"Nu scriem porcarii pe ziduri. Noi desenam"
Nesk are 20 de ani si face acest lucru de 5 ani. Este cel mai cunoscut din Braila dar si cel mai "batran". Pentru el, acesta este mijlocul cel mai bun de a se exprima si de a protesta impotriva societati care nu intelege aceasta forma de arta urbana: "M-am apucat acum 5 ani, intai cu schite pe hirtie, apoi cu lucrari mai simple pe pereti, iar apoi am trecut la lucrari importante, complexe, nu numai pe ziduri, ci si pe tramvaie, metrouri, orice suprafata mare pe care lumea o poate observa. A fost greu la inceput, ca trebuia sa strang bani pentru spray-urile de vopsea, insa acum muncesc si cam jumatate din salariu se duce pe vopsea. La inceput eram mai multi, dar pe parcurs s-au lasat, eu sunt cel mai batran", ne povesteste Nesk.
Y2K s-a apucat de graffiti acum un an, acum este in clasa a XI-a la CN "Murgoci" si vrea sa se tina de treaba atata timp cat va fi posibil: "Mie mi-a placut ce lucreaza Nesk, care e cel mai batran si am zis sa incerc si eu. Am inceput pe hartie si acum, de cateva luni, lucrez si pe ziduri. Incep sa ma dezvolt ca artist".
Risk are 17 ani si este elev la CN "Balcescu". Si-a descoperit talentul pentru graffiti in 2007, iar acum lucreaza deja bucati complexe. Niciunul dintre ei nu a urmat cursuri de desen. Au descoperit ca au talent pentru desen ca elevi la scoli normale, iar acum au gasit cea mai buna modalitate de a se exprima. "Graffiti, pentru mine, a ajuns un mod de viata. Eu asta fac in timpul liber. Desenez, fac schite, fac trenuri, tramvaie, ziduri. Nu lucrez numai in Braila, ci am lucrat cam in toate orasele mari din Romania, dar si in strainatate. Imi place sa imi vad numele pe un desen iar, uneori, in functie de starea de spirit, mai las si un mesaj", ne explica Nesk.
La randul lor, Y2K si Risk vad ceea ce fac ca pe o forma de arta si o modalitate de a deveni cunoscuti. "Cei care ne cunosc ne recunosc "piesele" dupa semnaturi si pentru noi e un motiv de mandrie, dar si faptul ca cineva apreciaza desenul nostru chiar daca nu stie cine suntem, ne face sa ne simtim mandri. Dar graffiti e si o forma de protest impotriva societatii care e atat de reticenta la ceea ce facem noi. Doar nu scriem porcarii pe ziduri. Noi desenam", explica cei doi.
Pentru politie, graffiti e sinonim cu vandalism
Cel mai mult le este frica de politie, pentru ca ceea ce fac ei se numeste, in fond, vandalism. Desi au fost prinsi de mai multe ori, politistii s-au dovedit de cele mai multe ori ingaduitori si au scapat numai cu avertismente. "Desi piesele mari sunt cele mai frumoase, pe strada nu putem sa stam prea mult la desene, trebuie sa ne miscam repede, sa nu ne prinda politia. La strada nu poti sa stai 3 ore sa faci o piesa", povestesc grafferii. Fiecare a fost surprins fie chiar de politisti, fie de camerele de supraveghere ale unor imobile, fie de catre locatarii furiosi. Dar asta nu i-a descurajat. "Daaa, oamenii se iau de noi sa nu mai mazgalim, dar noi nu scriem porcarii, desenam", se apara si Y2K. In afara de desen cu spray-uri cu vopsea, grafferii lasa si tag-uri prin oras. Mai precis, semnaturi cu numele de scena.
In Braila sunt peste 10 tineri care isi incearca talentul pe ziduri, insa, asa cum spune Nesk, doar 5 - 6 sunt activi si merita luati in seama. Restul..."draci chiar si sub 14 ani, care au desenat o data si mai deseneaza peste un an - doi".
Tramvaiele Primariei - cele mai tentante "panze" pentru graffiti
In contextul in care un spray costa intre 15 si 30 de lei, iar pentru piese adevarate iti trebuie multe culori, baietii se descurca mai greu, insa nu se lasa. La fel, nu ii deranjeaza nici ca multi spun ca isi pierd vremea de pomana si la fel si banii. Parintii s-au obisnuit si sunt de acord cu asta, decat sa ii stie implicati in cine stie ce grupari interlope sau facand cine stie ce ilegal.
Desi in alte tari grafferii sunt angajati sa decoreze spatii private sau chiar spatii publice, la Braila nu se intampla acest lucru. "Am mai facut vreo cateva discoteci la tara, dar atat. Desi in afara se scot bani din chestiile astea, am fi multumiti ca macar sa lucram", ne-a spus Nesk. Dorinta cea mai mare a grafferilor ar fi ca Primaria sa ii lase sa deseneze in mod organizat. Fie sa le dea o cladire, fie ea si la marginea orasului, pe care sa o deseneze fara sa ii ameninte nimeni, fie sa ii lase sa deseneze tramvaiele vechi din oras. "Noi nu vrem decat sa ne lase sa desenam. Ati vazut, probabil, ce bine arata in alte parti tramvaiele facute cu graffiti. Nu mai par asa mohorate. Doar nu o sa facem porcarii pe ele. Sau la locurile de joaca pentru copii, sa ne lase si pe noi sa desenam. Sau macar la Zilele Brailei sa ne puna si noua 3 panouri intr-un colt, sa ne intrecem intre noi si sa vada lumea ca nu facem niciun rau. Am vrea ca primarul sa ne asculte si pe noi o data".
caseta I
Graffiti in Romania
In Romania, fenomenul graffiti a aparut in jurul anului 1990, fiind caracterizat prin aceleasi elemente care au fost intalnite in New York-ul anilor '70. Spray-ul cu vopsea si markerele permanente sunt folosite foarte des, iar structura lucrarilor este uneori influentata de nevoia de a o executa rapid, inainte sa fie remarcata de autoritati.
In efortul de a reduce vandalismul, unele orase au desemnat ziduri sau zone exclusiv pentru folosul artistilor de graffiti. Multi oameni privesc insa graffiti ca pe o pacoste sau ca pe un vandalism costisitor, iar unii cred ca prezenta graffiti-ului contribuie la o stare generala, de frica de infractiuni. Autoritatile trateaza de obicei graffiti cu mult scepticism, aplicand penalitati destul de variate.
