de C.J. în funcţie.
Municipiul Brăila fiind situat într-o poziţie ingrată,(vis-a vis de activitatea economică care aduce plus-valoare, datorită unor politici administrative dezastruoase, prin susţinerea unor "investitori de carton", abonaţi la bugetul primăriei şi al judeţului), nu a fost terenul propice atragerii investitorilor potenţi şi nici a celor strategici, din motivele arătate mai sus, şi prin excluderea celor ce puteau genera profit, datorită refuzului acestora de a da "şpaga " aferentă care se practică de foarte, foarte mulţi ani pe meleagurile noastre. S-a ajuns până într-acolo încât investitorilor li s-a cerut peste 50 % din acţiuni în vederea unor asocieri la investiţii de mare anvergură, lucru care a dăunat grav şi obligatoriu s-a răsfrânt asupra bugetului local.
Autorităţile în funcţie, în toţi aceşti ani, au aşteptat ,,cu gura căscată" finanţări guvernamentale uşor de muls (după practicile obişnuite), iar aceste aşteptări au avut rezultatul scontat, adică zero.
Nemaivorbind de demolarea industriilor locale, deciziile politice şi administrative a persoanelor şi partidelor, ce au condus oraşul au avut efectul de "buldozer", situaţie ce a afectat din plin industria locală, considerată nesustenabilă de către guvern. Capacităţile industriale au fost cumpărate la preţuri derizorii şi, ulterior, demolate pentru a fi vândute, iar spaţiile lor au devenit supermarketuri ce nu au adus nimic benefic prin apariţia lor, din contră, au anihilat comerţul local, micii comercianţi, producţia firavă autohtonă a suferit enorm fiind exclusă de pe piaţă, în special piaţa alimentară.
Am ţinut să readuc, succint, în discuţie, probleme care au influenţat"mersul" economiei locale, punând în balanţă, BUGETUL, care aşa cum scriam este prima problemă importantă a primarului. Subiectul, se pare că este tratat superficial, chiar deloc de către cei ce vor să devină primar de Brăila.
Am observat că, lipsindu-le inspiraţia, unii candidaţi au apelat efectiv la copierea ideilor celorlalţi, inclusiv cele ale subsemnatului (idei, propuneri, viziuni, prezentate public acum nouă luni la anunţul candidaturii mele).Dar, toată compasiunea şi iertarea mea pentru cei neinspiraţi, nepricepuţi şi în continuare lipsiţi de educaţie elementară.
Revenind... la Buget şi posibilitatea de echilibrare a cheltuielilor în raport cu veniturile, o politică locală de deschidere către investitorii cu capital românesc, dar şi cel străin având potenţial mult mai mare decât cel autohton,este un prim pas ce trebuie făcut pentru a avea, pe termen mediu şi lung, acces la resursele financiare necesare derulării unor acţiuni de anvergură.
Această atitudine (de a atrage investitori) ţine de optica şi dinamismul primarului, care în mod cert dă tonul. Un drum deja pregătit în ideea celor spuse mai sus se poate gândi pe termen lung, plecându-se de la realitatea de faţă, în speţă un Buget Auster.
• Un canal prin care se scurg "finanţele" locale este acordarea ajutoarelor sociale fără un echilibru. Situaţia reală din evidenţele primăriei, scoate la iveală un număr uriaş de asistaţi social. Dacă ne luăm după aceleaşi surse oficiale, tindem să credem că Brăila este un oraş plin de oameni cu dizabilităţi sau persoane care nu pot desfăşura nici o activitate, chestiune care trebuie obligatoriu rezolvată printr-o analiză ,,la rece" care ar releva faptul că nu toate aceste persoane sunt îndreptăţite în a primi ajutor social.
Această situaţie, nu numai că dăunează ca impact în lumea celor care aduc "plus valoare", dar seacă efectiv visteria locală, ajutoarele sociale fiind acordate pe bază de adeziune la partid sau simpatii politice multor persoane care nu au nici o problemă medicală ori socială majoră.
Partidul care a fost la putere timp de 26 de ani în Brăila a încurajat astfel nemunca, formându-şi o trupă de votanţi manipulaţi electoral, cu bani publici.
Consider, în schimb, că cei care au cu adevărat probleme medicale majore, cu handicap sever şi fără posibilităţi de a-şi câştiga existenţa, trebuie susţinuţi mult mai bine, iar sursa de finanţare este eliminarea acordării ajutoarelor sociale celor buni de muncă şi care se pot întreţine singuri.Electoral, este dăunător ce spun acum dar foarte eficient pentru bugetul local.
Am particularizat această situaţie, de fapt, care grevează bugetul local, deoarece aşa cum spuneam, aplicarea abuzivă a prevederilor legii referitoare la acordarea ajutoarelor sociale de către majoritatea politică (FSN, PDSR, PSD) care a susţinut primarii în funcţie prin hotărârile CLM după 1989, a creat aşa numitele "armate de asistaţi sociali", ceea ce a adus prejudicii nu numai financiare, dar şi în opţiunea electoratului brăilean,votând la comanda celor ce au acordat ajutorul social, schimbând astfel datele "ecuaţiei" electorale, la fiecare ciclu electoral.Un lucru grav pentru minima noastră democraţie!
• O altă chestiune cu un impact sever în Bugetul local este salubrizarea oraşului, contractele cu firmele de salubritate şi "groapa de gunoi" (aflată în proprietate privată).
Aceeaşi politică bazată pe clientelism politic ne-a adus drept operatori firmele de salubritate aflate într-un angajament oneros cu Direcţia de Gospodărire Locală. Preţul rezultat din "cererea şi oferta" inexistente şi acordarea preferenţială pe aceleaşi principii de clientelism este unul care a denaturat serios raportul dintre piaţă/cetăţean/operatori, efectul fiind unul ce aduce prejudicii tuturor: administraţiei locale, cetăţenilor şi adăugăm aici şi consecinţele de ordin financiar. Faptul că directorul D.A.G.L. a intrat în contradicţie cu prevederile legale de atribuire a serviciilor acestor firme, fiind amendat cu suma de 1,5 miliarde lei vechi este de notorietate . Prejudiciul din aceste nereguli este unul foarte mare iar faptul că Primăria a plătit această penalizare din bugetul propriu pentru o greşeală a managerului care trebuia să-şi achite datoria din propriul buzunar...nu-i în nici un caz ceea ce îşi doreşte cetăţeanul din Brăila. Toate aceste nereguli scot în evidenţă că bugetul local este serios afectat an de an din motive care nu au nimic comun cu cetăţeanul.
Consider că este obligatoriu redefinirea întregului management la această întreprindere de gospodărire locală şi introducerea unui concept european, aflat la îndemâna tuturor, folosit în multe oraşe mari din România. Acest aspect se observă în Ardeal unde localităţile încântă prin curăţenia sclipitoare (termenul nefiind exagerat)."Groapa de gunoi" a Brăilei nu există, iar raportul "comercial" cu o firmă privată care a construit această locaţie, dintr-o pornire neprietenoasă, scopul fiind doar obţinerea Contractului cu Municipalitatea,deranjează imens pe toată lumea.Acest contract nu a favorizat oraşul şi a venit tot pe filiera clientelei politice şi în acest caz situaţia fiind de notorietate.
Cu banii plătiţi actualului proprietar, de-a lungul anilor, oraşul Brăila îşi putea construi propria groapă de gunoi/bază de depozitare a deşeurilor, revalorificând o parte dintre ele.
La prima vedere problemele evidenţiate mai sus, par a fi prezentate ca o analiză critică, dar în actuala conjunctură este obligatoriu să ştim de unde plecăm pentru a şti către ce tindem.
• La modul defectuos de folosire a banilor publici putem adăuga şi situaţia de la Inspectoratul Şcolar Brăila, unde banii pentru încălzirea şcolilor din municipiu au fost împărţiţi ,prin încredinţări directe ,firmelor şi clienţilor politici fără o licitaţie aşa cum prevede legea. În această cauză, prin nefolosirea banului în mod legal şi fără un control sever, lucrurile au degenerat iar situaţia nu este deloc de acceptat.Managementul acestei instituţii care are întindere şi pe raza judeţului trebuie minuţios analizat din toate unghiurile. Este o mare urgenţă revenirea la normalitatea anilor interbelici, adică promovarea în funcţiile executive ale I.S.J. să se facă după criterii larg acceptate şi nu prin numire directă de la partid, aşa cum se întâmplă la Brăila de mulţi ani cu concursuri aranjate.
Se poate pune întrebarea: "Dar primarul ce treabă are cu aceste situaţii?" Primarul (că vor unii sau nu), este cheia rezolvării problemelor într-un oraş mic sau mare. Capacitatea lui de a înţelege lucrurile, modul şi gradul lui de implicare şi forţa cu care face lobby în relaţia cu autorităţile judeţene, naţionale sau cu parteneri externi privaţi sau nu, aduc dimensiunea importanţei primarului la un nivel care nu este deloc sugerat la prima vedere de atribuţiile sale. De aici şi ideea că primarul "face şi desface".
• Un alt pinion important din angrenajul administraţiei brăilene este instituţia Finanţelor publice locale. Aflate in administraţia locală ele trebuiesc aduse la nivelul partenerilor europeni către care ne îndreptăm opţiunile şi la care ne raportăm,dat fiind statutul nostru. Această instituţie din subordinea primăriei nu trebuie să rămână doar la imaginea de "ghişeu" şi să aibă doar atribuţii de zapciu. La momentul de faţă, finanţele publice locale au o nevoie stringentă de reformare şi reformulare, într-un raport cu cetăţeanul care nu agreează aceasta direcţie şi asta nu doar din cauza faptului că DOAR cere bani pentru orice, ci pentru faptul că a rămas ca prezentare şi atitudine tributară regimului trecut. Nici măcar interfaţa instituţiei nu a căpătat un contur elegant. Începând de la nelipsitul "ghişeu" unde se stă la coadă şi unde te întâmpină de obicei o figură neprietenoasă şi până la şefii din structura de conducere totul este opac iar atitudinea obtuză. Faptul că la Brăila ,,anul 1989" nu a însemnat nimic în ceea ce priveşte schimbarea, oamenii au aceleaşi concepţii, de multe ori retrograde, iar percepţia publică este că în această instituţie a rămas împământenit clientelismul şi nepotismul, modul de ocupare a posturilor în sistem fiind foarte riguros controlat, în sensul rău al cuvântului, adică nu a intrat nimeni într-o funcţie fără un ,,dosar de cadre", în care, bineînţeles, rolul principal l-a constituit simpatia şi apartenenţa la partid, adică la P.S.D.
Eticheta pentru "finanţe" este de OPAC, un loc lipsit de transparenţa necesară, unde s-a evitat tot timpul aprecierea la justa valoare de către angajaţi a contribuabililor, adică a plătitorilor de taxe şi impozite.
Legea nr. 273/2006, privind finanţele publice locale, spune la art. 8 că:" Procesul bugetar este deschis şi transparent".
Dacă citim şi analizăm mot a mot acest enunţ şi punem în balanţă felul în care se cheltuie banul public la Brăila, ban care spuneam că se adună aproape arhaic (prin atitudine şi indecenţă), ajungem la concluzia că autorităţile publice locale în frunte cu primarul au eludat legea, mimând exerciţiul bugetar în şedinţele C.L.M., unde de foarte multe ori, una s-a votat şi altfel a fost pusă în practică o hotărâre. Inclusiv situaţiile de mai sus prezentate sunt un fel de preambul la numeroase exemple de inexactităţi în ceea ce priveşte traseul banilor publici, de la contribuabili la finanţele publice locale, C.L.M., primar şi sifonarea lor prin încredinţările directe sau "licitaţii" cu cântec, care au dus şi "faima" naţională a celor care au administrat oraşul şi judeţul.
Intervenţiile mele publice, de-a lungul anilor, în şedinţele C.J. sau a conferinţelor de presă au vizat permanent tocmai aceste aspecte, care doar dacă nu vrei ca individ nu le poţi pune "cap la cap ". Este evident că, de-a lungul anilor, fractura dintre cetăţenii - contribuabili şi instituţia finanţelor publice a fost clară, iar feedback-ul acestui raport ce a lăsat de dorit din faşă, de la baza procesului, a generat mari dificultăţi în derularea următorilor paşi, a execuţiei bugetare, a punerii în aplicare a hotărârilor C.L.M., decizii influenţate de contribuţia primarului la deciziile majorităţii, totul fiind în cazul Brăilei, afacere de partid. Iar proverbul "peştele de la cap se împute", în acest caz, este perfect sincronizat cu realitatea din oraşul nostru.
Soluţia pentru îndreptarea acestor "defecţiuni" este o primenire a aparatului din această zonă a finanţelor prin găsirea unor soluţii pe Lege, care să îndrepte situaţia uneori de-a dreptul penibilă. La toate acestea se adăugă inerţia autorităţilor, în sensul că au acceptat o situaţie de dragul de a permanentiza ceva care nu-i eficient.
Lipsa de iniţiativă legislativă, în condiţiile în care "puterea" locală a fost legată la cordonul ombilical al puterii legislative, fiind din acelaşi partid, ne dă încă o dată în plus sentimentul că însăşi lacunele sau vidul legislativ au venit ca o "mănuşă" celor care au administrat prost acest segment al finanţelor locale.
Consider Colectarea pentru dezvoltare ca fiind un element cu totul şi cu totul sensibil, dar în acelaşi timp foarte util! Spre exemplu: crearea de facilităţi fiscale pentru investitori în raport de investiţii, prin reduceri/scutiri de taxe, este o soluţie la îndemâna primăriei. ,,Te scutesc pe tine de taxe, de impozite având în vedere recuperarea acestora prin sume defalcate din cota de TVA şi impozitele pe salarii din locurile de muncă create de tine ca investitor!" Cheltuielile pentru dezvoltare, investirea fondurilor publice, pentru aducerea utilităţilor (apa, gaze, curent, canalizare, drum de acces), la îndemâna investitorului reprezintă alt element ce lipseşte din panoplia administraţiei locale actuale, total!
Elasticitatea si mobilitatea aparatului administrativ, un subiect alfa şi omega, de unde pornesc de fapt toate problemele.
Nu există în istoria oricărui lucru, fapt, instituţie, ţară, popor, niciun trend ascendent atâta timp cât cei care au format ,,executivul" obştii au fost mai puţin performanţi, ca să nu spun îndărătnici. În cazul nostru, mentalitatea şi nu numai..., tributare vechiului regim, a creat un soi de hegemonie a sistemului în care vechi mentalităţi nu doar că au supravieţuit timpului dar au şi o influenţă nefastă asupra celor care vin în sistem.
Îmi povestea un om ,,cheie", dintr-o guvernare anterioară mult contestată, că s-a luat decizia de a se schimba tot ce era vechi (mă refer la resursa umană) de pe un anumit palier foarte important în stat.
Efectul a fost dezastruos! În câteva luni, blocajul a devenit imposibil de evitat şi măsura a fost una previzibilă: reactivarea foştilor...
De ce am povestit asta? Pentru că şi în situaţia Brăilei schimbarea, inclusiv de mentalitate, se poate face în etape şi distinct, fără radicalism dar cu urmărirea unui ţel: împrospătarea la propriu a resursei umane din aparatul primăriei.
Politizarea este un alt factor care dăunează total! În componenţa aparatului propriu al primăriei mai toţi angajaţii sunt aduşi în funcţii pe criterii politice, iar faptul că un singur partid a condus Brăila timp de 26 de ani, reiese clar care este partidul mare, mama, adică PSD.
Aceste aspecte, la care se adaugă chestiuni vechi de comportament, de abordare a problemelor cetăţenilor, de reacţie, de soluţionare, dau conturul clar a ceea ce este şi a ceea ce trebuie făcut la Primăria Brăila.
• Funcţia cheie, directorul economic al primăriei, persoana care conduce prin prerogative activitatea finanţelor, a fost în permanenţă "suferindă" la Brăila. Ruperea de trecut şi de mentalităţile învechite este obligatorie în acest caz. Direcţia economică a primăriei a funcţionat ca stat în stat. Prin atitudinea arogantă a şefului pe de o parte şi pe de alta neştiinţa consilierilor a fenomenului economic a creat un melanj, un soi de ghiveci care a alimentat o "struţo-cămilă" pe care nicio ştiinţă din niciun domeniu n-o poate identifica şi nici cuantifica. O viziune nouă a unui director economic care nu doar târăşte un consiliu local "dintr-un cont în altul pentru a-i pierde identitatea" ar însemna revenirea la normalitate,adică prezentarea unui buget de venituri şi cheltuieli, transparent şi în raport cu viziunea de dezvoltare a oraşului, la care adăugăm şi asumarea unor bugete multianuale care să aibă coerenţă şi care la sfârşitul unui ciclu de 4 ani să ducă la realizarea unor obiective concrete.
• Instituţia arhitectului şef ca şi cea a directorului economic, două verigi cheie în funcţionarea aparatului propriu al primăriei trebuie reconsiderate total. Arhitectul şef în ultimii 20 de ani a fost inexistent, dovadă fiind starea deplorabilă a faţadei oraşului, a intrărilor în oraşul Brăila (rar întâlnite ca sluţenie în România) şi a lipsei totale de imaginaţie în ceea ce priveşte prostul amplasament şi configurarea arhitecturală a celor ce şi-au propus să construiască fără imaginaţie şi fără o gândire în perspectivă arhitectonică a oraşului. Arhitectul şef, în accepţiunea cetăţenilor şi prin prisma a ceea ce gândesc vis-a-vis de instituţia arhitectului, trebuie să îşi asume urgent următoarele:
1. Elaborarea unui concept modern de dezvoltare urbană a oraşului Brăila în raport cu tendinţele demografice, necesităţile de transport şi dezvoltarea economică;
2. Prezentarea unui raport în detaliu a clădirilor monumente istorice din zona veche/centrală a oraşului care necesită reabilitări şi care sunt în proprietatea statului pentru care se vor lua măsurile necesare punerii acestora în valoare (evacuarea chiriaşilor din aceste clădiri, în majoritate cazuri sociale, şi mutarea lor în locuinţe de tip ANL);
3. Actualizarea unei baze de date a clădirilor aflate în pericol de prăbuşire şi impunerea cu fermitate a măsurilor legale;
4. Asumarea verificării de respectare în teren a autorizaţiilor de construcţii.
Organizarea unui concurs pentru funcţia de arhitect şef în condiţii de transparenţă şi având în vedere şi obligativitatea, din partea întregii comunităţi, de a găsi pentru ocuparea acestei funcţii o persoană care reprezintă oglinda oraşului,este una din măsurile urgente ale noului primar.
Revenind la porţile de intrare ale oraşului, amintesc cheiul din zona portului şi gara fluvială, acestea fiind puncte importante de analizat şi rezolvat.
Cheiul Brăilei a fost construit la sfârşitul secolului al XIX-lea (1886-1892) de către Anghel Saligny, la intervenţia expresă a lui Mihail Kogălniceanu (deputat de Brăila, la acel moment ), după un efort public major. Portul Brăila era poarta principală de intrare a ţării, iar situaţia navlului în zonă punea mari dificultăţi administraţiei locale, din cauza unor condiţii improprii desfăşurării activităţilor portuare. Lucrarea ce dăinuie de atâta vreme a suportat rigorile timpului, supusă la o uzură permanentă, a rezistat foarte bine. O parte din chei, din zona morii Violatos, a fost refăcut doar parţial dar nu într-o manieră în care ne-o dorim şi care ne-ar reprezenta. Portul este oglinda oraşului Brăila la fel şi malul Dunării care arată deplorabil. Asemenea altor situaţii prezentate mai sus, vine întrebarea: ,,dar cum se poate face dacă şi alte instituţii ale statului au un cuvânt de spus în zonă?" AFDJ, Apele Române şi alţii?
Repet,abilitatea şi tenacitatea primarului, voinţa celor care l-au ales, pot rezolva împreună situaţii care par greu de administrat, cu condiţia să existe transparenţă în actul decizional, fără interese partinice sau de grup. Această lucrare de reabilitare a cheiului este de importanţă majoră şi trebuie rezolvată în condiţiile în care dorim ca Brăila să fie un oraş vizitat şi cu potenţial turistic. Inclusiv varianta accesării unor finanţări europene trebuie să fie luată în calcul în primul rând, participarea guvernului şi efortul public local, în ordinea prezentată, vor fi sursele de finanţare. Varianta unor investitori privaţi nu are izbândă în această zonă deoarece nu este de impact din multe puncte de vedere. Dacă un pod peste fluviu poate fi foarte bine construit numai din bani privaţi, în cazul cheiului amortizarea lucrării fiind foarte greoaie, reclamă o altfel de abordare. Gara fluvială, emblemă a oraşului Brăila, are la ora actuală,indecent, un proprietar privat. Dacă vreţi, acesta este un exemplu cât se poate de clar a ceea ce a însemnat Brăila ultimului sfert de veac, un loc unde şi-au găsit sălaşul nedreptăţi strigătoare la cer ! O clădire aflată în patrimoniul oraşului şi chiar în patrimoniul naţional a ajuns prin simpla mişcare a unor documente în mâna unui ,,investitor strategic" al partidului. Este jenantă nu numai aducerea aminte a acestui fapt, fără să luăm în calcul prejudiciul imens adus municipalităţii, ci şi memoriei celor care au făcut un efort public uriaş pentru construirea acestui obiectiv.
Bacul..., fiindcă vorbeam despre Dunăre şi necesitatea construirii unui pod, este singura modalitate de traversare a fluviului de-a lungul Fluviului de la Hârşova până la Sulina, Chilia sau Sfântul Gheorghe. În aceste condiţii contradicţia dintre modul arhaic de traversare şi pretenţia noastră de accedere la spaţiul European este uriaşă. Trecerea cu bacul, este şi motivul principal la Brăila, cât şi la vecinii noştri de la Galaţi, pentru care nu s-a construit un pod.
Bacul a finanţat interese locale mărunte, de grup, şi a fost sursă de ,,proastă inspiraţie" pentru guvernanţi în condiţiile în care banii negrii care au circulat ani şi ani la rând către partidul aflat la putere. S-a pus în balanţă, de către toţi cei care au administrat Brăila, varianta construirii unui pod sau păstrarea resurselor financiare, a şpăgii, pentru menţinerea bacurilor. S-a ales varianta pe care o ştim şi o ,,simţim": şpaga! Prezenţa bacului ca singura soluţie de traversare a Dunării aduce un prejudiciu uriaş judeţului nostru şi oraşului.
Nemaivorbind de celelalte două judeţe, Tulcea şi Galaţi, care au la rândul lor un interes imens în dezvoltarea zonei şi resimt permanent lipsa unei posibilităţi moderne şi normale de traversare. Spun normale pentru ca trebuie să amintesc cu părere de rău că suntem în anul de graţie 2016, iar tot ce se vede pe verticală şi orizontală este la nivelul anilor 1970-1980,adică cu 35-40 de ani în urmă a ceea ce înseamnă modernism şi evoluţie, de jur împrejur.
Reglementarea traversării Dunării nici nu ar fi trebuit să fie o problemă pentru municipalitate, iar pentru judeţ (pionul principal) nici atât, dacă ceea ce era normal s-ar fi întâmplat, adică construirea unui pod. Nu fac din acest subiect o discuţie de campanie pentru că din cauza numeroaselor eşecuri nu este credibil!
Rămânând în zona transportului readuc în discuţie transportul public cât şi privat de călători. Operatorii privaţi de transport nu respectă prevederile contractuale, începând cu vechimea maşinilor, evaziune fiscală, nerespectarea staţiilor, atitudinea necorespunzătoare a şoferilor în trafic (haosul pe care îl generează) vis a vis de călători, orarul de efectuare a curselor (seara se retrag cu mult înainte de vreme), parcarea maşinilor care fac transportul de călători în spaţii publice- parcări care sunt ocupate abuziv de aceşti proprietari de maxi-taxi.
Existenţa maxi-taxi-urilor în spaţiul de transport este o consecinţă firească a pieţei libere, mai ales că monopolul Braicar a creat în trecut mari probleme.Transportul mixt elimină ,,şantajul" pe care societăţile din subordinea primăriei, în acest caz Braicar, l-ar putea face permanent în defavoarea călătorilor.
Avantajul păstrării competiţiei pe piaţă va duce permanent la un preţ just şi la o sporire a calităţii serviciilor, iar păstrarea locurilor de muncă create de mediul privat este un element primordial în condiţiile degradării economiei locale. Militez pentru un transport mixt privat plus cel public, dar fără subvenţionarea din partea primăriei a unui sector necompetitiv.Schema de personal şi parcul auto sunt subiecte de analiză temeinică şi introducere a unui management performant.
CUP Dunărea este un serviciu de utilitate publică în subordinea CJ, dar nu se poate evita o discuţie şi o analiză în spaţiul public care vizează şi Municipiul Brăila, dat fiind faptul că principalul client al CUP este oraşul.
În ultima vreme discuţia în jurul acestei întreprinderi de importanţă majoră nu este preţul pe metru cub de apă, ci managementul acesteia; până la acest moment primarul Brăilei a avut un reprezentant în AGA care are posibilitatea să monitorizeze formarea preţului în urma negocierii contractelor de împrumut cu instituţiile financiare (internaţionale).
Pentru buna gestionare a interesului cetăţeanului trebuie avut în vedere integritatea persoanelor membre AGA şi CA, în momentul de faţă fiind mari suspiciuni/rezerve că aceştia reprezintă corect interesul municipalităţii, a clienţilor obişnuiţi, ,,Capitalismul de cumetrie" fiind prezent în structura de conducere a CUP şi generează suficiente probleme care să facă orice primar nou venit în funcţie să privească problema cu mare atenţie, mai puţin unul venit din PSD(care ar conserva situaţia existentă).
În momentul de faţă s-au demarat procedurile pentru încadrarea în noul CA cu "alţi"membri. Pentru aceasta actualul manager a angajat pe banii companiei o firmă de recrutare care l-a scos câştigător pe cel care a atribuit contractul, un lucru evident în neregulă.
În acelaşi CA au fost desemnate print-un ,,concurs" ,care poate fi şi ,,unul de împrejurări"...,nume de persoane care într-un fel sau altul, au avut de-a face cu Societăţi Comerciale beneficiare ale contractelor CUP Dunărea.
Anunţul iniţial de selecţie a membrilor CA şi a administratorului CUP a fost modificat ulterior prin introducerea obligativităţii prezenţei în CA a unui candidat cu studii economice financiar-contabile, în acest fel s-au schimbat regulile în timpul jocului pentru a face loc unei persoane din conducerea partidului care formează majoritatea CJ şi CLM. Acesta este un alt motiv pe care viitorul primar trebuie să-l aibă în vedere privind capacitarea acestei instituţii prin reprezentantul primăriei în AGA.
De reţinut în perspectiva imediată şi această neplăcută situaţie prin care se observă că tocmai înainte de alegeri un grup de interese îşi doreşte perpetuarea influenţei în majoritatea punctelor cheie din administraţia Brăilei, prin organizarea acestor concursuri de ocupare a funcţiilor de conducere.
Am prezentat situaţia de mai sus, dat fiind faptul că această întreprindere ,,produce" apă potabilă, o transportă în casele fiecăruia. Acest ciclu înseamnă de fapt un şir imens de angrenaje în mişcare, activităţi care trebuie să fie sub permanenta supraveghere a Primarului nou ales, dată fiind importanţa strategică a companiei.
Un alt aspect pe care orice primar îl are în vedere este sănătatea publică. Organizarea teritorial-administrativă în vigoare şi Legea stabilesc că unităţile spitaliceşti (gen spitalul judeţean) se află în subordinea C J. Pe de altă parte, gândind la perspectiva descentralizării, viitorul primar va avea obligaţia de a rezolva şi problema ce ţine de administrarea unităţilor medicale aflate pe teritoriul municipiului şi de tot ce înseamnă demers în ceea ce priveşte sănătatea cetăţenilor oraşului. În calitatea mea de consilier judeţean, de-a lungul vremii, am avut foarte multe intervenţii în şedinţele publice ale CJ privind sănătatea publică, administrarea unităţilor spitaliceşti şi toate celelalte aspecte care vizează sistemul sanitar la nivel de judeţ şi municipiu. Consider că nu ne desparte foarte mult timp până când ,,momentul" la care ne vom alinia la standardele europene (de reorganizare teritorială) va deveni realitate/realizabil. Indiferent de sceptici sau de eurosceptici, momentul pe care-l aduc în discuţie va veni şi va trebui administrat cu echilibru şi cu o viziune nouă. Actualul sistem sanitar local pare desprins dintr-un film din anii '60, totul fiind depăşit/învechit, începând, cum spuneam, de la administrare, dotări, investiţii, mentalităţi, profesionalism. Consider, împotriva oricăror concepte retrograde, că intervenţiile medicale trebuie rezolvate până spre 100% în oraş, ca în majoritatea Europei, în ţările civilizate, nu ca acum când toţi cetăţenii care îşi propun "prelungirea vieţii", merg la Bucureşti pentru că în Brăila nu există nici cea mai mică garanţie. Imaginea fenomenului din sistemul şi actul medical este dezastruoasă şi consider că totul trebuie regândit şi refăcut din temelii. Pot prezenta în acest sens o viziune proprie care vizează sănătatea publică şi perspectiva europeană şi pe cea a problemei subfinanţării sistemului. Consider ca fiind obligatorie eliminarea subfinanţării sistemului, mai precis nerecunoaşterea preţurilor reale a actului medical căt şi finanţarea de către municipalitate a unui spital nou care să respecte standardele actuale în domeniu.
Transformarea cimitirelor în afaceri personale ale unora din administraţie este un subiect imens de nelinişte şi discuţii. Pentru buna gospodărire a cimitirelor se va avea în vedere menţinerea unor taxe sociale şi creşterea sumelor alocate de primărie în ceea ce priveşte refacerea trotuarelor, aleilor de acces, iluminat, şi a gardurilor împrejmuitoare. Paza cimitirelor este dezastruoasă la acest moment. Municipalitatea trebuie să asigure costuri pentru cei fără căpătâi , a celor care nu pot fi îngropaţi de nimeni. Acest lucru ţine de respectul faţă de semeni, faţă de demnitatea individului, lucru care nu se face la acest moment.
Un obiectiv la care ţin foarte mult este acela de a începe, într-un mandat la primărie, finanţarea sportului pe baze durabile. În ultimii 12 ani am avut constant intervenţii publice vizavi de sport, sportul de masă şi cel de performanţă. Permanent am supus atenţiei publice o analiză la zi a situaţiei sportului, cu argumente, propuneri şi soluţii pentru rezolvarea problemelor uriaşe din sportul local. Am făcut apel public,repetat,către majoritatea politică din CJ, preşedinte şi la actualul primar cât şi la CLM, de a avea deschiderea politică pentru demararea unui proiect viabil: construirea unui stadion modern, omologat de UEFA şi în jurul său a unei baze sportive pentru sportul de masă şi pentru performanţă. Răspunsul la propunere mea repetată a fost un NU hotărât. Demersul este susţinut din foarte multe puncte de vedere de interesul major al brăilenilor pentru sport dar şi de necesitatea de a avea un punct de plecare pentru sportul de performanţă. Actualele ,,baze" de antrenament sunt într-o situaţie deplorabilă, iar sportul brăilean în totalitatea lui aşijderea, tocmai din cauze ce ţin de creşterea, de promovarea sportului la copii şi juniori, din care nu poţi face sportivi de performanţă fără să le oferi cele necesare, adică stadion, terenuri de atletism, săli de antrenament, baze de recuperare fizică, bază de tratament.
Un loc neprietenos aşa cum este, de exemplu, stadionul Municipal Brăila nu poate atrage micii sportivi şi nici nu poate genera performanţă. Niciun investitor adevărat, cu intenţii serioase, din mediul privat, nu poate investi în sport, plecând de la zero şi cu un teren distrus, cu un stadion fără tribune, cu vestiare construite acum 40 de ani, fără nici cea mai elementară pretenţie la performanţă. Revenind la proiectul meu, supus atenţiei publice, trebuie reţinută rezerva actualilor conducători ai municipiului şi judeţului de a iniţia procedurile de demarare a hotărârilor în CJ şi CLM pe tot felul de motive puerile şi/sau faptul că priorităţile Brăilei sunt altele decât stadionul, baza sportivă sau sportul în genere. Reaua intenţie provine în mod cert şi din dezinteresul celor aflaţi în preajma primarului actual, a clientelei politice care dezaprobă o finanţare locală/guvernamentală şi europeană cu un control strict al cheltuirii banilor pe etape de construire şi imposibilitatea sifonării banilor publici, care de obicei erau trecuţi (în alte proiecte) dintr-un cont în altul până când li se pierdea urma.
Am toate elementele de detaliu de demarare a acestei construcţii de interes public pentru care voi cere sprijinul şi suportul locuitorilor oraşului. Cunosc în profunzime toate etapele pe care trebuie să le parcurgem, instituţii implicate, avize, acorduri, parteneriate. Rămâne doar ca în calitate de primar să demarez ceea ce am propus/supus atenţiei publice.
Parcul "Monument", „Kiseleff", „Gheorghe Gheorghiu Dej", „Ion Dincă" sau „Ilie Verdeţ" sau cum vor să-l numească administratorii noştri socialişti (îi poate spune chiar şi "Ion Iliescu", numai ca totul să iasă bine), este un model despre cum pot fi sifonaţi banii publici. Sincer nu mă aşteptam la nimic spectaculos la reabilitarea acestui spaţiu necesar "ca aerul" brăilenilor, fiind singurul loc mai larg unde cetăţenii oraşului se pot relaxa sau recupera.
Finanţarea primită pentru Parc, nu a ajuns decât în proporţie de 50% în tot ceea ce a fost reabilitare, restul luând acelaşi drumuri vechi, bătătorite, adică puşculiţa de partid şi buzunarul clienţilor politici. Spun asta pentru că începând cu forţa de muncă, angajată la negru de firma câştigătoare cu oameni plătiţi cu 40-45 lei/zi, fără contracte şi fără forme legale până la materialul săditor sau puieţi de arbuşti, totul a fost achiziţionat, executat, fără transparenţă, deci cu multe semne de întrebare.
Spun acest lucru pentru că foarte mulţi oameni care au lucrat în parc sunt din cartierul Radu Negru, locul unde am crescut şi trăiesc (deci informaţia este directă) mi-au zis aceste lucruri pe care la timpul lor le-am făcut publice în mod repetat, fără impact se pare pentru că "lumea" a acceptat tacit fenomenul înrădăcinat la lucrările publice, de dijmuire a banilor de către executant via administraţie locală, via partid.
Toată execuţia în ansamblul ei, de reamenajare are mari lacune iar efectul se vede la nici doi ani de la terminare. Asfaltul turnat foarte subţire şi de calitate ca de obicei îndoielnică, deja "a înflorit". Se poate vedea acest lucru la Coloane în capătul dinspre cartierul Radu Negru. Plantele au crescut din asfaltul, prost pus, de anul trecut. Nu mai vorbesc că varianta asfaltului într-un parc este cea mai proastă, fără simţ estetic şi fără gust. Vara pe caniculă asfaltul fierbe şi este aproape irespirabil aerul emanat, făcând imposibilă orice mişcare, până după ora 20. Asfaltul a fost o alegere în bătaie de joc, doar de dragul costurilor mici şi faptul că garanţia expiră repede (ca în România) necesită alte lucrări, alţi bani şi alt profit pentru toată lumea.
Dar nu asfaltul turnat peste tot este marea problemă a parcului. Amenajarea şi toaletarea pădurii, a arborilor şi nivelarea solului, gazonarea lui este "buba" acestei lucrări.
Arborii tăiaţi la întâmplare (spun asta pentru că am cunoştinţe în domeniu), fără a selecta cât de puţin pe criterii simple valoarea biologică a materialului lemnos, sau lipsa oricărui plan de design dau conturul unui loc în care s-a lucrat la plezneală, fără a ţine cont de aspect. Plantarea şi replantarea s-a făcut aleatoriu, la buna apreciere a lucrătorilor, iar puieţii nu au fost întreţinuţi şi nici protejaţi. Dovadă că din puţinul plantat, au rămas doar câţiva. Replantarea şi înlocuirea puieţilor degradaţi sau uscaţi trebuia să fie prinsă în contractul semnat de Primărie cu executantul. În zona dintre faţa bazei Pescăruş şi parcul de copii, puieţii de arbori plantaţi nu mai există, cu vreo două, trei excepţii.
Stejarii plantaţi, foarte sensibili în zonă, dat fiind faptul că nu sunt în arealul lor nu au putut suporta nepăsarea, lipsa apei... şi s-au uscat. Terenul defrişat în multe locuri din parc a fost nivelat în cea mai mare parte în bătaie de joc, senzaţia este că acolo se află un poligon militar (cel mai evident între Sala Polivalentă şi terenurile din administrarea Direcţiei Judeţene de Sport).
Aici, cu largul concurs al celor care şi-au bătut joc de tot ce s-a făcut sau mai degrabă nu s-a făcut în acest parc, s-a tăiat cel mai mare stejar (multisecular) care creştea fără probleme exact la colţul terenurilor de sport, fără să deranjeze pe nimeni. Când eram copil, de nenumărate ori cu tovarăşii de joacă ne refugiam vara la umbra lui şi-l cuprindeam 4-5 dintre noi, cu braţele. A fost o crimă tăierea lui! Am observat că s-a întâmplat acest lucru când se încărcau deja bucăţi uriaşe din tulpină şi se încerca ştergerea urmelor prin scoaterea rădăcinii imense. La fel "am spus şi tot eu am auzit", fără să se sinchisească cineva de această enormă greşeală. Şi cazul tăierilor de arbori nu este singular şi nici ultimul aspect de menţionat.
În două şedinţe publice, consecutiv la Consiliul Judeţean, am ridicat problema celor 5 ha din proprietatea C.J. unde se află muzeul de ştiinţele naturii. Aceste 5 ha împrejmuite de Anton Lungu cu un gard solid de fier, au devenit o groapă de gunoi insalubră, o mizerie în centrul parcului şi al oraşului. De-a lungul vremii am spus acest lucru şi celorlalţi preşedinţi ai Consiliului Judeţean şi răspunsul a fost unul de amânare a oricărei decizii (adică ridicări din umeri şi indolenţă).
Nici măcar o simplă toaletare şi curăţare a acestei păduri de 5 ha nu s-a făcut, nemaivorbind de o lucrare amplă de refacere a zonei care arată exact ca şi conducătorii Brăilei, adică urât!
În locul fostului "Cazino" există un loc viran aflat în proprietatea firmei deţinută de fostul preşedinte al Consiliului Judeţean care, dacă mai era cazul, întregeşte aspectul deplorabil de maidan din acest parc pe care mi-l doresc şi eu şi ceilalţi brăileni, altfel.
Pentru acest parc, plin de chioşcuri şi construcţii de dugheană cu muzică de proastă calitate dată la maxim, ce jenează auzul multor oameni veniţi să se relaxeze, trebuie o altă lucrare de reamenajare care să arate altfel, la final.
Când spun altfel, am în vedere un plan complex ce cuprinde punerea în valoare, inclusiv a pădurilor existente (aflate în degradare) şi reconsiderarea acestui loc, cu o arhitectură nouă care este şi a fost la îndemâna tuturor în toţi aceşti ani,ani în care nimeni nu a dorit nimic durabil în zonă.
Am insistat asupra situaţiei din parc, pentru că este reprezentativă pentru modul defectuos în care a fost gândit şi executat totul în acest oraş şi judeţ.
Lacu Sărat, o eternă problemă care de 26 de ani este scăpată de sub control. În stadiul actual staţiunea aflată în marginea Brăilei este lăsată de izbelişte. Interesul a 3-4 indivizi din societatea locală a făcut ca lucrurile să aibă o conotaţie gravă în sensul că Lacu Sărat este pur şi simplu abandonat. Procesele existente demarate clar cu intenţia de a ţine pe funcţii actuala administraţie (în sensul de a-şi trage avantaje şi atât, din exploatarea Lacului), conduc la prelungirea agoniei în care se află staţiunea.
Aceste litigii, de la distanţă, nu au nicio bază reală, nici juridica nici economică, iar în ele nu se regăseşte interesul pentru recuperarea acestui element important din patrimoniul local, un bun public lăsat de Dumnezeu, pentru sănătatea oamenilor, "totul fiind fabricat" cu interesul de a amâna o decizie definitivă care ar limita câştigurile actuale,personale, ale unora cât şi reducerea influenţei în zonă. Gândirea retrogradă a actualilor conducători ai oraşului şi judeţului au permanentizat o stare de lucruri care au limitat la maxim orice tendinţă de dezvoltare, de reaşezare pe baze şi principii solide a turismului balnear la Brăila.
Discuţia în ,,jurul" subiectului Lacu Sărat este una amplă la care am participat permanent şi la care am adus tot timpul elemente care ţin de buna funcţionare a lucrurilor în sensul demarării lucrărilor de infrastructură, de proiectare şi reproiectare a ceea ce se preconizează a fi în viitor staţiunea.
Poliţia locală,o instituţie care ,,şi-a făcut greu loc" pe lângă Politia naţională va trebui să devină, în scurt timp, un instrument pentru liniştea cetăţeanului, braţul respectării regulilor şi a legii din perspectiva organizării acestui corp. Sunt destui ani de când paşii timizi făcuţi de gardienii publici au răsunat fără inflexiuni în arealul public local, fără rezultate spectaculoase dar sigur. Cu puţine resurse şi cu o legislaţie restrictivă,poliţiştii locali încearcă să-şi găsească locul şi recunoaşterea publică. Este o chestiune de timp, dar se va întâmpla!
Problemele care macină această nouă instituţie sunt foarte multe: începând cu dotări, spaţii, sedii, echipamente, maşini de intervenţie cu calitatea materialului uman şi terminând cu şefii instituţiei. Personal, la numirea actualilor şefi ai Poliţiei locale, din postura de vice-preşedinte al CJ Brăila şi aceea de simplu cetăţean, am avut o poziţie fără echivoc în sensul că nu am fost de acord cu numirea respectivelor persoane (care nu le reproşez nimic profesional şi nici personal, cu toate că şefului aş avea ce-i reproşa). Am fost de acord ca Poliţia locală să aibă şefi tineri, dinamici, crescuţi la şcoala nouă a Poliţiei chiar dacă profesorii au fost tot cei vechi. Decizia politică, nu cea administrativă, pe care am contestat-o atunci rămâne de contestat în continuare pe motiv că cei care trebuie să iasă la pensie sunt buni pensionari şi nu au niciun drept, cel puţin moral, de a ocupa funcţii ce pot reveni tinerei generaţii, din Poliţie şi nu numai, oamenilor tineri care puteau da un imbold din startul înfiinţării instituţiei.
Sunt foarte multe voci care mi-au dat nu numai acordul tacit vis-a-vis de poziţia mea, dar au argumente temeinice când aduc,drept dovadă, diverse situaţii destul de neplăcute, unele chiar penibile, altele care frizează ridicolul şi care se petrec acolo.
,,Primenirea" Poliţiei locale este şi va fi un obiectiv foarte important al viitorului primar. Pot aduce în discuţie elemente de ordin tehnic dar şi financiar legate de îmbunătăţirea activităţii politistului local.
Este de înţeles că totul este perfectibil în întregul desfăşurării actului administrativ, iar problematica unei comunităţi este foarte variată, de aceea acoperirea tuturor problemelor într-un text, fie el al unui candidat la primărie, poate suferi modificări esenţiale care ţin de mai multe aspecte, de mai mulţi factori,începând cu cei demografici şi încheind cu cei economici. De aici...şi inerenta apariţie a noii situaţii care reclamă altă atitudine, alt comportament administrativ şi alt dinamism. Las loc în continuare discuţiei publice a celorlalte probleme (foarte numeroase) care pot face subiectul a zeci de pagini de analiză şi a tot atâtea pentru rezolvarea lor.
