* arheologii și ornitologii Muzeului Brăilei "Carol I" au purces în satul lui Constantin Sandu-Aldea, pentru a investiga terasa de sud-est * aici fuseseră descoperite, în mod cu totul întâmplător, încă din anii 70, vestigii străvechi datând din Neolitic și tot aici construiseră comuniștii Complexul de porcine * bătrânii spun că aici, pe vad, fusese vechea "vatră a satului" * "Reperele acestea reclamă o atenție sporită asupra istoriei vechi a acestui sector din lunca fluviului", ne-a precizat dr. Costin Croitoru, cel care a condus investigațiile de la Tichilești * eforturile arheologilor au fost pe deplin răsplătite: primul fragment ceramic găsit în Vadul lui Băjan datează din Epoca Bronzului!
Într-o însorită zi de martie, o echipă complexă de arheologi și ornitologi de la Muzeul Brăilei "Carol I" a descins la Tichilești, ca să investigheze terasa dinspre Dunăre - locul unde, în ultima jumătate de secol, au ieșit la iveală vestigii vechi de mii de ani și unde, în epoca de tristă amintire, se afla nici mai mult nici mai puțin decât halta de gunoi a comunei.
De cum intri pe drumul județean, dinspre Brăila, Tichileștiul ți se înfățișează luminat, mai degrabă ca un oraș în devenire decât un sătuc așezat la limita Bărăganului nordic. Casele noi, îngrijite, străzile asfaltate, căminul cultural, sala de sport, grădinița și școala recent reabilitate dovedesc că "se poate" și la Brăila. Gazdă bună, primul gospodar al comunei, Gicu Davidescu, ne întâmpină de la intrarea în Primărie și se transformă iute în ghid. Nu degeaba l-au votat de cinci ori la rând tichileștenii!
Prima impresie este că satul prosper, despre care pomeneau turcii raialei în catastihurile lor - locul de baștină al scriitorului Constantin Sandu-Aldea -, a cărei biserică este mai veche decât "Buna Vestire" de la Brăila, n-ar avea cum să se laude cu trecutul său. Nimic mai neadevărat, pentru că satul ctitorit pe marginea terasei Dunării ascunde adânc, în pământul bătătorit de oamenii preistoriei, vestigii vechi de mii de ani.
Malurile abrupte ale terasei, care se întindeau, odinioară, în toată partea de răsărit, s-au erodat continuu. În ultima jumătate de secol, vadurile, cum erau numite de localnici, s-au prăbușit pe o distanță de câțiva metri spre interior, angrenând cu ele artefacte vechi de mii de ani, pierdute pentru totdeauna, iar vegetația - susai, oțetari și dracilă - a acoperit cu totul malurile terasei. Este locul unde, până la îndiguire, se revărsau apele binecuvântate ale Dunării, aflată la vreo trei kilometri de sat, aducând cu ele mâlul bogat. Bunicii povesteau cum pescuiau la undiță, copii fiind, de deasupra terasei. O mulțime de gropi menajere, din pământ negru, puteau fi văzute până deunăzi în malul abrupt al vadului, săpate în lutul galben din care localnicii își făceau chirpici și își tencuiau pereții caselor. Au dispărut, astfel, în doar câteva decenii, Vadul lui Băjan, Vadul Bisericii și Vadul "La Comoară" după ce situl fusese transformat în groapă de gunoi. A dispărut și "Balada lui Terente", cântată de nea Nicu Țiganu, lăutarul satului, dar și poveștile despre casa pașei de la Tichilești, cel care fuma de mama focului din narghilea.
Nimic nu mai amintește de locurile copilăriei; o liniște ciudată plutește peste noianul de buruieni, iar vechea "vatră a satului Tichilești" a fost dată uitării.
De ce Tichilești. Mărturiile specialiștilor
"Teritoriul comunei Tichilești este cunoscut în literatura de specialitate datorită unor descoperiri arheologice întâmplătoare, semnalate acum aproximativ jumătate de secol, în momentul efectuării unor activități edilitare. Iată despre ce este vorba: 1. În zona nord-estică a satului omonim, între șosea și marginea terasei, au fost identificate, în anul 1964, trei morminte de înhumație, datate după inventarul funerar (vase ceramice și mărgele din sticlă) în sec. II-III p. Chr., atribuite sarmaților. 2. În zona meridională a unității administrative, pe stânga șoselei Tichilești-Tufești, în anul 1971, cu ocazia amenajării Complexului de porcine, s-au identificat 96 morminte de incinerație în urne, datate după inventarul funerar (vase ceramice, accesorii vestimentare, podoabe) în sec. X-XI și atribuite culturii Dridu. 3. În același context, la 50 de metri sud de necropola amintită, altă amenajare a scos la iveală urmele unui bordei cu inventar bogat (material ceramic și unelte din silex) datând din neolitic (cultura Boian). 4. La aproximativ 200 metri sud de Complexul de porcine, în zona în care a funcționat Stația de decantare a apei, cu prilejul săpării unui canal, în anul 1971, a fost descoperit un mormânt de inhumație din secolul IV p. Chr. (cultura Sântana de Mureș-Cernjacov). 5. O altă descoperire, de data aceasta inedită - pe care o pregătim pentru publicare, s-a efectuat în anul 1980, în incinta a ceea ce a fost Ferma nr. 1 a fostului IAS, în dreapta șoselei Chiscani-Tichilești. Este vorba despre un mormânt de inhumație. Inventarul funerar era format din patru vase și un pieptene din os, găsite în zona capului, respectiv două fibule de bronz și un tub din os depuse în zona toracelui. Se datează, de asemenea, în sec. IV p. Chr. (Sântana de Mureș-Cernjacov). 6. În fine, fără să deținem absolut niciun fel de date suplimentare, semnalăm o informație lacunară privind descoperirea, în anul 1936, în această localitate, a unei monede din argint emisă în timpul domniei lui Leon IV Khazarul (775-780)", a precizat conf. dr. Costin Croitoru, manager interimar al Muzeului Brăilei "Carol I", omul care a străbătut, în doi ani, mai toate cotloanele județului, căutând și iscodind și adunând date despre "comorile" Ibrailei.
O zi în fosta raia a Brăilei
"Reperele acestea, "recoltate" din sursele documentare care ne-au fost la îndemână, reclamă o atenție sporită asupra "istoriei vechi" a acestui sector din lunca fluviului. Pe de o parte, mă gândesc la mediul natural care, în mod evident, asigura condiții de subzistență și, în cazuri de restriște, și posibilități de refugiu, în varii perioade istorice. Jaloanele cronologice ale descoperirilor enunțate ancorează prezențe umane aici din neolitic până la începutul Evului Mediu. Pe de altă parte, hazardul a evidențiat preponderent descoperiri cu caracter funerar. Ceea ce, în mod evident, provoacă cercetătorul la descoperirea așezărilor în care au viețuit "cei adormiți". Nu în cele din urmă, prezența unor articulații rutiere - ilustrate fie doar și de descoperirea numismatică, dacă nu și de alte argumente de logică istorică, conectate firesc cu punctele de trecere obligatorii prin vadurile Dunării - sugerează pulsații comerciale și racordul la realități similare din zone mai apropiate sau mai depărtate", a precizat dr. Costin Croitoru.
Acestea sunt, succint, rațiunile care i-au îndemnat pe reprezentanții muzeului brăilean să solicite, anul trecut, de la Ministerul Culturii, o autorizație de diagnostic arheologic pe teritoriul comunei (colectivul fiind format din arheologii Stănică Pandrea-șef secție, Viorel Stoian-responsabil științific și Costin Croitoru-manager interimar). Pentru prima dată în istoria investigațiilor arheologice de la Brăila, dr. Costin Croitoru a asociat colectivului colegi de la alte secții ale Muzeului Brăilei "Carol I", care se vor ocupa de alte tipuri de patrimoniu. Este vorba despre specialiștii Secției de Științele Naturii (Georgiana Păpurică și Cristian Lalu), care au început deja monitorizarea ornitologică a zonei. Pe viitor, li se vor alătura colegii de la Secția de Artă, Secția de Istorie Modernă și Contemporană și, respectiv, Secția de Etnografie și Artă Populară, într-un efort comun de identificare, cercetare și valorificare a patrimoniului local brăilean.
Așa se face că, într-o superbă zi de miercuri (23 martie) a anului 2022, au fost inițiate ample cercetări arheologice de suprafață și observații ornitologice pe raza UAT Tichilești, cu voia autorităților locale și participarea subsemnatului, în calitate de "observator cultural" și ghid. Echipa Muzeului Brăilei "Carol I", condusă de dr. Costin Croitoru - și înarmată cu o dronă performantă de ultimă generație - a investigat atent povârnișurile din care se iveau, ici și colo, ceramică străveche, pământ ars și urme de locuire și nu mică ne-a fost mirarea să identificăm un prim fragment ceramic datând din Epoca Bronzului (cca 1500-1200. a. Chr.). Era dovada că, într-adevăr, terasa care se întinde pe mai mulți kilometri, pe toată lungimea localității până hăt, către Gropeni, poate fi socotită un imens sit arheologic, iar ceea ce se ascunde sub pământ să schimbe, întrucâtva, istoria acestor meleaguri binecuvântate.
"Firește că, în această etapă, este prematur să discutăm despre rezultate. Dar, ca un corolar al celor de mai sus, pot "divulga" deja apariția primelor noutăți. Este vorba despre identificarea pe terasa din sud-estul comunei a unor complexe de locuire care, după o primă evaluare a materialului arheologic fragmentar, datează din Epoca Bronzului (iată, o etapă cronologică până acum neatestată de descoperiri). Altfel, informații verbale obținute pe teren sugerează și prezența unei așezări getice, dar care urmează să fie identificată pe viitor", ne-a declarat conf. dr. Costin Croitoru la întoarcerea de la Tichilești.
Viitoare cercetări arheologice de teren ar putea dezlega misterul care zace, de milenii, îngropat în pământul sacru de la Tichilești.
