Imediat după ce a fost ales, Barroso le-a mulţumit parlamentarilor europeni pentru "încrederea enormă" pe care i-au acordat-o. El a amintit că partidul său este Europa şi şi-a luat angajamentul să depună eforturi pentru "o Europă puternică, liberă şi solidară".
Barroso, singurul candidat din cursă şi susţinut deja de toţii şefii de stat şi de guvern din UE, a reuşit să obţină aprobarea a peste 50% dintre europarlamentari, în condiţiile în care şi o majoritate relativă era suficientă.
Rezultatul său ar urma să îi permită să evite un al doilea vot, dacă Tratatul de la Lisabona va intra în vigoare. Cu Tratatul de la Lisabona, este nevoie de o majoritate absolută, iar unii europarlamentari îi cereau ca, în cazul ratificării textului, să se supună unui nou scrutin, dacă nu atinge acest prag încă de miercuri.
Tratatul de la Lisabona - care vizează să permită o funcţionare mai bună a instituţiilor Uniunii Europene extinse la 27 de membri - necesită aprobarea irlandezilor (care se vor pronunţa prin referendum în 2 octombrie) şi ratificarea Poloniei, Cehiei şi Germaniei.
Barroso nu a reuşit, însă, să obţină miercuri un număr de voturi comparabil cu cel din 2004 (413 sufragii) sau cu cel primit de predecesorul său, Romano Prodi, în 1999 (392).
Înainte de scrutin, unii europarlamentari din familia sa conservatoare au declarat că îl aprobă fără entuziasm pe Barroso. Conservatorii sunt cea mai mare formaţiune din PE, cu 265 reprezentanţi.
Socialiştii (184 aleşi) au aprobat marţi seara un consemn pentru a se abţine. Preşedintele lor, Martin Schulz, a explicat că, din punctul său de vedere, Barroso a făcut concesii. "Barroso este un element printre altele, noi vrem să facem politica să se mişte", a spus el marţi seară.
Cei 32 de membri ai unui grup de formaţiuni eurosceptice au anunţat că vor vota împotriva preşedintelui CE, la fel ca Verzii (55 de reprezentanţi) şi stânga radicală (35 de reprezentanţi). În schimb, Barroso a obţinut susţinerea conservatorilor eurosceptici din PE, care formează un grup diferit.
Barroso a făcut obiectul a numeroase critici după primul său mandat. Adversarii săi îi reproşează că se află sub influenţa statelor mari şi că nu apără suficient interesul general european. Stânga îl acuză şi că, din cauza convingerilor sale liberale, a reacţionat greu la criza financiară şi că a refuzat mult timp să pledeze în favoarea unei consolidări a reglementărilor financiare.
