Şi ei sunt ai noştri, se zbat şi ei pe un oscior politic, aşa că trebuie să îi luăm ca atare. Dacă alde Aurelian Tudose şi Romeo Crâşmariu au ajuns să se bată pe rămăşiţele pământeşti ale defunctului PRM, înseamnă că aceşti oameni au nevoie întâi de toate de compasiune şi apoi de un tratament adecvat.
Eu aş remarca însă altceva, dincolo de luptele surde din PRM Brăila, care chiar nu mă pasionează deloc: chiar nu ne ajungea un singur Tudose în politica brăileană? Adică, după acel Mihai Tudose, de la PSD, care 11 din 12 luni pe an dispare (naiba ştie unde!) din spaţiul public, fix unul ca Aurelian Tudose ne lipsea. Nu am nimic cu Aurelian Tudose (nici măcar nu îl cunosc), dar nu am văzut, cel puţin până acum (la fel ca şi în cazul lui Crâşmariu) ceva care să îl recomande pentru un bun ocupant al locurilor din faţă, în băncile din clasa politică. Dar cine ştie, aşa cum pe Mihai Tudose de la PSD îl recomandă abilitatea de a spune 100 de fraze fără să transmită absolut nimic, poate şi Aurelian Tudose de la PRM are vreun talent ascuns (skill, cum zic americanii), cum ar fi, de pildă, să facă gargară timp de o oră fără să fi băut nici măcar o gură de apă în prealabil.