Exista un trib, pe undeva prin Africa, ai carui membri refuza categoric orice fel de medicament ori control medical. Singurul om de care asculta este un fel de saman care le-a spus barbatilor faptul ca numai daca se impreuneaza cu o fecioara vor scapa de SIDA. Prin urmare, intreaga populatie a tribului este amenintata cu disparitia.
In Braila nu avem samani, insa de sanatatea populatiei se ocupa, pare-se, niste vraci pentru care blana cu care-si ornamenteaza interiorul cortului e mai importanta decit vietile semenilor. Altfel nu-mi explic, zau, faptul ca de doua mari investitii in Sanatate e pe cale sa se aleaga praful. O unitate de hemodializa in care s-au bagat o multime de bani sta nefolosita chiar in curtea spitalului judetean si, tot asa, o investitie de 5 milioane de euro, centrul de imagistica, e pe cale sa fie blocata. Dincolo de argumentele celor implicati, de declaratii politice si de dezbateri pe marginea interpretarii legilor, dupa mine, lucrurile stau cam asa: aparitia celor doua unitati ultraperformante loveste fix in portofelul citorva medici care maninca o piine alba si buna. De unde o maninca? In primul rind, din cabinetele medicale private, aciuate prin si pe linga spitale, unde folosesc tehnica pe care si-au permis-o, mai noua sau mai veche, si catre care isi trimit pacientii. Contravaloarea serviciilor prestate la aceste cabinete o incaseaza apoi de la Casa de Asigurari de Sanatate, adica din buzunarele contribuabililor.
Problema este ca, din punctul meu de vedere, aparindu-si propria afacere, medicii braileni lovesc tocmai in cei pentru care au jurat, privind bolnavii de servicii medicale de calitate.
Succesul pe care il au cei citiva medici braileni in a bloca marile investitii private in sistemul de sanatate din oras imi pare de un cinism care-l intrece pe cel al "samanului" tribului african, despre care pomeneam la inceputul acestui text, care-si imbolnaveste neamul de o maladie fara leac. De ce? Fiindca pe liderul tribului il calauzeste, poate, un tel inalt dar neinteles ori, in cel mai rau caz, nestiinta, pe cind la Braila, e vorba doar de bani. De lacomie si bani.
In Braila nu avem samani, insa de sanatatea populatiei se ocupa, pare-se, niste vraci pentru care blana cu care-si ornamenteaza interiorul cortului e mai importanta decit vietile semenilor. Altfel nu-mi explic, zau, faptul ca de doua mari investitii in Sanatate e pe cale sa se aleaga praful. O unitate de hemodializa in care s-au bagat o multime de bani sta nefolosita chiar in curtea spitalului judetean si, tot asa, o investitie de 5 milioane de euro, centrul de imagistica, e pe cale sa fie blocata. Dincolo de argumentele celor implicati, de declaratii politice si de dezbateri pe marginea interpretarii legilor, dupa mine, lucrurile stau cam asa: aparitia celor doua unitati ultraperformante loveste fix in portofelul citorva medici care maninca o piine alba si buna. De unde o maninca? In primul rind, din cabinetele medicale private, aciuate prin si pe linga spitale, unde folosesc tehnica pe care si-au permis-o, mai noua sau mai veche, si catre care isi trimit pacientii. Contravaloarea serviciilor prestate la aceste cabinete o incaseaza apoi de la Casa de Asigurari de Sanatate, adica din buzunarele contribuabililor.
Problema este ca, din punctul meu de vedere, aparindu-si propria afacere, medicii braileni lovesc tocmai in cei pentru care au jurat, privind bolnavii de servicii medicale de calitate.
Succesul pe care il au cei citiva medici braileni in a bloca marile investitii private in sistemul de sanatate din oras imi pare de un cinism care-l intrece pe cel al "samanului" tribului african, despre care pomeneam la inceputul acestui text, care-si imbolnaveste neamul de o maladie fara leac. De ce? Fiindca pe liderul tribului il calauzeste, poate, un tel inalt dar neinteles ori, in cel mai rau caz, nestiinta, pe cind la Braila, e vorba doar de bani. De lacomie si bani.
