Este greu sa te pronunti intr-o cauza in care nu tu esti cel care a suferit mai mult. Achitarea puscasului marin american care l-a omorit pe Teo Peter trebuie ca a cazut ca un trasnet in familia fostului basist de la Compact. Doar rudele muzicianului ar putea da glas durerii amplificate la extrem de aceasta veste. Noi, ceilalti, publicul, ne putem simti lezati in orgoliile de romani. Cum adica sa vina cineva dintr-o tara civilizata, sa omoare pe unul de-al nostru, iar tara civilizata, in loc sa-l puna la dispozitia autoritatilor romane, il aduce cu grija acasa, unde ditamai Curtea Martiala il achita, basca mai recomanda vreunei eventuale alte instante sa nu-i aplice o pedeapsa mai grea decit mustrarea. Ce-ar fi fost daca situatia s-ar fi petrecut invers, respectiv un militar roman aflat la cine stie ce specializare in America ar fi dat cu masina peste Jackson si l-ar fi trimis sa cinte in alta lume? Cel mai probabil, ar fi fost judecat dupa legile americane, condamnat, iar pedeapsa ar fi efectuat-o in cel mai bun caz in Romania. Dar Romania nu are voie sa-si judece ucigasii, nu neaparat din cauza Americii, ci din cauza celor care nu au indraznit sa negocieze un pact oneros, dar l-au semnat cu toata larghetea. Ce-ar fi fost daca in locul lui Teo Peter s-ar fi aflat unul dintre negociatorii respectivi, adica cineva de la virful PSD? Pentru ca acel pact contestat de toata Europa si pe care noi ne-am grabit sa-l parafam cu putin inainte de a intra in NATO, stipuleaza ca militarii americani acuzati de crima vor fi judecati in America lor, nu in fata altei instante. Pe vremea aceea, adica in 2002, mintile inguste ale fostilor guvernanti n-au catadicsit sa imagineze si alte situatii decit cele iscate intr-un eventual razboi. Cei care ne-au condus atunci s-au plecat iute in fata spaimei ce i-a cuprins pe americani ca nu cumva sa ajunga vreunul din ei in fata Curtii Penale Internationale. Ar fi o rusine pentru oricare individ provenit din cea mai mare natiune civilizata de peste Ocean sa fie judecat si condamnat pentru omor, in fata restului lumii, in cine stie ce instanta, fie ea la Strasbourg, Bruxelles sau Bucuresti. Asta se cheama rasism in forma agravanta, pentru ca este promovat la nivel de stat. Ce-ar fi fost daca Christopher, ucigasul iertat pe nedrept, si-ar fi primit pedeapsa in Romania si ar fi plecat sa o execute la el acasa? In Romania, pedeapsa capitala a fost abrogata oficial cu 16 ani in urma, deci nu i-ar fi luat nimeni gitul. In plus, procesul ar fi fost cit se poate de corect, pentru toata America ar fi stat cu ochii pe noi. E drept ca trebuie sa ne facem frate cu dracul pina trecem puntea, dupa cum ne-a invatat si actualul presedinte, cu axa lui Bucuresti-Washington cu tot. E drept sa-i ajutam pe invadatorii Irakului sa tina tara aceea sub control. Este drept sa-i lasam sa-si faca baze militare la noi fara sa ne intrebam de ce, asa cum nici pe rusi n-am indraznit sa-i intrebam. Dar e cumplit de nedrept sa ne lasam calcati in picioare, invocind niste acorduri care, la urma urmei, ar putea fi renegociate, asa cum Guvernul de la Bucuresti s-a obisnuit sa faca - din pacate, numai atunci cind la mijloc sint parale multe. Dar cit valoreaza astazi o viata de roman?
