• în fruntea clasamentului cotaţiile ajung la circa 10.000 euro/ha, iar noi suntem pe locul IX, cu 5.000 - 7.000 euro/ha • la nivel naţional, specialiştii imobiliari spun că tendinţa de tranzacţionare este ridicată, însă la nivel local previziunile sunt mult mai ponderate • Ministerul Agriculturii face inventarul terenurilor agricole pentru a stabili clar câte sunt deţinute direct şi indirect de străini
Preţurile terenurilor agricole la nivel naţional se situează între 2.500 euro şi 10.000 euro/ha, în funcţie de zonă, iar tendinţa de tranzacţionare se va menţine ridicată şi în 2017, după ce anul trecut s-au tranzacţionat 100.000 de hectare, a declarat, la conferinţa anuală organizată de Agricover “Tendinţe şi inovaţie în agricultură”, ediţia 2018, Robert Rekkers, directorul general Credit IFN, citat de Ziarul Financiar. Acesta a mai adăugat că preţul terenurilor arabile s-ar fi dublat sau chiar triplat în anumite zone, din 2012, pe vremea când Rekkers, fost bancher, a venit la “Agricover”, iar tendinţa de creştere se va păstra până în 2020, chiar dacă nu în ritmul de până acum. Potrivit datelor prezentate de către Rekkers, cele mai scumpe terenuri ar fi în judeţele Ilfov şi Ialomiţa, unde preţurile sunt cuprinse între 5.000 şi 10.000 euro pe hectar, urmate de Arad, Timiş şi Caraş-Severin, unde preţurile sunt cuprinse între 6.000 – 8.500 euro/ha, iar apoi de judeţul Călăraşi cu 4.000 – 8.000 euro/ha. Urmează Botoşani şi Iaşi cu o cotaţie între 5.500 – 7.000 euro/ha, Brăila cu 5.000 – 7.000 euro/ha, Satu Mare, Bihor, Braşov, Harghita, Covasna, Buzău, Prahova, Dâmboviţa, Tulcea şi Constanţa, cu cotaţii între 4.000 şi 7.000 euro pe hectar. Mai departe, în top, urmează Vrancea şi Galaţi cu 3.500 – 6.000 euro/ha, Teleorman şi Giurgiu cu 3.000 – 6.000 euro pe hectar, Cluj, Alba, Hunedoara, Mureş, Sibiu, Dolj şi Olt cu 3.500 – 5.500 euro/ha, Suceava, Neamţ şi Bacău cu 3.500 – 5.000 euro/ha, Maramureş, Sălaj, Bistriţa Năsăud, Gorj şi Mehedinţi cu 2.500 – 5.000 euro/ha, şi, în fine, Vâlcea, Vaslui şi Argeş cu o cotaţie între 2.500 şi 4.000 euro/ha.
Evaluatorii locali sunt mult mai temperaţi
De precizat că luna trecută şi notarii brăileni şi-au actualizat preţurile de referinţă pentru terenuri agricole ce pot face obiectul unor contracte de vânzare - cumpărare, preţuri în funcţie de care vor fi încasate, în acest an, taxele notariale de timbru şi vor fi calculate şi plătite dările aferente către stat. Lucrarea de specialitate din acest an este semnată de evaluatorii Ion Marcel şi Dinu Valerica. Potrivit lucării realizate de cei doi, în judeţul nostru cele mai scumpe terenuri agricole se află pe raza comunelor Traian şi Unirea cu o evaluare la 25.000 lei/ha, echivalentul a circa 5.500 euro/ha. Pentru comuna Unirea, cotaţia de mai sus este similară cu cea de anul trecut, iar pentru Traian este în uşoară urcare (24.000 lei/ha în 2017). Pentru terenurile agricole din Cazasu însă, cotaţiile din acest an sunt în scădere la 23.000 lei/ha, adică circa 5.000 euro/ha, (25.000 lei/ha în 2017 şi 22.000 lei/ha în 2016). La Viziru şi Chiscani, alte două comune intens vânate de achizitorii de terenuri, cotaţiile se menţin la nivelul de anul trecut 25.000 lei/ha, respectiv 23.000 lei/ha. Iată, aşadar, că evaluatorii locali s-au arătat mult mai ponderaţi în previziuni dacă ne raportăm la orizontul de aşteptare, de 5.000 - 7.000 euro/ha, înaintat de Robert Rekkers, directorul general Credit IFN, de exemplu.
2017, an efervescent pe piaţa terenurilor agricole şi la Brăila
O statistică la nivel naţional realizată de Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (ANCPI), aferentă întreg anului abia încheiat, arată că Brăila s-a poziţionat în rândul primelor 5 judeţe din ţară ca număr de tranzacţii imobiliare vizând loturi agricole. Clasamentul are pe primul loc judeţul Timiş, unde proprietarii de terenuri agricole au încheiat 8.866 de tranzacţii de vânzare-cumpărare pe parcursul anului trecut, echivalentul a circa 7% din numărul total de loturi agricole vândute în această perioadă la nivel naţional. Pe locul doi apare Arad, cu 7.670 de tranzacţii, urmat de Dolj, cu 7.373 de terenuri vândute, Brăila, cu 5.828 de vânzări, şi Constanţa, cu 5.781 tranzacţii. Practic, primele cinci judeţe din top acoperă mai bine de un sfert, adică peste 27%, din numărul de terenuri agricole vândute în 2017 la nivel naţional. La polul opus, cu cele mai puţine tranzacţii cu terenuri agricole, se plasează Maramureş, Vâlcea, Sălaj, Bistriţa Năsăud, Covasna şi Gorj, judeţe în care s-au vândut sub 1.000 de terenuri agricole pe parcursul întregului an.
Circa 40% din terenurile agricole din România au ajuns pe mâna străinilor
O altă faţetă a pieţei imobiliare cu terenuri agricole abordează şi problema naţionalităţii cumpărătorilor de suprafeţe aflate în circuitul agricol pe teritoriul României. La 27 de ani de la adoptarea Legii fondului funciar 18/1991, încă nu există o situaţie clară privind terenurile din România cumpărate de străini, persoane fizice sau juridice, în nume propriu sau prin interpuşi. Estimările totuşi la acest capitol indică faptul că aproximativ 40% din terenurile agricole ale ţării ar fi cumpărate, implicit exploatate, de străini sau firme româneşti care au în spate persoane sau chiar companii străine. De altfel, subiectul privind vânzarea terenurilor din România către străini îi preocupă şi pe câţiva europarlamentari români, care au făcut interpelări în acest sens către Comisia Europeană. Potrivit lui Petre Daea, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, este în derulare o inventariere a terenurilor agricole ajunse sub diverse forme în proprietatea străinilor. Din păcate, la nivel judeţean, nu există o situaţie clară în acest sens.
Reversul medaliei
Revenind la cotaţiile terenurilor, ar mai fi de adăugat faptul că astfel de estimări în urcare înaintate de evaluatori, atât la nivel naţional cât şi la nivel local, îi cam încurcă pe agenţii imobiliari care asistă la un fenomen de blocaj al tranzacţiilor, cel puţin la fiecare început de an. Practic, cei care şi-au planificat să vândă casa, apartamentul sau terenul ajung să ceară preţuri mai mari, influenţaţi direct de cotaţiile şi estimările vehiculate de evaluatori, ceea ce-i determină pe potenţialii cumpărători să fie mult mai “precauţi” în achiziţii. Astfel că mulţi dintre aceştia din urmă ajung să-şi pună pe pauză planurile în aşteptarea “liniştirii apelor” pe piaţa imobiliară, tulburată după cum arătam mai devreme, de cotaţiile în urcare. Ulterior, în trimestrul II, ori spre jumătatea anului, piaţa se “dezmorţeşte” odată cu temperarea “pretenţiilor” vânzătorilor, iar tranzacţiile prind din nou avânt, ajungând, spre final de an, să îndeplinească previziunile lansate cu 10 - 12 luni în urmă de evaluatori. Iar acest fenomen este repetitiv, după cum se plâng agenţiile imobiliare.
