Nu am acum timp şi nici spaţiu să să scriu despre toate instituţiile din Brăila, dar am să mă opresc la una, zic eu, reprezentativă pentru ce a însemnat şi ceea ce vrea să însemne acest oraş. Dacă undeva în ţara asta s-a mai auzit şi ceva de bine despre Brăila, atunci să ştiţi că este şi meritul Teatrului "Maria Filotti". Bun, rău, cu piese reuşite sau făcute pe genunchi, Teatrul "Maria Filotti" nu s-a făcut de baftă, nu a ajuns subiect de băşcălie, de batjocură. Dimpotrivă. Au fost premii, au fost spectacole jucate cu casa închisă, care s-au transformat în amintiri în conştiinţa publicului. Amintiri care nu pot fi şterse.
Iată însă că acest teatru este condamnat parcă să fie condus de ageamii, de alde Nimeni-Cu-Barbă, care strică tot ce a reuşit să construiască d-na Dobrin. Nu am nimic personal cu dl. Mircea Bodolan, nu îl cunosc şi nici nu vreau să fac cunoştinţă vreodată cu el. În fine, ce să zic... E bine să te dai balenă în lighean, cum face dl. Bodolan, dar trebuie să fii atent să nu faci apă pe jos. Să ai grijă cum faci pluta, cum faci valuri, căci dacă se va întâmpla să stropeşti pe cineva aiurea, s-ar putea ca tu să fii primul care se va trezi udat din senin.
Mă tot uit la numele celor care decid ei ce şi cum în Brăila asta. Generalul Bădălan de la PDL a apărut de nicăieri, după ce, în decembrie 1989, a înfipt câteva cruci în dreptul unor oameni nevinovaţi. Acum, tot de nicăieri, a venit Bodolan, pe care îl desparte doar o vocală de Bădălan.
Amândoi par să fi făcut Şcoala Superioară de Satrapi. Lui Bădălan i-a mers vreme de 4 ani, dar nu mai este mult până i se termină mandatul de deputat. În schimb, Bodolan nu renunţă la nimic, chit că deja a ajuns de râsul teatrului, săptămâna trecută, când şi-a uitat buletinul de identitate acasă şi a fost nevoit să treacă graniţa cu trupa, la Festivalul de la Shumen (Bulgaria), cu permisul de conducere.
Bre, cam cât de mort de beat să fi fost Bodolan dacă şi-a uitat buletinul acasă, deşi ştia că trebuie să treacă graniţa?
