Corina Mihalache este eleva a Liceului "Nicolae Iorga" si la doar 18 ani a publicat primul sau roman, "Marea Trecere". Cartea a fost lansata joi, 17 aprilie, la Biblioteca Judeteana "Panait Istrati", unde tinara scriitoare mi-a vorbit despre cum este sa faci primii pasi in viata de scriitor.
- Cind ai inceput sa scrii si mai ales cum ai scris?
- Am inceput sa scriu in clasa a opta, in primavara. Initial, n-am crezut ca o sa fie un roman. Ma gindeam ca este doar o poveste, doar ca, incetul cu incetul, i-am gasit o continuare, transformind astfel povestea in roman. Mi-a placut sa scriu de cind eram mica, din clasa a patra si cred ca a contat si faptul ca am avut un profesor deosebit, pe domnul Eni Iorga, care in mod cert mi-a insuflat dragostea pentru literatura. De atunci am inceput sa scriu mai mult, publicam aproape in fiecare luna in revista scolii: compuneri, povestiri.
- E ceva care te-a inspirat in constructia romanului tau?
- Nu cred ca m-au inspirat anumite fapte din viata. E adevarat ca mai retineam cite o fraza pe care o auzeam la prietenii mei si o inseram in romanul meu. Exista in carte, spre exemplu, o fraza pe care am auzit-o de la bunica. In timp ce era in spital, ii spusese mamei: "Oricit de batrin ai fi, tot e grea despartirea". In rest, totul e fictiune.
- De ce "Marea trecere"?
- Nu este o copie dupa Lucian Blaga, chiar daca multa lume a crezut asta. Cred ca atunci cind domnul Iorga ne vorbea despre Blaga si despre volumul lui intitulat " In marea trecere", placindu-mi foarte mult formularea, mi-a ramas intiparita in minte. Dupa ce am scris asta, am considerat ca ar fi tema cea mai potrivita pentru titlu, pentru ca personajul principal trece prin mai multe etape ale vietii, incearca sa afle adevarul si i se pare ca viata este astfel o mare trecere.
- De ce l-ai scris? Ai vrut sa transmiti un mesaj celorlalti sau pur si simplu asta ai simtit?
- Asta am simtit... dar este totusi si un mesaj. Personajul trece prin multe greutati in viata, iar eu chiar am credinta asta ca in viata binele se rasplateste cu bine. Asa si personajul principal: daca de-a lungul romanului face numai fapte bune este rasplatit, gasindu-si parintii.
- Cum te simti in ipostaza de tinara scriitoare?
- Acum sint foarte emotionata, nici nu poti sa-ti imaginezi cum mi-au tremurat picioarele acolo, in fata tututror. Sint mindra ca atitia oameni importanti au vorbit frumos despre romanul meu si cred ca este o onoare.
- Te-au influentat lecturile tale?
- Da, m-a influentat Calistrat Hogas - "Pe drumuri de munte", pentru ca mie imi plac foarte mult descrierile din opera lui. Veti descoperi in romanul meu ca imi plac, mai ales cele de natura.
- Personal, cred ca in Braila exista multi tineri talentati care ar putea sa publice, doar ca poate le lipseste curajul. Ce i-ai sfatui?
- Ar trebui sa incerce pentru ca multi au talent, chiar daca nu gasesc timp sa scrie sau li se pare mult prea greu, pentru ca sint multe pagini. Daca te vei uita la manuscrisele mele, vei vedea ca am trei caiete si toate sint pline. Oricum, nu este o munca grea daca iti place ceea ce faci. (Interviu realizat de Madalina Glavan)
- Cind ai inceput sa scrii si mai ales cum ai scris?
- Am inceput sa scriu in clasa a opta, in primavara. Initial, n-am crezut ca o sa fie un roman. Ma gindeam ca este doar o poveste, doar ca, incetul cu incetul, i-am gasit o continuare, transformind astfel povestea in roman. Mi-a placut sa scriu de cind eram mica, din clasa a patra si cred ca a contat si faptul ca am avut un profesor deosebit, pe domnul Eni Iorga, care in mod cert mi-a insuflat dragostea pentru literatura. De atunci am inceput sa scriu mai mult, publicam aproape in fiecare luna in revista scolii: compuneri, povestiri.
- E ceva care te-a inspirat in constructia romanului tau?
- Nu cred ca m-au inspirat anumite fapte din viata. E adevarat ca mai retineam cite o fraza pe care o auzeam la prietenii mei si o inseram in romanul meu. Exista in carte, spre exemplu, o fraza pe care am auzit-o de la bunica. In timp ce era in spital, ii spusese mamei: "Oricit de batrin ai fi, tot e grea despartirea". In rest, totul e fictiune.
- De ce "Marea trecere"?
- Nu este o copie dupa Lucian Blaga, chiar daca multa lume a crezut asta. Cred ca atunci cind domnul Iorga ne vorbea despre Blaga si despre volumul lui intitulat " In marea trecere", placindu-mi foarte mult formularea, mi-a ramas intiparita in minte. Dupa ce am scris asta, am considerat ca ar fi tema cea mai potrivita pentru titlu, pentru ca personajul principal trece prin mai multe etape ale vietii, incearca sa afle adevarul si i se pare ca viata este astfel o mare trecere.
- De ce l-ai scris? Ai vrut sa transmiti un mesaj celorlalti sau pur si simplu asta ai simtit?
- Asta am simtit... dar este totusi si un mesaj. Personajul trece prin multe greutati in viata, iar eu chiar am credinta asta ca in viata binele se rasplateste cu bine. Asa si personajul principal: daca de-a lungul romanului face numai fapte bune este rasplatit, gasindu-si parintii.
- Cum te simti in ipostaza de tinara scriitoare?
- Acum sint foarte emotionata, nici nu poti sa-ti imaginezi cum mi-au tremurat picioarele acolo, in fata tututror. Sint mindra ca atitia oameni importanti au vorbit frumos despre romanul meu si cred ca este o onoare.
- Te-au influentat lecturile tale?
- Da, m-a influentat Calistrat Hogas - "Pe drumuri de munte", pentru ca mie imi plac foarte mult descrierile din opera lui. Veti descoperi in romanul meu ca imi plac, mai ales cele de natura.
- Personal, cred ca in Braila exista multi tineri talentati care ar putea sa publice, doar ca poate le lipseste curajul. Ce i-ai sfatui?
- Ar trebui sa incerce pentru ca multi au talent, chiar daca nu gasesc timp sa scrie sau li se pare mult prea greu, pentru ca sint multe pagini. Daca te vei uita la manuscrisele mele, vei vedea ca am trei caiete si toate sint pline. Oricum, nu este o munca grea daca iti place ceea ce faci. (Interviu realizat de Madalina Glavan)
