* construită în anii 60-70, rețeaua de desecare a județului Brăila are o lungime de 4.833 km canale, pentru o suprafață amenajată de 268.100 hectare * rețeaua dispune de 87 stații funcționale * în luna iunie a.c. 43 stații au fost repornite non-stop, din care 18 în regim ISU, iar trei sunt la Vădeni * rrist dar adevărat, peste 70% din canalele de desecare ale județului NU SUNT FUNCȚIONALE, din cauza gradului foarte mare de colmatare!
Ne-ar trebui pagini întregi să prezentăm perioadele dramatice de după 1990 prin care a trecut ANIF Brăila. Unitatea a fost confruntată nu doar cu schimbări de denumire, ci mai ales cu ceea a însemnat: furturi, distrugeri, decapitalizare și înstrăinări de utilaje; externalizări și lipsa banilor pentru energia electrică; decimarea schemei de personal și lipsa specialiștilor etc. etc. Până la urmă, din 2010-2012 , prin unirea și ambiția oamenilor și cu sprijin venit chiar cu greutate, situația s-a redresat. Au început și modernizările, investițiile – nu cât ar fi fost necesar - iar prin comparație, județul Brăila a devenit în ultimii ani “number one” la nivel de țară în materie de irigații. Se anunță însă alte schimbări și teorii controversate privind “energia verde”, dar între timp a apărut marea problemă a schimbărilor bruște/dramatice și neprevăzute de climă. Iar după frigul și seceta din primăvară, după ce canalele de irigat au fost preventiv umplute cu apă, a apărut un alt aspect , de regulă luat în seamă odată la 5 sau 7 ani : DESECAREA culturilor agricole. Și ceea ce nu s-a făcut zeci de ani în acest domeniu strategic (!), se răzbună acum.
Frig, ploi și vijelii nemaiîntâlnite!
Așa s-a caracterizat clima în primăvara lui 2021, chiar în luna iunie. “Și au început necazurile, ne declara ing. Mihaela Bordei, directorul ANIF Brăila. De exemplu, precipitațiile din luna iunie au fost între minimum 170 l/mp și maximum 300 l/mp. În toate zonele din județ, pe suprafețe diferite și căzute în foarte scurt timp, sub formă de aversă. Pământul nu a mai putut prelua atâta puhoi de apă și pe 20 iunie s-a trecut la pornirea a 43 stații de desecare, din care 18 în regim ISU, iar trei la Vădeni. Practic era imposibil să se preia imediat atâta apă, de pe circa 2000 de hectare, cât revenea fiecărei stații. Oricum, pe 24 iunie mai rămăseseră 1000 de hectare cu luciu de apă, context în care evacuarea continuă și acum în diverse zone din județ. În eforturile noastre am fost foarte mult ajutați de către ISU, UAT-uri, fermieri și OUAI , pentru depășirea situației. Le mulțumesc pe această cale, mai ales că au fost afectate și gospodării ale oamenilor”.
Cea mai grea situație, la Vădeni !
“A contribuit la acest lucru cantitatea foarte mare de apă din ploi (de exemplu, pe 20 iunie, între orele 6,45 -7,30, a plouat torențial - între 87 și 270 l/mp!), dar cel mai mare necaz s-a datorat atitudinii inconștiente, condamnabile a unor cetățeni, care au obturat încă de anul trecut canalele, prin realizarea de “podețe”, mai exact dopuri din pământ pentru crearea unei rezerve de apă și traversarea canalelor. Mai mult, și la fel de grav : au aruncat în canale tot felul de gunoaie, baloți de paie, dejecții animaliere etc. Și astfel apa strânsă pe câmp a ajuns până la brâu”, a adăugat Mihaela Bordei.
Probabil unii au uitat de inundațiile catastrofale din anii 70, când apele Siretului au acoperit tot BDS-ul iar lăzile pentru legume, de la fermele fostului IAS Dunărea pluteau până la marginea Brăilei. Au uitat și de sinistrații din Vădeni care și-au găsit adăpost la rudele și oamenii de bine din Brăila. ăștia suntem…
“Nu putem trece de atitudinea unor cetățeni de la Vădeni, unde, ilegal, pentru crearea unei rezerve de apă în canalele de desecare, și potrivit principiului de a face fiecare ce vrea, au fost sparte (!) canalele de irigat –periclitându-se siguranța acestora, a subliniat directorul ANIF. “Și alt aspect : o dnă fermier, în loc să se ajute singură, a reclamat peste tot că nu i s-a scos apa dintr-o băltoacă pe care o putea dirija printr-un șanț făcut, către desecare. Ce să mai comentezi…Acum, situația este sub control, grație implicării ISU și a dnei primar Stanca Coman; ba chiar și a șoferului de pe microbuzul pentru elevi”, a mai spus Mihaela Bordei.
“Vinovați de cele întâmplate sunt cetățenii care au umplut canalele cu gunoaie. S-a ajuns astfel la inundarea terenurilor agricole dar și a unui număr de 58 de gospodării, fiind nevoiți să folosim și 2-3 buldoexcavatoare venite în sprijin.. Oricum, vom discuta cu toți oamenii , din poartă în poartă, dându-le și notificările necesare”, a adăugat și primarul comunei Vădeni, Coman Stanca .
Alte zone , alte probleme
Potrivit spuselor directoarei Mihaela Bordei, “au fost necazuri și la Valea Encii, chiar dacă stația de aici a fost complet modernizată, și înlocuite conductele metalice de mare diametru etc - astfel fiind salvate de băltirile anuale circa 30.000 de hectare. Din păcate, din lipsa banilor, pe canalul de evacuare în lungime de 30 km, până la Dunăre, au apărut porțiuni colmatate, iar atitudinea unor cetățeni din Silistraru a fost de-a dreptul periculoasă : considerând că vor scăpa de apa strânsă pe câmp, au pompat-o (fără aprobare) direct în canalul principal. Și așa plin de apă și cu viteză de scurgere greoaie. Ca urmare, canalul a deversat și apa a inundat locul de unde venise… Bine că s-a rezolvat problema de la noianul Călmățui, Gropeni, Chiscani – unde grație canalului de 3 km decolmatat acum doi ani, apa de pe 4000 de hectare a fost ușor evacuată… Da, am primit o sesizare din zona Batogu- Ianca, însă acolo canalul de 15 km, decolmatat acum doi ani, este unul gravitațional, cu scurgerea apei în Călmățui. Așa că a fost imposibil să fie preluată rapid apa din ploile torențile : între 300 și 500 l/mp, echivalentul apei dintr-o orezărie”.
Și ajungem la SPE 24 Victoria, cunoscută sub numele “la potughezu”, unde, într- zonă foarte joasă, apa și noroiul crează probleme deosebite fermierilor și ANIF. “Știți ce jale este acolo cu terenul mlăștinos, și unde nu poți ajunge decât pe șenile. Pentru remedierea situației, pe 4 martie 2021 am depus la ANIF București un proiect necesar alocării de fonduri, doarece și stația și canalul de desecare arată jalnic. Ne lipsește un tablou electric, și nu numai… Pe 11 iunie am întrebat noi ce șanse de rezolvare sunt. Ni s-a răspuns că se cunoaște situația, și vor urma procedurile legale; inclusiv licitația, urmată de contestații etc. Deci trăim doar cu speranța și încrederea rezolvării urgente a lucrurilor de către ANIF București…”
“De unde oameni, de unde utilaje…”
Directorul ANIF Mihaela Bordei a continuat: “Cum să știi ce se întâmplă pe câmp și la stații? Să mai faci controale, îndrumări etc, când, de exemplu, la sistemul Brăila Nord (1/2 din județ) sunt numai 3 persoane care să acopere aceste probleme…? Acum s-a demonstrat gravitatea din sistemul de desecare; de zeci de ani năpădit de bălării, deponii sau arbuști crescuți acolo unde trebuie să se scurgă apa ce inundă câmpurile. Sunt, deci, necesare miliarde de lei (sperăm , acordate prin PNRR) pentru rezolvarea unui aspect cu care ne vom confrunta, probabil, an de an. Ca să nu mai vorbesc de lipsa mijloacelor de intervenție: utilaje specifice, autovehicule grele, de teren, un grup electrogen, piese de schimb, vane, chiar și electrozi etc. etc. Așa că ne ajutăm între noi: de la sistem la sistem, de la o stație la alta, sau apelând la agenții economici. Iar cu cârpeli, “sărut mâna” și utilaje închiriate pe bani grei de la sute de kilometri, cheltuielile cresc enorm și viteza de intervenție nu este cea scontată. Ca să nu mai vorbim de mașini și utilaje adecvate pentru a decolmata și curăța de vegetație canalele: excavatoare, dragline, ambarcațiuni de cosit etc. și nu doar să recurgem la clasica metodă a folosirii lanțurilor…”
Iar acest lucru ține numai de minister și ANIF, dar (spunem noi) și de necesitatea implicării majore a autorităților județene, a parlamentarilor brăileni - de a face demersuri ca Brăila (unde se dă ora exactă la irigat), să devină un centru zonal, cu utilajele și dotările necesare pentru intervenții rapide și eficace acolo și când situația o impune. Cu reduceri de costuri și în avantajul fermierilor afectați de secetă sau inundații. Și să nu uităm că irigațiile dar și desecările sunt de o importanță covârșitoare /strategică, pentru siguranța alimentară a țării!
