* fostul senator brăilean, prof. dr. Ionel Alexandru a dorit să facă un comentariu politic în contextul discuțiilor recente din Parlamentul României despre controversata Lege privind autonomia Ținutului Secuiesc, adoptată tacit în Cameră și respinsă apoi în Senat * acesta a explicat contextul istoric în care s-a ajuns la această denumire, dar și interesele politice din spatele abordării acestei teme de către PSD și PNL în prezent * ”Proiectul acesta nu are niciun viitor, este anticonstituțional și antiromânesc, bineînțeles. Nu are nicio șansă să treacă vreodată în Parlamentul României”, a dorit să precizeze Alexandru
Fostul senator brăilean, prof. dr. Ionel Alexandru a dorit să explice contextul politic din spatele discuțiilor recente pe tema controversatei Legi privind autonomia Ținutului Secuiesc. Așa cum probabil se știe, Președintele Klaus Iohannis a lansat, miercuri, 29 aprilie, un atac foarte dur la adresa PSD, pe care l-a acuzat că s-a înțeles cu UDMR pentru a lăsa proiectul să treacă tacit în Camera Deputaților. Ulterior, în aceeași zi, senatorii români, întruniți în ședință de urgență, au respins cu 126 de voturi la 9, proiectul UDMR privind autonomia Ținutului Secuiesc, adoptat în urmă cu o zi, tacit, în Cameră. Alexandru, membru al Adunării Constituante, a dorit să lămurească anumite aspecte istorice legate de acest subiect, pentru a sublinia că în realitate denumirea de Ținut Secuiesc, este una relativ falsă, inventată recent, într-un anumit context politic.
”În legătură cu ultimul scandal al momentului privind așa-zisul Ținut Secuiesc, vreau să punctez câteva aspecte. Din punct de vedere istoric, de fapt, Ținutul Secuiesc nu a existat niciodată. În realitate, în baza Constituției din 1948, Constituția Stalinistă, pusă în aplicare de regimul comunist, s-a hotărât începând cu anul 1950 să se organizeze administrativ România. Și a apărut, în acest context, Regiunea Mureș Autonomă Maghiară. Ea s-a numit de fapt la început doar Regiunea Autonomă Maghiară și de abia mai târziu s-a dat și numele de «Mureș Autonomă Maghiară». În realitate, ce era aceasta? Era o enclavă etnică în centrul României. Din punct de vedere legislativ și administrativ, ea însă nu era autonomă în realitate, ci era doar o chestie propagandistică a comuniștilor, în sensul că «se respecta rezolvarea problemei naționale, a egalității» și așa mai departe. Ca și cum, până atunci, nu toți cetățenii români erau egali. La ce a dus regiunea aceasta?! La o izolare etnică în așa fel încât cetățenii români de origine maghiară, pe parcursul a zece ani, cât a durat această regiune, nu mai știau limba română. Mai precis nu voiau să o învețe. Dacă te duceai în zonă, toți spuneau «nem tudom română», adică nu știu românește. Ce s-a întâmplat mai departe? Ea a dispărut în urma organizării din 1968, când s-a împărțit România în județe. Dar în 1960, pentru a se mări componența etnică a românilor în această zonă, s-au alipit și două regiuni cu majoritatea românească, din actualul județ Mureș: Târnăveni și încă o zonă de acolo. Dar nu a avut niciun efect în final, pentru că se vorbea tot limba maghiară și românii erau practic discriminați în propria lor țară”, a precizat Alexandru.
«Dacă nu intervenea Președintele Iohannis, eu vă garantez că și în Senat stătea o perioadă de timp»
Acesta a dorit să sublinieze că în discuțiile purtate după Revoluția din 1989 în Adunarea Constituantă, s-a stabilit caracterul național unitar al României, dar chiar de atunci a existat o opoziție puternică din partea UDMR-ului, care nu a dorit să voteze acest articol din Constituția României.
”De ce? Pentru că încă de atunci ei aveau în plan să enclavizeze această regiune. Nu îi dăduseră încă denumirea în 1990 de așa-numitul Ținut Secuiesc. De abia acum vreo câțiva ani s-a venit cu formula asta. Mai precis prin 2004 - 2005 pe perioada în care România era condusă de Traian Băsescu. Și dacă vă aduceți aminte, Băsescu îi cam «peria». Făcea vizite des în zonă, dar nu numai asta, a avut înțelegeri cu ei, iar maghiarii sperau să obțină anumite avantaje. Legat de situația concretă de astăzi, e clar că a fost un troc. Mai precis o înțelegere tacită între PSD și UDMR, ca să lase să treacă acest proiect tacit prin Camera Deputaților. Dar asta în sensul de a-i mai avea la mână și a le da speranțe UDMR-iștilor pentru discuția proiectului în Senat. Dar ținând cont de contextul și de scandalul apărut, am văzut că Senatul a reacționat imediat și a respins acest proiect. În realitate, Ținutul Secuiesc nu a existat niciodată. Din punct de vedere istoric a fost doar un județ numit Trei Scaune, cu centru la Târgu Secuiesc. Și se numea așa pentru că în trecutul istoric, ungurii din zonă erau organizați pe așa-numitele Scaune. Era un fel de formă administrativă în timpul regimului feudal. Deci proiectul acesta nu are niciun viitor, este anticonstituțional și antiromânesc, bineînțeles. Nu are nicio șansă să treacă vreodată în Parlamentul României. Normal că și restul parlamentarilor, nu numai PSD-ul știa de proiect. Și ceilalți puteau să acționeze. Dar după cum știți, Camera Deputaților este dominată de PSD. Ținând cont de faptul că au mai colaborat printre altele și cu modificarea Legii Electorale, au văzut că este subiect politic și atunci au acționat în Senat. Dar vă spun că dacă nu intervenea Președintele Iohannis, eu vă garantez că și în Senat stătea o perioadă de timp, până când ar fi fost respins, bineînțeles. Însă ar fi stat și acolo, pentru a le da UDMR-iștilor anumite speranțe, ca să îi mai ajute la vot împotriva actualului Guvern. Practic e un joc politic pe seama integrității naționale a României, care sub niciun aspect nu poate fi pusă la îndoială de niciun partid și de niciun cetățean onest al țării”, a comentat Alexandru despre actualul scandal pe tema Legii autonomiei Ținutului Secuiesc.
De asemenea, sursa citată a dorit să mai puncteze că România a mai avut astfel de situații, privind diferite încercări de enclavizare de-a lungul istoriei.
”A existat așa-numita Republică Botoșani. Înainte de 23 august 1944, în regiunea ocupată de Armata Sovietică, unde s-a proclamat Republica Botoșani de către niște conaționali de origine evreiască. Și s-a mai încercat în zona Maramureșului, în zona Sighetului, același lucru. Dar fără succes. Atunci era perioada ambiguă după război. Era și un șantaj făcut de către ocupantul sovietic. Administrația românească a Transilvaniei de Nord nu a fost dată Guvernului român, decât după ce s-a schimbat Executivul și a venit la putere Guvernul Petru Groza, de orientare comunistă. Adică din august 1944 până în 6 martie 1945 Transilvania de Nord era sub administrația sovietică. Deci era mai rău ca înainte, când era sub ocupație hortistă. Dacă nu venea Guvernul Petru Groza, ea rămânea în continuare sub administrație sovietică și riscam să pierdem partea de Nord a Transilvaniei. La vremea respectivă oamenii politici au reacționat și acest lucru nu s-a întâmplat”, a conchis Alexandru.
