• în urmă cu jumătate de secol, arhitecţii care au proiectat blocurile respective, ale căror faţade aveau mozaicuri impresionante, au fost premiaţi la nivel naţional • astăzi, vegetaţia plantată haotic dar şi polistirenul pus fără nicio noimă obturează aproape complet faţadele respective • o conservare urbanistică făcută ca la carte ar putea salva acea parte a cartierului Hipodrom dar şi impresionanta clădire a Şcolii nr. 3 din apropiere
Prin aplicarea unei zone de conservare urbanistică se urmăreşte “fixarea/păstrarea caracteristicilor fondului construit pe care restaurarea urbanistică le poate scoate în valoare – conservarea şi restaurarea incluzând şi investiţii (n.n. uneori minime). Iar o arie urbană protejată, stabilită prin Plan Urbanistic Zonal, poate pune fericit în valoare ceea ce este deosebit dpdv arhitectural, urbanistic, ca amenajare peisageră şi a unor elemente de artă monumentală”.
În toată ştiinţa conservării urbanistice îşi pot spune cuvântul specialiştii în domeniu, oamenii de cultură şi artă, istoricii etc, iar nu în ultimul rând diriguitorii unui oraş. Şi dacă e să ne referim, de exemplu, la ansamblul Hipodrom, acesta era, în anii ’60 - ‘65 , una din zonele excepţionale de locuit ale Brăilei şi României. Cu spaţii largi, aerisite, verdeaţă şi flori, cu blocuri care mai de care mai plăcute privirii prin paleta coloristică şi milioanele de plăcuţe ceramice aplicate pe faţade, cu betonul înlocuit prin geamuri imense etc. Deci, o arhitectură modernă, îndrăzneaţă, rod al imaginaţiei şi profesionalismului celor de la Direcţia de Sistematizare, Arhitectură, Proiectare şi Control (DSAPC) Galaţi. Este cazul să amintim, în cazul Hipodromului şi nu numai, de activitatea deosebită a familiei de arhitecţi brăileni Maria şi Ştefan Cocioabă, pe nedrept uitaţi de toată lumea. Ei au proiectat şi faimoasele turnuri de la punctele termice, unice în ţară şi denumite acum, în derâdere,”furnale comuniste care trebuiesc demolate”. Şi să nu uităm că, în 1965, pentru ce s-a realizat în prima etapă a ansamblului/cartierului Hipodrom, s-a acordat Premiul de Stat al Uniunii Arhitecţilor din România. Mai trebuie spus că, în dezvoltarea ulterioară a Brăilei, un rol major l-au avut proiectanţii şi arhitecţii de la Institutul de Proiectare al nostru, dar şi constructori renumiţi ai acelor ani.
Revenind la ceea ce mai putem conserva/reabilita în materie de urbanism este greu, chiar imposibil să faci aşa ceva la nivelul unui cartier, după aplicarea neghioabă a polistirenului pe faţade sau închideri de balcoane după cum a vrut fiecare.
În Hipodrom s-ar putea pune, totuşi, în valoare măcar cele 5 blocuri de garsoniere din apropierea fostei şcoli primare nr.3, care din păcate este supusă unei degradări continue, în ciuda faptului că e o reuşită arhitecturală. Vorbeam de blocurile A1-A5, înscrise în lista monumentelor judeţului Brăila, prin excepţionalele mozaicuri din marmură, gresie şi piatră naturală de pe faţade. Acestea reprezintă sugestiv, aluziv sau explicit, aspecte din domeniul specific Dunării: pescuit, zborul păsărilor de apă, bărci cu pânze etc.
Problema nu este ca aceste blocuri să fie complet fără vegetaţie în jur, ci a plantării/creşterii haotice a fel de fel de copaci, arbuşti ornamentali etc. Plantaţi cu bună intenţie, aceştia au ajuns să obtureze aproape total mozaicurile de pe faţadele amintitelor blocuri. S-a înlocuit, într-adevăr, vechiul gard viu cu unul de talie mică, însă creşterea nedirijată a unor copaci, desimea şi varietatea lor, nu fac decât să ascundă privirii (după venirea primăverii) frumuseţea operelor de artă. Ca să nu mai vorbim despre veşnicul polistiren prezent şi pe faţadele acestor edificii. Tocmai de aceea, probabil că o zonă de conservare urbanistică la A1-A5 şi chiar şcoala din apropiere, ar aduce un plus de culoare şi artă “la vedere”, pentru Brăila. Şi poate chiar o lucrare de licenţă ar contribui la acest lucru...
