Satui de campanie? Abia au trecut trei zile. Mai sint 27. Probabil ca si americanii de rind si-au numarat zilele - cele de campanie, o competitie in care au de ales intre un tinar de culoare, visator incurabil, si un batrinel de 71 de ani, veteran de razboi, dar bolnav de cancer. Sigur, intr-o democratie autentica acestea nu sint handicapuri. Si institutiile europene de la Bruxelles angajeaza pe oricine trece testele de competenta, asigurindu-se in prealabil ca, si paralizat sa fii, Uniunea va face pe dracu-n paispe sa asigure o competitie corecta si echitabila pentru, de exemplu, inspectori in probleme nucleare.
Fiecare si-o face cu mina lui, iar rindul nostru vine pe 30 noiembrie. Dar sigur vine? Alegerile sint deja contestate la tribunal, inainte sa se fi tinut. Peremistilor nu le-a placut impartirea colegiilor si s-au plins instantei de judecata. Pesedistii ii acuza pe pedelisti ca au pus la cale un plan mirsav de a amina alegerile. Guvernul nu se simte nici el prea bine, cu o motiune de cenzura in spate si o ordonanta a carei anulare va deschide portile unui belsug nemaivazut de profesori si rivnit de mai toti bugetarii. Pentru ca nu toti ciupesc salarii de merit, asa cum pupa in special sefii din institutii. Drept urmare, noiembrie va fi o luna de spectacol electoral garnisit cu proteste si greve. Nu ne vom plictisi.
Dar daca guvernul pica la discutarea motiunii, pe 10 noiembrie, cui or sa mai ceara salarii mai mari participantii la greva generala din 18 noiembrie? Probabil candidatilor la Parlament, aproape 3000 la numar, cu totii entuziasti, optimisti si dornici sa puna tara pe bu... roti. Intre timp, criza economica musca cu nadejde din sectorul privat. Sute, poate chiar mii de someri vor ingrosa rindurile la AJOFM, in vreme ce sectorului bugetar i-au inghetat atit salariile, cit si schema de personal. Unii chiar traiesc bine si fara emotii. O noua lege a salarizarii? Ha! Cine e atit de naiv sa creada in asa ceva? A incercat Nicolas Sarkozy sa puna ordine in sistemul francez si nu i-a mers. Or fi ai nostri mai breji? Greu de crezut ca vor reusi sa comprime toate veniturile - nu salariile, ci veniturile in sistemul bugetar - intre un maxim prezidential si salariul minim pe economie, sa evite suprapunerea pensiei si a salariului de la stat, sa faca ordine printre sutele de sporuri de tot felul, sa faca slalom apoi cu legea printre categoriile de privilegiati etc., etc. Nu-i deloc usor. E mai degraba imposibil. Dar de-o promisiune e buna legea asta. Si in 2004 a fost buna. Oare o sa mearga si in 2012?
Fiecare si-o face cu mina lui, iar rindul nostru vine pe 30 noiembrie. Dar sigur vine? Alegerile sint deja contestate la tribunal, inainte sa se fi tinut. Peremistilor nu le-a placut impartirea colegiilor si s-au plins instantei de judecata. Pesedistii ii acuza pe pedelisti ca au pus la cale un plan mirsav de a amina alegerile. Guvernul nu se simte nici el prea bine, cu o motiune de cenzura in spate si o ordonanta a carei anulare va deschide portile unui belsug nemaivazut de profesori si rivnit de mai toti bugetarii. Pentru ca nu toti ciupesc salarii de merit, asa cum pupa in special sefii din institutii. Drept urmare, noiembrie va fi o luna de spectacol electoral garnisit cu proteste si greve. Nu ne vom plictisi.
Dar daca guvernul pica la discutarea motiunii, pe 10 noiembrie, cui or sa mai ceara salarii mai mari participantii la greva generala din 18 noiembrie? Probabil candidatilor la Parlament, aproape 3000 la numar, cu totii entuziasti, optimisti si dornici sa puna tara pe bu... roti. Intre timp, criza economica musca cu nadejde din sectorul privat. Sute, poate chiar mii de someri vor ingrosa rindurile la AJOFM, in vreme ce sectorului bugetar i-au inghetat atit salariile, cit si schema de personal. Unii chiar traiesc bine si fara emotii. O noua lege a salarizarii? Ha! Cine e atit de naiv sa creada in asa ceva? A incercat Nicolas Sarkozy sa puna ordine in sistemul francez si nu i-a mers. Or fi ai nostri mai breji? Greu de crezut ca vor reusi sa comprime toate veniturile - nu salariile, ci veniturile in sistemul bugetar - intre un maxim prezidential si salariul minim pe economie, sa evite suprapunerea pensiei si a salariului de la stat, sa faca ordine printre sutele de sporuri de tot felul, sa faca slalom apoi cu legea printre categoriile de privilegiati etc., etc. Nu-i deloc usor. E mai degraba imposibil. Dar de-o promisiune e buna legea asta. Si in 2004 a fost buna. Oare o sa mearga si in 2012?
