Un brăilean se luptă în instanţă pentru ca muncipalitatea să-şi recunoască dreptul de proprietate indiviză pentru un teren ocupat de o vilă în zona veche a oraşului. Primăria Brăila se joacă de-a "suntem, ba nu suntem coproprietari", după cum crede de cuviinţă secretarul Iorga Stoian, care o dată spune că nu are nicio dovadă că ar exista o cotă indiviză pe o bucată din locul de casă, după care se suceşte şi admite, totuşi, indirect evidenţa. De ce această bâlbâială? Simplu, se urmăreşte ca din două locuri de casă învecinate pe strada Ştefan cel Mare, să se creeze un al treilea lot liber de sarcini, pe care să se poată construi un imobil. Pentru aceasta însă era nevoie de asigurarea unui drum de acces, întrucât lotul respectiv se doreşte a fi poziţionat undeva în partea din spate a imobilelor învecinate. Alexandru Harţuche este unul dintre proprietarii afectaţi de crearea artificială a acestui culoar de acces şi se judecă de câţiva ani inclusiv cu municipalitatea, care, aşa cum am precizat, nu-şi recunoaşte dreptul de coindivizar.
Povestea cotei de 23,36% din imobilul de pe Ştefan cel Mare, nr. 206
Povestea proceselor iniţiate de Alexandru Harţuche începe în urmă cu aproximativ 5 ani, când proprietarul etajului clădirii imobilului situat pe strada Ştefan cel Mare, la numărul 206, a comandat o lucrare cadastrală asupra terenului. Rezultatul acestei lucrări l-a nemulţumit pe Harţuche, care s-a adresat instanţei, aceasta din urmă admiţând în final refacerea măsurătorilor cadastrale. "Imobilul de pe strada Ştefan cel Mare a fost preluat în proprietatea statului, în 1950. Anterior anului 1950, imobilul din str Ştefan cel Mare nr. 206-208 a fost comun, aici existând o mică fabrică de paste făinoase. După trecerea în proprietatea statului, proprietarul de atunci, oraşul Brăila, a despărţit imobilul în două loturi, printr-un gard de scândură, lăsând ca destinaţie celui de la 208 curţi şi spaţii de locuit, iar celui de la 206 ca teren de joacă şi ulterior depozit, demolând vechea făbricuţă şi anexele acesteia. În anul 1974, două familii, Dudu şi Oprişanu, au dobândit în urma unui schimb cu municipalitatea un teren de 266,94 mp situat pe strada Ştefan cel Mare, la numărul 206. De la început punerea în posesie s-a făcut pe o suprafaţă un pic mai mare, de 348,3 mp, restul de teren aparţinând statului care a rămas în indiviziune cu cele două familii", îşi începe povestea Harţuche. De altfel, într-un contract de vânzare-cumpărare din 1993, având ca obiect una dintre cotele indivize, se face menţiunea: "restul de la 266,94 mp la 348,30 mp aparţinând statului", fiind vorba despre 81,36 mp, adică o cotă de 23,36% din întreaga proprietate.
Drumul de acces ar urma să treacă exact prin spatele casei
Cum se scoate un lot de casă
Surprizele neplăcute apar, aşa cum am spus, în 2004, când unul dintre coindivizarii imobilului de la nr. 206, str. Ştefan cel Mare, solicită unui expert efectuarea unei lucrări cadastrale. După cum susţine Harţuche, care este proprietarul parterului clădirii de la 206, coindivizarul său a urmărit identificarea în teren a lotului aparţinând statului. Numai că în mod eronat, din respectiva lucrare rezultă că diferenţa de 81,36 mp apare sub forma unei bucăţi de teren în forma literei L, pornind ca un culoar de 1 metru de la strada Ştefan cel Mare, pe toată lungimea hotarului cu imobilul de la 208 şi o parcelă de grădină situată în fundul curţii de la 206. Problema este că această identificare şi poziţionare în teren a proprietăţii statului îi aduce prejudicii lui Harţuche, după cum se plânge acesta instanţei, întrucât culoarul îi diminuează cu un metru lăţimea garajului auto, iar pe bucata de teren din spatele casei, acelaşi Harţuche are construită o magazie. "În «documentaţia» realizată de expertul tocmit de coproprietar nu este vorba doar de simple diferenţe de măsurători, ci mai ales de strămutarea hotarului de nord al imobilului pe linia casei, fapt care a condus la dispariţia acelei fâşii de teren dar şi a magaziei mele. În mod normal, am acţionat în instanţă pe coproprietar, pe expertul tocmit de acesta dar şi Consiliul Local Municipal şi Direcţia Serviciilor Publice. Deşi într-un alt proces având ca obiect imobilul de la 208 municipalitatea îşi recunoaşte dreptul de proprietate indiviză, la nr. 206 invocă lipsa totală a documentelor doveditoare a proprietăţii asupra cotei de 23,36%. Mai mult, sub semnăturile juristului Primăriei, Georgiana Constantin şi cea a secretarului Iorga Stoian se fac afirmaţii contradictorii, cum că nici CLM şi nici DSP nu ar fi parte în dosar, deci opacitate totală. Iar toate acestea deşi ambele imobile, adică 206 şi 208, au avut acelaşi proprietar şi administrator, au avut aceeaşi situaţie juridică, fiind proprietatea fostului Consiliu Popular al Municipiului Brăila şi administrat de IJGCL Brăila. Singura diferenţă dintre aceste două imobile a fost aceea că la numărul 208, pe Ştefan cel Mare existau şi construcţii cu destinaţia locuinţă, iar pe cel de la 206 era numai teren viran", a spus Harţuche. Întrebat care ar fi mobilul întregului război, sursa citată a explicat că din informaţiile pe care le are, se urmăreşte crearea unui al treilea lot de teren compus dintr-o bucată de teren din partea din spate a imobilului vecin de la 208, o bucată de la 206 şi culoarul de acces pozat între hotarul dintre cele două proprietăţi şi linia casei de la 206. "Acest lot ar putea fi valorificat apoi ca loc de casă şi nu cred că nu ar exista ofertanţi", a încheiat Harţuche.
Surprize, surprize...
Ca dovadă, petentul ne-a prezentat o adresă semnată numai de Iorga Stoian, adresată Judecătoriei Brăila, pe rolul căreia se află plângerea lui Harţuche, în care se menţionează sec: "În interesul soluţionării acţiunii civile (...) vă comunicăm că Primăria Municipiului Brăila nu deţine acte de proprietate pentru cota indiviză de 23,36% pentru terenul din str. Ştefan cel Mare, nr. 206". Mai trebuie precizat că actul este datat iunie 2008, adică pe ultima sută de metri a mandatului fostului primar Constantin Cibu. Faţă de acest document, Harţuche a precizat că pe lângă faptul că se promovează un neadevăr, documentul este nul deoarece nu are şi semnătura primarului, reprezentantul municipiului din punct de vedere legal. Dar suprizele se ţin lanţ pentru că aproape un an mai târziu, la solicitarea lui Harţuche de a-i fi atribuită cota de 23,36% din imobilul de la 206, Iorga Stoian îi răspunde fără nicio menţiune asupra lipsei dovezilor de proprietate că "este necesar să depuneţi la dosar următoarele documente (...)". Aşadar, ce s-a schimbat în intervalul de aproape 12 luni de când Stoian a spus instanţei că nu există documente care să ateste proprietatea municipalităţii şi până anul trecut, când se recunoaşte indirect dreptul de proprietate?
Ar trebui precizat că de numele lui Iorga Stoian, al juristei Primăriei Georgiana Constantin şi al şefei sale, Angelica Pamfil, se leagă intim scandalul "retrocedarea în natură a terenurilor din Piaţa Concordia", trioul având o prestaţie cel puţin ciudată ca apărători ai intereselor municipalităţii.
