Da, Brăila este un oraş cu pretenţii. Un oraş cu un trecut uluitor, cu o istorie bogată, cu clădiri adevărate bijuterii arhitecturale, unele de o valoare inestimabilă. Un oraş binecuvântat cu o dunăre, o insulă mică şi una mare, un lac sărat. Un oraş cândva prosper, boem, din care s-au ridicat adevărate valori ale artei, ştiinţei şi culturii naţionale. Da, Brăila e un oraş cu pretenţii însă, la acest moment, toate îmi par complet nejustificate. Căci, prezentul Brăilei, într-o perfectă contradicţie cu trecutul, este unul trist, murdar, corupt.
Brăila este acum un oraş sărăcit, înjosit, ruinat fizic şi moral. Iar lucrul acesta se vede cel mai bine în Centrul vechi. O zonă unică în ţară, din multe puncte de vedere, distrusă însă de incompetenţă, nepăsare, interese, nesimţire. Da, aceste atitudini au distrus Centrul vechi al Brăilei, nu sărăcia, nu legile strâmbe, nu neputinta. Incompetenţa autorităţilor şi nepăsarea au transformat Centrul vechi, cândva o zonă prosperă în una muribundă, plină de clădiri ce stau să cadă, sufocată de haite de maidanezi, de halde de gunoi, de cerşetori, cocalari şi puturoşi care vara acaparează fiecare centimetru pătrat de umbră şi se întrec în concursuri de înjurături, ţipat şi spart seminţe.
Am scris zilele trecute despre iniţiativa unor oameni inimoşi care au decis să înscrie Brăila în concursul pentru desemnarea oraşului capitală culturală europeană 2021. Orgoliul meu de brăileancă get -beget a fost mişcat. De la fereastra din redacţie mi-am aruncat însă ochii peste Regală şi am revenit la realitate. La felul în care se mişcă acum lucrurile în Brăila, la felul în care s-au mişcat de la revoluţie încoace, ce miracol credeţi că s-ar putea petrece în 5 - 6 ani, astfel încât Centrul vechi, zona în jurul căreia se construieşte întregul proiect, să fie spălat de toate mizeriile şi mârlăniile? Nu înţelegeţi că nu e suficient să ascunzi gunoiul sub preş şi gata? Două meshuri peste nişte clădiri în paragină nu rezolvă problema de fond. Iar Brăila are imense probleme.
Ştiu, ne uităm cu jind la Sibiu. Dar nu avem de ce. Ce oferă Sibiul, ar putea oferi şi Brăila. Ba mai mult, într-un exces de patriotism local, aş putea spune că am avea mai multe, natura a fost mai generoasă cu noi. Ce lipseste, de fapt, cu desăvârşire Brăilei? Categoric o administratie competentă. Oameni cu viziune, curajoşi. Oameni corecţi, care atunci când concep un proiect să se gândească la avantajele oraşului, nu la beneficiile nu ştiu cărei firme a nu ştiu cărui fripturist, nu la datoriile pe care să le onoreze ca recompensă pentru nu ştiu ce serviciu făcut în nu ştiu ce campanie electorală. Asta lipseştei Brăilei: oameni deştepti şi oneşti. Nu că ei n-ar exista, numai că oamenii de genul acesta nu se vor aşeza niciodată în prima linie atâta vreme cât pentru a-şi pune în practică o idee trebuie să se milogească şi să se umilească în faţa unor zarzavagii, borcanagii, tot felul de neica nimeni care au ajuns în funcţii cheie şi poziţii privilegiate strict prin pile şi şmenuri.
Trebuie să înţelegeţi că abia când oameni devotaţi şi patrioţi vor avea curaj să iasă în faţă, Brăila va începe să prospere şi, în consecinţă, ar putea aspira la orice, inclusiv la titlul de capitală europeană. Până atunci însă, suntem blestemaţi să ne mulţumim cu ruina şi mizeria, cu nepăsarea şi putreziciunea morală a celor cu drept de decizie. Când vom scăpa de toate acestea, vă garantez, cu tot ce ar putea oferi, Brăila îşi va regăsi uşor locul binemeritat în topul oraşelor de vizitat, în interiorul sau în afara oricărei competiţii.
