Proprietarii unui teren situat pe raza comunei Cazasu luptă de 4 ani în justiţie pentru câştigarea unor drepturi privind proprietatea funciară. De 4 ani - timp în care au cheltuit o groază de bani dar, spun ei, şi-au distrus şi sănătatea - încearcă să intre în posesia unui teren, iar rezultatul nu e nici pe departe cel aşteptat. Acum, terenul este al lor prin sentinţă definitivă şi irevocabilă, dar modalitatea de organizare a fermei în interiorul căreia au fost împroprietăriţi nu le permite accesul liber la el. De cealaltă parte, administratorul fermei spune că nu face altceva decât să îşi apere, la rându-i, proprietatea şi afacerea şi că, la momentul la care au acceptat punerea în posesie, proprietarii au fost de acord cu nişte reguli pe care ulterior nu au mai vrut să le respecte. Problema este cu atât mai spinoasă cu cât ferma cu pricina este, de fapt, livada de la Cazasu, una dintre puţinele plantaţii pomicole ale judeţului scăpate de furia retrocedărilor. În plus, această livadă, în prezent proprietatea societăţii "Prod Fruits", este prima amenajare pomicolă a judeţului Brăila proiectată după regulile unui bazin pomicol consacrat. Din acest motiv Direcţia Agricolă a recomandat în repetate rânduri protejarea ei. Chiar şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar a recomandat lucrul acesta, însă, după aprobarea Legii Lupu (nr.1/2000), comisia locală nu a mai ţinut cont şi a trecut la împroprietăriri. Temerea specialiştilor era justificată, având în vedere că de la punerea în aplicare a legilor de fond funciar în judeţul Brăila suprafaţa ocupată cu plantaţii pomicole s-a redus dramatic, de la peste 1.500 ha, în 1990, la doar câteva sute.
Totul a început în vara anului 2006
Fraţii Coadă, Petrea, Mihail şi Gheorghe, sunt proprietarii unui teren în suprafaţă de 5,78 ha, pe raza comunei Cazasu, dobândit cu titlu de proprietate în anul 2002. La momentul punerii în posesie, iulie 2005, terenul fraţilor Coadă, parte a unui lot de 16 ha, era lucrat de societatea "Prod Fruits", administrator Violeta Radu. Odată cu fraţii Coadă, Consiliul Local a retrocedat întreaga suprafaţă de 16 ha mai multor proprietari de drept şi, ca urmare, a înştiinţat societatea să nu mai cultive acel teren, fără însă a preciza în adresă şi motivele pentru care solicită acest lucru. Administratorul societăţii a continuat însă să lucreze pământul, motivând că îngrijirea terenului este o măsură de protecţie a întregii suprafeţe, în sensul că lăsarea unor terenuri pârloagă duce la îmburuienarea masivă a vecinătăţilor. Nemulţumiţi că administratorul continuă să le lucreze terenul şi după ce au intrat în posesia titlului de proprietate, în vara anului 2006, fraţii Coadă au înaintat o plângere penală împotriva Violetei Radu la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila, acţiune finalizată cu SUP (scoatere de sub urmărire penală).
În aceste condiţii, în mai 2007, fraţii Coadă au deschis acţiune în instanţă, cu două capete de cerere, unul de natură imobiliară, respectiv solicitarea de a obliga administratorul "Prod Fruits" să lase "în deplină proprietate şi liniştită posesie" terenul cu pricina, iar al doilea acordarea de despăgubiri în valoare de 10.000 lei reprezentând valoarea netă a producţiei agricole ce s-a obţinut pe acel teren în perioada 2005 - 2007, cu cheltuieli de judecată.
La primul termen, în faţa judecătorilor, Violeta Radu a explicat că în ceea ce priveşte terenul le recunoaşte dreptul de proprietate, dar că solicitările fraţilor Coadă privind cuantumul prejudiciilor nu i se pare corect, deoarece toţi acei ani au fost cu calamităţi. Fraţii Coadă însă nu s-au lăsat impresionaţi şi la termenul din octombrie 2008, au mărit cuantumul pretenţiilor la 30.650 lei, susţinând că, dacă şi-ar fi lucrat ei terenul, ar fi cultivat porumb şi legume, suma solicitată, reprezentând valoarea netă a producţiei nerealizate.
Prima instanţă a admis doar un capăt de cerere, iar a doua a redactat sentinţa greşit
Judecătoria Brăila, în baza probelor administrate, a admis primul capăt de cerere şi a recunoscut dreptul de proprietate şi folosinţă al fraţilor Coadă. În ceea ce priveşte cel de al doilea capăt de cerere, instanţa a decis că acesta este nefondat şi l-a respins.
Nemulţumiţi de decizia primei instanţe, fraţii Coadă au declarat recurs. De această dată au adus în instanţă şi un contract de arendă încheiat de ei tot cu societatea în cauză pentru o suprafaţă de 36 ha, situată în aceeaşi zonă şi în care se prevedea cu titlu de arendă echivalentul în lei a unei cantităţi de 1.000 kg grâu/ha. În acest sens ei au solicitat noii instanţe să admită în parte cererea de despăgubiri formulată doar pentru anul agricol 2006 -2007 la nivel echivalent producţie de 1.000 kg grâu/ha, la preţul practicat în anul 2007. Modificând în parte prima sentinţă civilă, în 26 mai 2009, Tribunalul Brăila a obligat societatea "Prod Fruits" la plata unei sume reprezentând contravaloarea în lei a 1.000 kg grâu/ha la nivelul anului 2007 şi la plata cheltuielilor de judecată.
Bineînţeles, nici această sentinţă nu i-a mulţumit pe fraţii Coadă şi asta pentru că, dacă ar fi să luăm drept corect ceea ce era scris în sentinţă, societatea ar fi trebuit să-i despăgubească doar cu 1.000 kg grâu pentru întreaga suprafaţă de 5,78 ha, şi nu 1.000 kg grâu/ha, aşa cum ar fi fost normal. Fraţii Coadă susţin însă că nu ar fi fost vorba despre o simplă eroare de redactare, ci de o greşeală voită şi asta pentru a tergiversa cât mai mult soluţionarea cauzei. Oricum, cei trei au formulat cerere către Tribunalul Brăila, prin care au solicitat îndreptarea erorii, lucru acceptat de instanţă şi modificat ca atare (1.000 kg grâu/ha) prin sentinţă definitivă şi irevocabilă pronunţată în data de 29 septembrie 2009.
De la Ana la Caiafa prin Palatul de Justiţie
Imediat după rezolvarea acestei probleme, fraţii Coadă au notificat societatea, ei precizând că trebuie achitată contravaloarea în lei a cantităţii de 1.000 kg grâu la hectar, pentru anii 2007 - 2008 şi 2008 - 2009, stabilit la un preţ de 1,1 lei/kg, valoare comunicată de Ministerul Agriculturii. De asemenea, mai precizează şi că au format dosar de executare silită, iar în cazul în care nu va onora plata, vor deschide o nouă acţiune în instanţă. Societatea "Prod Fruits" a contestat executarea susţinând că sumele stabilite sunt neconforme cu realitatea. Conform contestaţiei, societatea ar fi trebuit să plătească în total 13.269,25 lei, din care contravaloarea despăgubirilor 6.358 lei, cheltuieli de judecată 2.672,6 lei şi cheltuieli de executare silită 4.238,65 lei. Această contestare a făcut obiectul unui nou proces înscris la Judecătoria Brăila, care a avut un prim termen în data de 14 octombrie 2009. La data 09.12.2009, Judecătoria a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului, iar la data de 3 martie 2010 a avut loc primul termen de judecată la Tribunalul Brăila, la care s-a constatat că dosarul ar fi fost înaintat greşit. "Suntem nemulţumiţi pentru faptul că după 3 luni de zile de tergiversare instanţa de judecată a ajuns la concluzia pe care aparătorul nostru a susţinut-o încă din 14 octombrie. Se observă deja o parţialitate din partea instanţei, deoarece nu este permis să se acorde 2 termene ca cererea să fie timbrată. Ne mai deranjează şi faptul că nu ştim din ce motive dosarul a fost mutat la Secţia Comercială şi Contencios Administrativ în loc de Secţia Civilă, aşa cum era legal. Considerăm că este cel puţin inuman, dacă nu nelegal, să ne judecăm ani de zile pentru ca această Radu Violeta să ne permită să ne folosim proprietatea. Mai trebuie să vă spunem şi că am formulat şi plângeri la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila pentru tulburare de posesie, deoarece şi după obţinerea titlului executor aceasta nu ne-a permis accesul pe terenul nostru. Şi, cum ne-am aşteptat, plângerile noastre au fost respinse. Dar nu e corect ca cineva să îţi lucreze pământul atâţia ani şi să nu-ţi plătească un leu. Numai noi ştim câte am pătimit, noi şi părinţii noştri, pentru acest pământ", se precizează în sesizarea înaintată ziarului nostru ce poartă semnătura celor trei fraţi.
"Cum să stabileşti arenda la preţ de obor?!"
În ceea ce o priveşte, Violeta Radu ne-a spus că a contestat executarea pentru că suma stabilită i s-a părut mult prea mare. "Mi-au pus poprire pe cont, prin executor judecătoresc, 132 milioane de lei, inclusiv arenda pe 2009. Am făcut contestaţie la executare pentru că suma mi se pare prea mare dar şi pentru că nu mi se pare corect cum au stabilit ei 1,1 lei/kg. Păi, acesta este preţ de obor, nu de tranzacţii pe piaţa grâului. Eu am făcut contestataţie, dar nu e vina mea că la Judecătorie au greşit şi ne-au trimis în contencios. Nu decid eu asta", explică administratorul livezii.
În ceea ce priveşte accesul la terenul din incinta fermei, administratorul "Prod Fruits" se disculpă: "Am cumpărat de la Primăria Cazasu în 2009 terenul din curtea fermei, cu 1 miliard de lei vechi, dar, legal, eu nu am intrare în fermă. Pe calea de acces, de la şosea până la podeţ, 80 mp sunt ai primăriei. De ce? Cine-i mai înţelege! În 2005 am făcut cerere de novare pentru a cumpăra acest teren şi mi-a aprobat, mai puţin 80 mp, intrarea în fermă. I-am dat în judecată, dar Primăria a câştigat, deşi nu am înţeles niciodată de ce prin curtea societăţii să treacă un drum de exploatare. Am tot depus cereri, dar nu au vrut. Aşa că în 2009 am cedat. Am făcut dezmembrarea suprafeţelor pentru că suprafaţa aceasta era deja intabulată cu carte funciară şi am depus cerere mai puţin cei 80 mp, deci pe 10.082 mp şi am cumpărat. Ca să ajungă la terenul lor ar trebui să treacă prin curtea mea şi, nu vă supăraţi, nu mi se pare corect", a încheiat explicaţiile Radu Violeta.
"S-a creat o mare încurcătură şi nu e cinstit"
Ferma "Prod Fruits" Cazasu dispune de o suprafaţă de 227 ha, din care 1 ha reprezintă sediul fermei, 111,68 ha sunt acoperite cu livadă pe rod, iar restul reprezintă teren arabil rezultat prin defrişări. În anul 2001, Consiliul Local Tudor Vladimirescu (comuna Cazasu a fost înfiinţată abia în 2003) scoate din această suprafaţă 116 ha pe care le pune la dispoziţia Comisiei de Fond Funciar pentru aplicarea Legii 1/2000. În 2002, Comisia pune în posesie o suprafaţă de 101,23 ha şi rămân circa 16 ha (lotul la care am făcut referire în material). După apariţia Legii 247/2005 livada intră din nou în atenţia conducerii comunei, de această dată Cazasu. "În 2005, Consiliul Local Cazasu a pus în posesie pe cele 16 ha şi voia să pună în posesie şi pe livadă, dar s-a renunţat la idee şi am încheiat contract de închiriere pentru terenul de sub livadă până în 2012. Mai trebuie să spun şi că în 2002, când s-au făcut primele împroprietăriri, toţi au fost întrebaţi dacă vor să îşi lucreze singuri terenul sau îl dau în arendă. Cei care au vrut să şi-l lucreze singuri au fost împroprietăriţi în altă parte, iar în livadă au primit doar cei care au acceptat să lucreze cu mine. Aceasta a fost o regulă pe care am stabilit-o ca măsură de protecţie a livezii, pentru că e foarte dificil să lucrezi aici în incintă. Livada aşa a fost concepută, ca un tot. Sunt 227 ha împrejmuite cu gard, cu o singură cale de acces, are sisteme specifice unei exploataţii pomicole, nu poţi să faci chiar ce vrei tu. Oricum, s-a creat o mare încurcătură şi nu e corect şi cinstit", a precizat Violeta Radu.
"Ne judecăm cu ea pentru drum"
Primarul comunei Cazasu, Tudorel Anton, susţine că nu cunoaşte amănunte legate de primele împroprietăriri şi condiţiile în care au fost făcute, pe atunci nici măcar nu exista comuna Cazasu, dar consideră că nu e corect ca administratorul livezii să nu permită noilor proprietari accesul către teren: "Intrarea este a noastră, avem hotărâre judecătorească. Sunt 70 - 80 de proprietari în livadă, nu le poate îngrădi dreptul la proprietate. Ne judecăm acum pentru asta". Întrebat despre condiţiile impuse de autorităţi la primele împroprietăriri, el a spus că nu cunoaşte amănunte, însă există persoane în primărie care ne pot lămuri. Secretarul comunei, Elena Coadă, a confirmat că la prima împroprietărire au primit teren în livadă doar acei proprietari care au acceptat să încheie contracte de arendă cu societatea "Prod Fruits". Chiar şi fraţii Coadă au recunoscut lucrul acesta, în 2002 ei fiind împroprietăriţi în incintă cu 36,22 ha, condiţia impusă administratorului fiind aceea de a asigura tuturor o arendă de 1.000 kg grâu/ha.
