Aurora Simionescu a descoperit prima oara un fragment din masa de materie obisnuita inca necunoscuta oamenilor. Adica o bucata din universul ascuns. Doctorand la Institutul Max-Planck din Germania, a facut parte dintr-o echipa de astrofizicieni de la institutul german si de la alte doua institute olandeze. Are 24 de ani si este din Braila. Este, mai exact, fiica primarului Simionescu.
Saptamina trecuta am scris despre Constantin Ticu Dumitrescu. Am spus ca a murit un om si a ramas un simbol. Dar aveam un gust amar, nu credeam ca acest simbol ar avea puterea de a supravietui in mijlocul unui popor indiferent. Aparitia meteorica si neasteptata a Aurorei Simionescu m-a trezit brusc la viata, chiar daca, aparent, nu exista nici o legatura. Deodata, convingerea ca traiesc intr-o tara si, mai ales, intr-un oras din care nu poate iesi nimic bun, cu nici un chip, s-a atenuat. Ba, parca, a disparut cu totul. Incarcatura emotionala pozitiva pe care mi-a dat-o aceasta veste - ca o braileanca de numai 24 de ani a adus mai multe beneficii morale Romaniei decit ar reusi 200 de generatii de mediocri perfecti si galagiosi - a cintarit mai mult decit senzatia grea si insuportabila pe care mi-o da caracterul evident de golanie si smecherie al Brailei. S-ar parea ca, odata cu viitorii fotbalisti si viitoarele fotomodele, cresc si copiii care ar putea sa ne spuna, la un moment dat, cam de unde venim si incotro ne indreptam.
Mi-as fi dorit ca Braila sa-si poata revendica acest succes rasunator. Dar tare am impresia ca nu are dreptul. Nu Braila "a crescut-o" pe Aurora Simionescu, ci altii. Altii au creditat-o si au primit-o in rindul lor, cu un gest firesc si prietenos. De aceea, Aurora Simionescu va continua sa traiasca departe, servind ca model altora, nu noua.
Insa, pastrind doza de umor, exista cineva in Braila de care imaginea Aurorei Simionescu nu poate fi disociata. Este vorba, evident, de primarul Simionescu, caruia ar fi cazul sa-i recunoastem, pe linga "performanta" de a fi tatal unui asemenea copil, si alte doua realizari: aducerea in faza de finalizare a lucrarilor din Centrul Istoric si introducerea in viata politica braileana a discursului civilizat.
Dar "votati-o", totusi, pe Aurora Simionescu!
Saptamina trecuta am scris despre Constantin Ticu Dumitrescu. Am spus ca a murit un om si a ramas un simbol. Dar aveam un gust amar, nu credeam ca acest simbol ar avea puterea de a supravietui in mijlocul unui popor indiferent. Aparitia meteorica si neasteptata a Aurorei Simionescu m-a trezit brusc la viata, chiar daca, aparent, nu exista nici o legatura. Deodata, convingerea ca traiesc intr-o tara si, mai ales, intr-un oras din care nu poate iesi nimic bun, cu nici un chip, s-a atenuat. Ba, parca, a disparut cu totul. Incarcatura emotionala pozitiva pe care mi-a dat-o aceasta veste - ca o braileanca de numai 24 de ani a adus mai multe beneficii morale Romaniei decit ar reusi 200 de generatii de mediocri perfecti si galagiosi - a cintarit mai mult decit senzatia grea si insuportabila pe care mi-o da caracterul evident de golanie si smecherie al Brailei. S-ar parea ca, odata cu viitorii fotbalisti si viitoarele fotomodele, cresc si copiii care ar putea sa ne spuna, la un moment dat, cam de unde venim si incotro ne indreptam.
Mi-as fi dorit ca Braila sa-si poata revendica acest succes rasunator. Dar tare am impresia ca nu are dreptul. Nu Braila "a crescut-o" pe Aurora Simionescu, ci altii. Altii au creditat-o si au primit-o in rindul lor, cu un gest firesc si prietenos. De aceea, Aurora Simionescu va continua sa traiasca departe, servind ca model altora, nu noua.
Insa, pastrind doza de umor, exista cineva in Braila de care imaginea Aurorei Simionescu nu poate fi disociata. Este vorba, evident, de primarul Simionescu, caruia ar fi cazul sa-i recunoastem, pe linga "performanta" de a fi tatal unui asemenea copil, si alte doua realizari: aducerea in faza de finalizare a lucrarilor din Centrul Istoric si introducerea in viata politica braileana a discursului civilizat.
Dar "votati-o", totusi, pe Aurora Simionescu!
