• una dintre cele mai impunătoare clădiri ale Brăilei, imobilul fostului CEC de pe Regala va fi declarat monument istoric, ca să poată fi renovat cu bani europeni • la fel se va întâmpla şi cu fosta Grădiniţă nr. 9 “Micul Prinţ”, de lângă Piaţa Poligon, odinioară casa armatorului grec Matzoukis, locul unde s-a aprins, acum mai bine de 100 de ani, primul bec electric din Brăila • Primăria a iniţiat demersul, dar rezolvarea trebuie să vină prin Direcţia Judeţeană pentru Cultură • ridicat înainte de 1900, imobilul de pe Regala a fost sediul Tipografiei Moderna, iar ulterior internat de fete şi băieţi, poreclit “Bastilia” • sediu CEC în perioada comunistă, imobilul a fost în litigiu aproape 20 de ani, ajungând o ruină • devastată de răufăcători, clădirea are “bulină roşie”, riscând să se prăbuşească
Amplasată în Centrul Istoric al Brăilei, pe strada Mihai Eminescu nr. 23A, colţ cu strada Mihail Sebastian (fostă Cale Regală nr. 25 colţ cu strada Coroanei), clădirea fostului CEC este una remarcabilă, spun istoricii, reprezentativă pentru sfârşit de secol XIX-început de secol XX. Construită în stil academist, ea este “de o prestanţă arhitecturală deosebită, care impresionează prin monumentalitate”. Are 17 metri înălţime, iar lungimea faţadelor depăşeşte 30 de metri. A ajuns, însă, o ruină, după 20 de ani de confruntări în instanţă. Primăria a recâştigat, definitiv şi fără drept de apel, în 2018, proprietatea asupra impozantului imobil, după ce, iniţial, încercase reabilitarea lui. Fostul CEC ar putea fi declarat monument istoric şi reabilitat cu fonduri europene, precizează arhitectul şef al Brăilei, Corina Anghelescu. La fel, clădirea din strada Oituz nr. 5A, fosta Grădiniţă nr. 9, fosta Casă Matzoukis - locul în care s-a aprins, la 1900, prima lampă electrică din Brăila.
Bijuterie arhitectonică pe Regala
Clădire reprezentativă a Brăilei, casa de pe Regala 25 a fost construită după planurile vestitului arhitect Lazăr I. Predinger, evreu de origine, care a proiectat numeroase clădiri impozante, ce au rezistat până astăzi. Predinger a proiectat, printre altele, Baia Comunităţii Israelite, de pe B-dul Cuza, precum şi Palatul Agriculturii (ambele aflate pe lista monumentelor istorice). Tot el a construit, în anul 1912, locuinţa armatorului grec Embiricos, aflată, de asemenea, pe lista monumentelor istorice din România şi reabilitată exemplar. În Casa Embiricos funcţionează Centrul Cultural Nicăpetre.
Potrivit informaţiilor puse la dispoziţie de arhitectul şef Corina Anghelescu, primul proprietar al impozantei clădiri de pe Regala 25 ar fi fost un anume Lupescu, iar ultimul proprietar, Max Ratzwiler (Raswiler). Ulterior, clădirea a ajuns în proprietatea statului, aşa cum s-a întâmplat cu mai toate imobilele mari ale urbei.
“Clădirea monumentală, unde, pe vremuri, a fost sediul CEC (la parter) şi al Ceprohart (la etaj) s-a aflat în proprietatea Th. Geavidis, în care a funcţionat şi Typo-Lytografia Moderna Max Frankel (1892-1930), apoi a fost proprietatea lui Ratzwiler, mare manufacturist brăilean”, a precizat arhitectul şef al oraşului.
Tipografia “Moderna” a fost deschisă în anul 1892, de Max Frankel, fiind dotată cu imprimerie şi un atelier de cartonaje şi legătorie de cărţi. Pe lângă periodice, Typo-Lytografia Moderna imprima programe pentru cercurile culturale ale vremii, care activau la Brăila, precum şi cărţi poştale ilustrate cu imagini reprezentative ale oraşului şi cu activitatea din port, realizate în atelierul fotografic al celebrului Marco Klein (artist prolific, al cărui atelier foto se afla tot pe strada Regala). Potrivit istoricilor, între anii 1894-1895 apăreau în Tipografia Moderna şapte numere din “Septemâna/ Diar independent septemânal”. Din anul 1906, ziarul a apărut şi la Galaţi.
În anul 1903, Tipografia Moderna, a lui Max Frankel, scotea săptămânalul “Comuna/ organ politic al intereselor locale”, iar în anul 1905 revista săptămânală “Tutti-Frutti”. Între 1906-1907, tot aici, era editată publicaţia bilunară “Sionistul/ organ oficial al Federaţiunei Sioniştilor din România” (iniţial de către Tipografia Moldova, ulterior preluată de Tipografia Max Frankel). Din anul 1908, apare şi numele celui de-al doilea proprietar al tipografiei care funcţiona în impozantul imobil de pe Regala 25: Rolling. Tipografia Moderna a funcţionat până în anul 1930.
Potrivit sursei citate, după al Doilea Război Mondial, la etajul clădirii a funcţionat un internat de fete şi de băieţi, poreclit “Bastilia”. Totodată, în perioada comunistă, la parterul clădirii a funcţionat sediul CEC, iar la etaj Ceprohart. După anii '90, clădirea a aparţinut Direcţiei Serviciilor Publice (DSP) din cadrul Primăriei Municipiului Brăila, care a iniţiat - lucru lăudabil - ample lucrări de renovare şi consolidare (în anul 2001), începând de la subsol. Lucrările au fost stopate la cota zero pentru că, între timp, imobilul a fost revendicat. După un lung şir de procese (care au durat aproape 20 de ani!) monumentala clădire - ajunsă o ruină - a intrat în posesia administraţiei locale, în semestrul II al anului 2018.
Clădirea fostului CEC, cum o ştiu brăilenii, este impresionantă: lungimea faţadelor este cuprinsă între 30 şi 36 de metri, iar suprafaţa terenului pe care a fost ridicată este de 1.111 metri pătraţi (din care suprafaţa locuibilă 747 mp!). În afară de clădirea principală, au mai fost construite câteva anexe (de dată mai recentă). Potrivit datelor tehnice puse la dispoziţie de municipalitate, clădirea are o înălţime la cornişă de 17 metri. Are, de asemenea, subsol, parter şi două etaje şi este dispusă pe axa est-vest, cu faţada aliniată la Mihai Eminescu, în forma literei U, ocupând trei laturi ale parcelei.
Intrarea principală se află la colţul clădirii (intersecţia Mihail Sebastian cu Mihai Eminescu) contribuind, spun experţii, “la punerea în valoare a clădirii şi conferindu-i o perspectivă urbanistică deosebită”. Structura monumentalei clădiri este din zidărie portantă, planşee de beton peste parter şi etaj, şi din lemn (către podul imobilului).
Clădirea cu “bulină roşie” ar putea fi salvată
Din păcate, fostul CEC - bijuterie arhitectonică a Brăilei - a ajuns o ruină, stricând, practic, aspectul Căii Regale - singura arteră pietonală a oraşului, amplasată în Centrul Istoric. Clădirea este încadrată în Clasa I de risc seismic, fiind la un pas de a se prăbuşi. Bucăţi mari din ornamentele imobilului şi din balcon se desprind şi cad pe trotuar, punând în pericol vieţile pietonilor. Sobele de patrimoniu aflate în încăperile imobilului, marmura, feroneria şi tâmplăria au fost furate sau distruse cu brutalitate. În ultima vreme, au fost smulse cărămizi din zidăria clădirii, fiind afectat grav şi acoperişul. Municipalitatea face însă demersuri pentru clasarea fostului CEC ca monument istoric, pentru a putea fi reabilitat cu fonduri europene.
“În anul 2019, Primăria Municipiului Brăila a făcut demersuri la Direcţia Judeţeană pentru Cultură, pentru clasarea imobilului ca monument istoric. Dosarul conţine, printre altele, un scurt istoric, precum şi o fişă de evaluare realizată de specialişti în patrimoniu. Demersurile au ca scop reabilitarea imobilului amplasat în Centrul Istoric, accesând finanţări prin fonduri europene sau prin Programul RO-Cultura al Ministerului Culturii. Procedura de clasare durează aproximativ un an. Clădirea face deja parte din Ansamblul Centrul Istoric al Brăilei, însă, după clasare, va primi cod unic de identificare în Lista Monumentelor Istorice”, ne-a precizat Corina Anghelescu.
Din fericire, monumentala clădire CEC, de pe Regala, nu este singura propusă pentru titlul de monument istoric al Brăilei.
Casa Matzoukis, locul în care s-a aprins, la 1900, prima lampă electrică din Brăila
Concomitent cu documentaţia pentru clădirea CEC, au fost întreprinse demersuri şi în cazul unei alte clădiri din Centrul Istoric al Brăilei, datând, de asemenea, de la sfârşitul sec. XIX-începutul sec. XX. Este vorba de “Casa Matzoukis”, de pe strada Oituz nr. 5A (zona Pieţei Poligon), imobil amplasat lângă sediul Bibliotecii Judeţene “Panait Istrati” .
Clădire elegantă, cu o arhitectură deosebită, casa aflată acum în proprietatea Primăriei Municipiului Brăila a fost, cândva, reşedinţa familiei armatorului grec Ianis (Jean) Matzoukis şi locul unde s-a aprins, pentru prima dată la Brăila (în anul 1900) prima lampă electrică. Potrivit informaţiilor oferite de arhitectul şef al Brăilei, oamenii locului îşi aminteau, până deunăzi, poveştile în care, seara, se îmbulzea lumea ca să vadă lumina electrică de la Casa Matzoukis.
La acea vreme, principalii proprietari de vase comerciale (cu mai mult de cinci şlepuri şi un remorcher) erau M. Z. Chrissoveloni Freres, Fotinos Frangopoulos şi A. Embiricos. Mai apoi, li se alătură S. Cavadia, St. Paulopol, Fraţii Valerianos, J. M. Matzoukis, Gh. Portolo şi Troianos Brothers (Jean Troianos a fost proprietarul vestitei “Case cu stafii”, de pe Ana Aslan, ajunsă şi ea o ruină).
Potrivit documentelor, dintre vasele înscrise în Portul Brăilei, cu proprietari particulari, exista şlepul “Zeus”, proprietar Haralambos J. Matzoukis, construit în anul 1912 la Şantierul Naval Ganz&Danubius. La început de secol XX, erau în circulaţie nu mai puţin de 173 de şlepuri şi 23 de tancuri sub pavilion străin, toate proprietatea armatorilor particulari de la Dunărea de Jos, înscrise la Consulatul Elen. Printre acestea, şlepurile “Clio”, “Thetis” şi “Kronos”, proprietatea lui Jean Matzoukis, precum şi remorcherele “Haralambos” (proprietar Haralambos I. Matzoukis) şi “Makis” (proprietar Jean Matzoukis). În zona Centrului Vechi şi a Grădinii Publice, se mai aflau casele “bogătaşilor” greci Portolo, Messaris, Draculis şi Spiru Dumitriu, care au părăsit ulterior România, iar casele le-au fost naţionalizate de comunişti.
“Elegantă, somptuoasă, clădirea Matzoukis este semnificativă pentru gustul deţinătorilor de averi ai oraşului de la început de secol XX. Locul de amplasare îi asigură o foarte bună vizibilitate din Piaţa Poligon. În consecinţă, aproape întregul exterior este tratat cu aceeaşi grijă pentru armonia de volume şi forme, pentru decor şi ornament arhitectural. Cele două corpuri de clădire sunt realizate în stil academist de factură neobarocă, cu elemente neorenascentiste, compoziţia predominantă fiind neoclasică”, precizează arhitectul şef Corina Anghelescu, în “istoricul Casei Matzoukis”.
Suprafaţa terenului pe care se află clădirea principală este de 1.214 mp, iar suprafaţa locuibilă este de 375 mp. În afara clădirii, se află câteva anexe construite mai recent. Proprietate a municipalităţii, imobilul din strada Oituz nr. 5A a fost, până de curând, sediul Grădiniţei nr. 9 “Micul Prinţ” din Brăila, cu program prelungit, aparţinând Inspectoratului Şcolar Judeţean.
Solidă, deşi are mai mult de un secol, clădirea principală are un singur nivel de locuire, menţinut la aceeaşi înălţime, depăşită doar de luminatorul podului şi de ornamentele baroce destinate să poarte însemne de proprietate, astăzi dispărute. Decorată special pentru reşedinţa armatorului brăilean înstărit, casa este împodobită cu ornamente clasicizante - coloane canelate, capiteluri cu volute, pilaştri, arce, capete de lei etc - şi adaptări de inspiraţie barocă (ghirlande şi coroane de elemente vegetale, benzi, curburi, capete feminine şi de îngeri). În arhitectura edificiului predomină, aşa cum bine au observat specialiştii, semnele de prosperitate: fructe, spice, alegorii, pentru că Matzoukis a unul dintre cei mai înstăriţi armatori greci ai Brăilei de altădată.
