• municipalitatea vrea să scape de operatorii maxi-taxi de pe traseele secundare din oraş • motivul: experienţa nefastă de până acum în relaţia cu firmele respective de transport, care au înregistrat datorii colosale la plata datoriilor către bugetul local • la care se adaugă scandalurile din trecut privind evaziunea fiscală prin neeliberarea de bilete, precum şi reclamaţiile brăilenilor nemulţumiţi de condiţiile de transport din microbuze • singurele trasee încă operate de particulari, “Gebamy Trans Junior” şi “Minibus 2002”, sunt 8, 40 şi 41 • contractele de concesiune pentru cele 3 trasee expiră în aprilie anul viitor şi nu vor mai fi prelungite sau înnoite, după cum susţine primarul Marian Dragomir • rămâne de văzut dacă “Braicar” se va putea gestiona toate traseele din oraş
Din primăvara anului viitor, brăilenii care s-au obişnuit să circule pe ultimele 3 trasee maxi-taxi rămase funcţionale în oraş (8, 40 şi 41) va trebui să se reorienteze şi să apeleze la transportul public prestat de “Braicar”. Municipalitatea se arată hotărâtă să renunţe, din 2018, la serviciile ultimilor doi operatori de transport în regim maxi-taxi, “Gebamy Trans Junior” şi “Minibus 2002”, odată cu expirarea valabilităţii contractelor de concesiune încheiate acum 6 ani cu cele două firme menţionate anterior. De altfel, după cum a explicat edilul şef Marian Dragomir, cele două companii încă operaţionale pe traseele de maxi taxi sunt şi cele care înregistrează datorii consistente la plata obligaţiilor către bugetul local. Iată, aşadar, principalul motiv pentru care s-a ajuns la situaţia în care Primăria Brăila vrea să renunţe la colaborare. Un al doilea motiv care se întrevede ar fi numărul mare de reclamaţii ajunse de-a lungul anilor la autoritatea locală din partea brăilenilor nemulţumiţi de calitatea serviciului de transport în regim maxi-taxi. Trebuie să recunoaştem însă că sfârşitul acestei poveşti tumultoase a transportului cu microbuze în oraşul nostru era previzibil, mai ales în contextul în care în multe alte oraşe s-a renunţat deja la această practică, cel mai recent exemplu fiind Galaţiul, în primăvara anului trecut. Semnale clare ale acestui final au apărut şi la noi, când autoritatea locală a cerut operatorilor să asigure serviciul de transport cu microbuze mai noi de 10 ani, iar în paralel a pompat milioane de lei în dotarea cu autobuze a operatorului public SC “Braicar”. Rămâne de văzut dacă societatea municipalităţii se va descurca de una singură, întrucât, chiar şi cu dotările din ultimii ani, la orele de vârf autobuzele circulă în continuare arhipline, spre disperarea călătorilor care le aşteaptă cu zecile de minute în staţii.
Problemele maxi-taxi
După o colaborare de circa 20 de ani, municipalitatea anunţă că va renunţa la serviciile prestate de operatorii de transport persoane în regim maxi-taxi. Apărute timid, la mijlocul anilor '90, microbuzele au avut perioada lor de glorie în prima decadă a noului mileniu, ajungând chiar la un pas să elimine din piaţă operatorul public SC “Braicar”. În egală măsură, au atras şi oprobiul public în repetatele scandaluri privind practicarea evaziunii fiscale prin neeliberarea de bilete, precum şi în scandalul “taxatorilor” care-şi vânau călătorii anunţând în fiecare staţie itinerarul microbuzului: “Piaţa Mare - Chercea! Hai, urcă mamaie, că acum plecăm!”. Nu în ultimul rând, ani de zile, atât poliţiştii cât şi ceilalţi participanţi la trafic pe străzile Brăilei au arătat acuzator cu degetul spre modul haotic şi “haiducesc” de a conduce al şoferilor de maxi-taxi, dovadă fiind sutele de accidente rutiere provocate de aceştia. Cu greu a reuşit Primăria Brăila să pună cât de cât ordine în acest sector de activitate, cunoscut fiind faptul că microbuzele s-au dovedit, ani la rând, mijloacele preferate de publicitate electorală a partidelor. Într-un final, s-a trecut la delimitarea traseelor destinate transportului de călători (principale - încredinţate SC “Braicar” şi secundare - destinate operatorilor maxi-taxi) şi organizarea de licitaţii publice pentru concesionarea serviciului de utilitate publică.
Ultima procedură de acest gen derulată de Primăria Brăila a avut loc în 2011 şi finalizată în 2012 prin încheierea de contracte cu 4 operatori de transport: “Gebamy Trans Junior” pentru traseele secundare 8, 31 şi 41, “Mantrans” pentru traseele 33 şi 34, “Minibus 2002” pentru traseele 13, 40 şi 35, precum şi “TCF Imex” pentru traseele 16 şi 17.
Primele semne ale declinului “fenomenului maxi-taxi” la Brăila au fost resimţite de brăileni la începutul anului 2016, când “Minibus 2002” a notificat Primăria Brăila cu privire la renunţarea la traseul 13 invocând motive ce ţineau de eficienţă şi rentabilitate. Ulterior, municipalitatea a “plusat” cerând operatorilor maxi-taxi să respecte prevederea contractuală potrivit căreia nu puteau folosi în trasee microbuze mai vechi de 10 ani. Ca într-un joc domino, firmele de transport au renunţat, mai de bună voie, mai forţat, la traseele 34, 35, 16 şi 17, iar, mai nou, la traseul 33. În paralel, actualul primar a adus în discuţia publică faptul că, în afară de condiţiile mizere de transport, operatorii maxi-taxi mai au o mare “bubă”: înregistrează datorii consistente la plata obligaţiilor contractuale către bugetul local.
Datorii colosale
Potrivit contractelor semnate cu Primăria Brăila pentru traseele secundare, operatorii maxi-taxi au obligaţia de a vărsa trimestrial sume la bugetul municipalităţii cu titlu de redevenţă, în funcţie de numărul de maşini aflate pe liniile licitate şi cursele programate. O situaţie financiară în acest sens prezentată în vara lui 2016 de municipalitate arăta că operatorii de transport înregistrau datorii notabile, iar în cazuri punctuale, chiar colosale, către bugetul local la plata redevenţei. Potrivit sursei citate, cei 4 operatori cumulau la momentul respectiv restanţe de aproape 1,5 milioane lei, echivalentul a peste 320.000 euro, inclusiv penalităţi şi majorări de întârziere. Mai mult, documentul arăta că în unele situaţii municipalitatea a fost nevoită să meargă în instanţă pentru a-şi recupera banii cuveniţi (iar procesele la instanţe sunt încă nefinalizate), ajungându-se inclusiv la solicitarea încuviinţării sechestrului asigurător asupra bunurilor debitorilor, inclusiv asupra microbuzelor pe care aceştia le aveau în tresee. Iată în detaliu cum se prezenta la vremea respectivă situaţia datornicilor. Pe primul loc era “Gebamy Trans” (administrator George Baba), cu o restanţă de 1,28 milioane lei. Pe locul II, cu 154.648 lei, apărea “Minibus 2002” (administrator Cornel Pungă), cu precizarea că şi în acest caz municipalitatea a mers la instanţă pentru a cere banii şi încuviinţarea sechestrului asigurător. Lista datornicilor maxi-taxi continua cu “TCF Imex” (asociat unic Dănel Goleanu), operator care a gestionat liniile de microbuz 16 şi 17, cu o datorie de 12.431 lei reprezentând doar majorări de întârziere. În fine, cea mai mică datorie apărea atunci în cazul “Mantrans”SRL (administrator Nelu Manolescu) - 1.145,93 lei reprezentând penalităţi.
Urmează Brexit
În faţa unui asemenea tablou deloc măgulitor pentru sectorul de transport în regim maxi-taxi, îţi vine automat în minte întrebarea “Va mai continua Primăria Brăila colaborarea cu operatorii privaţi?”. Răspunsul ferm la această întrebare ni l-a dat chiar primarul Marian Dragomir: un NU HOTĂRÂT!
“După cum se cunoaşte deja, municipalitatea a alocat sume importante pentru înnoirea şi lărgirea parcului auto al operatorului public de transport de călători SC «Braicar» SA şi vorbim aici despre achiziţia a peste 30 de autobuze noi, pe care brăilenii deja le-au văzut în trasee. În ce priveşte întrebarea dumneavoastră privind continuarea sau nu a colaborării cu operatorii în regim maxi-taxi, având în vedere că anul viitor, în primăvară, expiră contractele de concesiune cu aceştia, aferente traseelor pe care încă le operează, vă pot spune că nu ne mai dorim continuarea acestor contracte. Consider că experienţa total neplăcută, şi asta dacă ne gândim doar la faptul că firmele respective au datorii către municipalitate, este suficientă pentru a mă determina să afirm că voi propune Consiliului Local Municipal renunţarea la colaborarea cu operatorii privaţi pentru traseele secundare. Atenţie, nu mă refer la renunţarea definitivă la aceste ultime 3 trasee încă operaţionale, ci la faptul că, după expirarea contractelor, nu vom mai încheia altele noi”, ne-a declarat Dragomir. Astfel, cel mai probabil, traseele 8, 40 şi 41 la care făcea referire edilul şef, vor ajunge să fie acoperite cu autobuzele “Braicar”, aşa cum se întâmplă cu traseele 13, 16, 17, 34 sau 35 preluate în ultimii ani.
Sunt pregătite “Braicar” şi Primăria pentru poziţie de monopol?
Numai că revenirea la situaţia de monopol “Braicar” în piaţa locală a transportului de călători readuce în discuţie câteva aspecte deosebit de importante: apariţia microbuzelor nu a fost întâmplătoare, ci a venit ca o soluţie şi alternativă comodă pentru brăileni la situaţiile în care erau nevoiţi să aştepte mult şi bine în staţii autobuzele şi tramvaiele “Braicar”, care atunci când soseau erau deja pline. A învăţat oare ceva compania publică de transport dar şi municipalitatea din toată această experienţă? Va putea să asigure de unul singur “Braicar” toate traseele din oraş? Vor fi menţinute pe viitor toate traseele maxi-taxi ori vor fi modificate? Toate acestea sunt întrebări la care brăilenii aşteaptă cu înfrigurare răspunsuri. Numai că sunt tot mai multe vocile care, fără a milita pentru menţinerea în trasee a microbuzelor maxi-taxi, atrag atenţia că în continuare, la orele de vârf, autobuzele “Braicar” sunt arhipline, că în continuare călătorii sunt obligaţi să aştepte în staţii fără să se poată informa când va veni următorul mijloc de transport (ca o paranteză: ce-o fi aşa de complicat ca “Braicar” să investească într-o aplicaţie pentru telefoanele mobile, de exemplu, care să arate utilizatorilor ce autobuz urmează să ajungă în staţie şi în cât timp, mai ales că toate maşinile sunt deja dotate cu sistem GPS!), că autobuzele vechi, marca BMC, arată deplorabil, cu tapiţerii rupte, slinoase, cu bare de susţinere de-a dreptul infecte, podele jegoase şi cine ştie ce alte vicii tehnice induse de vechime şi folosirea lor intensivă. Dovadă stau zecile de comentarii ale cititorilor “Obiectiv Vocea Brăilei” postate la articolele despre transportul în comun şi nu numai. Soluţia la îndemână ar fi regândirea frecvenţei în staţii la orele de vârf, în sensul reducerii timpilor de aşteptare şi a aglomeraţiei în mijloacele de transport în comun, în paralel cu “relaxarea” acestor parametri în “orele moarte”. Nu în ultimul rând, municipalitatea ar trebui să se gândească serios să mai achiziţioneze autobuze astfel încât să acopere, de exemplu, în primăvara anului viitor lipsa din trasee a microbuzelor pe liniile 8, 40 şi 41, la care încă apelează mulţi brăileni. Dragomir a dat asigurări că sunt analizate cu atenţie toate aceste aspecte.
