• încă de la naştere, Silviu-Valentin Fătu a luptat pentru viaţa sa, reuşind să urmeze Şcoala Waldorf şi Liceul de Arte “Hariclea Darclee” • identificat cu sindrom Asperger, brăileanul de 22 de ani desenează catedrale, autostrăzi şi hărţi complicate • la vârsta de 4 ani, realiza construcţii din lego • talentatul brăilean deţine 400 de lucrări realizate în creion şi tuş şi e un adevărat geniu la istorie • “Silviu s-a născut în comă, însă a fost un luptător”, ne-a mărturisit Daniela, mama artistului autist
De Sărbători, când visele devin realitate şi când pământu-ntreg tresaltă de viaţă, când picii-ascultă vrăjiţi “poveşti la gura sobei”, există copii care-şi doresc în loc de daruri, VIAŢĂ. O viaţă normală, fără “halate albe” şi fără suferinţă. O lume în care să fie acceptaţi aşa cum sunt, chiar dacă - Dumnezeu ştie pentru care motiv - s-au născut “altfel” decât ceilalţi. Silviu este unul dintre acei copii. A suferit cumplit, iar după ce a învins moartea, a ajuns un adevărat geniu. Chiar dacă a fost diagnosticat cu sindrom Asperger, adică autism. S-a estimat că, în 2015, la nivel global, sindromul Asperger afecta 37,2 milioane de oameni.
Silviu îşi găseşte refugiu în lumea lui perfectă, o lume a desenului şi a imaginaţiei, o lume ideală, lipsită de prejudecăţi. Reţine perfect date, locuri şi persoane pe care le-a întâlnit în urmă cu ani buni şi povesteşte despre cutare bătălie, de parcă ar fi fost acolo. Am în faţa mea un tânăr de 22 de ani, cult, talentat şi plin de viaţă, care desenează perfect şi care cunoaşte toate tipurile de tancuri care s-au duelat vreodată pe câmpurile de luptă. Cum poate face rău cineva unui astfel de copil?
“Ore în şir în faţa desenului”
Silviu-Valentin Fătu a absolvit Liceul de Arte “Hariclea Darclee” în anul 2016, unde l-a avut profesor pe regretatul Constantin Manole (^2018). Desenează şi construieşte de când se ştie. “Micuţ fiind, cam de 4 anişori, Silviu se juca mult cu lego şi cu maşinuţele, realiza şosele şi construcţii complicate. Singur, în camera lui, ore în şir, uneori toată ziua. Apoi a început să deseneze zilnic, până la ora 22.00-23.00. Se uită pe laptop, apoi reproduce imaginile, în cele mai mici detalii”, ne-a spus Daniela, mama lui Silviu.
Aşa a realizat “Cathedrale de Chartes”, “Plan general de Saline de Chaux”, basilica “Santa Susana” din Roma, “Opera Garnier”, “Chateau de Maisons Laffitte” şi multe, multe alte lucrări.
“A fost o muncă destul de grea. Chateau de Chartres mi-a luat 4 zile. Non-stop. Mâncam, apoi petreceam ore în şir în faţa desenului”, ne-a mărturisit telentatul desenator.
Silviu vizualizează imaginea găsită pe internet, după care o reproduce în creion sau în peniţă, respectând întocmai, la scară, detaliile arhitectonice. A realizat în jur de 400 de lucrări în format A3 (30x40 cm), A2 (45x50 cm) sau chiar mai mari, inclusiv harta Europei, color, la dimensiunea de 50x70 cm, hartă în care sunt reprezentate principalele bătălii ale Primului Război Mondial. A desenat, de asemenea, harta Bătăliei de la Stalingrad, harta celui de al Doilea Război Mondial şi harta Debarcării în Normandia, din vara lui 1944, cu tot ceea ce presupune un astfel de proiect.
Atât la Şcoala Waldorf, unde a învăţat, cât şi la Arte, Silviu s-a bucurat de aprecieri şi de atenţie. Din păcate, au existat şi câţiva colegi care l-au şicanat, făcând glume proaste pe seama lui. Nu e de mirare că s-a apropiat mai ales de colegele de clasă, care-i luau apărarea.
“Silviu a absolvit Şcoala Waldorf în anul 2012, însă, înainte de absolvire, am avut o problemă. În Ajunul Crăciunului (2011), conducerea Şcolii Waldorf ne-a trimis o scrisoare în care eram înştiinţaţi că Silviu este corigent la limba română. Cu toate că Silviu avea profesor de sprijin. Am fost la IŞJ şi am luat legătura cu inspectorul care se ocupa de copiii cu dizabilităţi şi aşa am rezolvat problema. În al doilea semestru, i-au pus nota 6.00, ca să poată susţine capacitatea”, a mai spus mama tânărului artist.
22 de ani de luptă şi speranţă
Se spune că suferinţa ne modelează caracterul şi ne face mai puternici. Aşa a fost şi în cazul lui Silviu.
“Silviu s-a născut în comă, însă a fost un luptător. S-a născut cu hidrocefalie. Băiatul meu a avut, practic, zile; la spital mi s-a spus că, dacă depăşeşte pragul de două ore, atunci va trăi, dar va rămâne cu sechele - lucru care s-a şi întâmplat. Ne-am dat seama de asta când, la vârsta de 6 luni, Silviu nu stătea în funduleţ, ca alţi copii de vârsta lui, şi «îi pica capul» într-o parte, nu-l putea ţine drept. Avea echilibrul şi sistemul locomotor afectate”, povesteşte mama lui Silviu.
A fost o luptă continuă, care a durat 22 de ani. La vârsta de 1 an, Silviu încă nu stătea în funduleţ şi, în plus, plângea noaptea. Mama lui l-a dus la dr. Costea, vestitul pediatru brăilean, şi i-a făcut şi radiografie. Atunci s-au observat două fisuri pe craniul copilului, apărute din cauza presiunii lichidului. Din fericire, Silviu a scăpat de operaţie, pentru că a făcut tratament.
La vârsta de 3 anişori, Silviu Fătu a fost dus la un profesor universitar, la Spitalul 9 din Bucureşti. “A fost un iad în spital”, ne-a spus Silviu, vădit afectat de acea perioadă. “Silviu era foarte speriat când vedea halate albe. În plus, i-au dat tratament pentru adulţi. Era ca «drogat», nici măcar nu-şi putea ţine saliva în gură (!). După 5 zile de la internare, am plecat inopinat, îngroziţi de ceea ce văzusem acolo: copii cu epilepsie şi cu boli psihice...”, povesteşte mama băiatului autist.
A ajuns apoi la dr. Aurel Dinu, medic balneolog, care trata cu succes depresiile la adulţi. Silviu nu primise diagnosticul de autism până la vârsta de 4 ani. A făcut tratament intensiv cu scheme riguros alese, timp de 6 ani, iar din 3 în 3 luni, mergea la Sinaia, la control. De la vârsta de 1 an şi 8 luni, Silviu mergea la logoped, la doamna Georgela Ţăranu.
În actele medicale, Silviu a figurat, ani la rând, cu “retard mental uşor”, până când d-na psiholog Coţoi le-a spus părinţilor că, de fapt, copilul are sindromul Asperger, mai precis “autism înalt funcţional”. Era la gimnaziu, clasa a II-a sau a III-a. De atunci, mama băiatului a început să se documenteze despre autism. “Până să facă recuperare, Silviu mergea pe vârfuri şi se învârtea pe loc, încontinuu - lucru specific autiştilor. Când toţi neuropsihiatrii nu-mi dădeau nicio şansă, dr. Dinu a reuşit să-mi dea speranţe, de aceea îi sunt recunoscătoare. În şase ani, a reuşit să-l facă pe Silviu un copil aproape normal. Am ajuns apoi la o clinică ce aparţine de Spitalul Socola, de la Iaşi, unde am urmat un tratament homeopat. Şi în prezent, Silviu merge regulat la psiholog şi urmează un tratament”, povesteşte mama artistului de 22 de ani.
“Am avut şansa să adun în jurul meu oameni minunaţi”
Ajutat de Ştefania, mama unui copil brăilean diagnosticat cu Sindromul Down, Silviu-Valentin Fătu îşi va expune cele mai frumoase creaţii la British Council Bucureşti. Expoziţia este organizată de Ruxandra, mamă a trei copii, dintre care unul având un sindrom genetic rar, cu afectare gravă neurocognitivă. Pentru fiica sa şi pentru copiii cu nevoi speciale din toată ţara, Ruxandra a înfiinţat asociaţia “Supereroi printre noi”. “Publicăm poveşti scrise de părinţii sau fraţii copiilor cu dizabilităţi, interviuri sau materiale metodologice. De doi ani şi jumătate ne luptăm pentru accesibilizarea spaţiilor şi evenimentelor culturale pentru persoanele cu dizabilităţi (filme, cercuri de lectură, concerte de muzică etc). În luna decembrie, cu ocazia Zilei internaţionale a dizabilităţii, vom organiza o expozitie la British Council din Bucureşti. Aş vrea să expunem lucrări ale artiştilor cu dizabilităţi”, a fost mesajul transmis de Ruxandra Mateescu în mediul virtual, mesaj la care a răspuns şi Silviu, artistul autist de la Brăila. Motivul acestui demers cultural? “Pentru a-i face cunoscuţi pe artiştii cu dizabilităţi şi pentru a demonstra managerilor culturali cum se accesibilizează informaţia dintr-o expoziţie pentru persoanele cu dizabilitate intelectuală”.
Iată răspunsul trimis de Silviu inimoasei organizatoare a expoziţiei din capitală, pe care-l reproducem integral:
“Sunt Silviu-Valentin Fătu, am 22 de ani şi sunt din Brăila, oraşul meu frumos de lângă Dunăre, cu o istorie minunată. Sunt un tânăr cu autism, care am avut şansa să adun în jurul meu oameni minunaţi, care mi-au fost alături în această călătorie. Nu a fost o călătorie uşoară, dar a meritat tot efortul. Am început prin a desena maşini şi şosele. Apoi totul s-a transformat în adevărate autostrăzi, oraşe şi, la final, un întreg glob pământesc. Îmi place să proiectez case în 3D pe calculator, unde fac design interior şi exterior, creez cele mai inedite grădini, străzi, clădiri şi maşini, până la cele mai mici detalii. Sunt absolvent al Liceului de Arte “Haricleea Darclee” din Brăila, astfel mi-am împlinit un vis care, acum patru ani, mi se părea de nerealizat. Sunt pasionat de istorie şi geografie şi mi-am educat talentul meu pentru desen, devenind, în acelaşi timp, o mare pasiune. Acum mă simt blocat; colegii mei au plecat la facultăţi, unii dintre ei s-au angajat, iar eu am rămas pe loc. Îmi doresc foarte mult să lucrez, să pot arăta lumii o altă faţă a autismului, să pot împărtăşi cu ceilalţi toate dorinţele, pasiunile şi visurile mele, să pot da speranţă tinerilor asemenea mie şi familiilor acestora, că nu este totul pierdut, că putem avea şi noi o şansă la o viaţă normală, că putem să trăim şi noi în această lume imperfectă. Încă mai am întrebări la care doresc să aflu răspunsul, iar pentru asta merg săptămanal la psiholog - care mi-a devenit o a doua familie. Părinţii mei minunaţi îmi sunt alături, cum au fost de fiecare dată, mă susţin în tot ceea ce fac şi îmi dau curaj să merg mai departe pe acest drum nesigur şi anevoios”.
