Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Adio, domnule profesor!

Profesorul Virgil Firicel, inconjurat de flori si de dragostea elevilor

Intr-o mica incapere apartinind administratiei cimitirului Brailita II a fost depus trupul neinsufletit al profesorului Virgil Firicel. In jurul orei zece alaturi ii era doar familia indurerata. Dupa ora 11.30 au inceput sa soseasca elevii de la colegiu cu autobuze puse la dispozitie de conducerea scolii. Tristi, copiii intrau pe rind sa aprinda o luminare si sa-i depuna o floare la capatii.
Pentru ca in scurt timp locul a devenit neincapator, trupul neinsufletit a fost scos afara, in curte, unde copiii l-au inconjurat cu flori. In asteptarea preotilor care urmau sa oficieze o slujba, elevii si profesorii discutau despre cit de bun profesor si coleg a fost, cum a stiut sa incurajeze pe toata lumea. Una dintre profesoarele de la colegiu, cu lacrimi in glas, a povestit cum profesorul Virgil Firicel era singurul coleg care oferea flori si bomboane tuturor colegelor cu ocazia zilei de opt martie. Si directoarea Carmen Botea isi amintea cu emotie de profesorul Firicel, de faptul ca isi ingrijea florile, aduse la scoala din gradina de acasa pe timpul iernii, si cum oferea cite o cafea tuturor colegilor atunci cind in familia sa se producea un eveniment fericit: intrarea copiilor la liceu, la facultate, promovarea bacalaureatului sau succesele fiului sau. Mereu isi impartasea bucuria cu ceilalti. "Avea un suflet deosebit. Scoala era pentru el locul in care se simtea bine. Uneori venea la scoala chiar daca nu avea ore. Cred ca avea o situatie materiala mai grea, avea probleme, insa nu parea a se da batut in fata lor. Avea aspiratii inalte si viata a fost grea pentru el. Anul acesta avea salariu de merit si ii spusesem sa-si faca dosarul si pentru gradatie de merit. Acum... Avea gradul I si facea cursurile de masterat, de unde nu a lipsit. Nu inteleg ce s-a intimplat. A facut planuri pentru optionalele de la anul cu mina lui", a povestit prof. Carmen Botea. Datorita disparitiei fulgeratoare, familia trece acum prin momente dificile, insa atit colegii, cit si elevii au inteles sa-i ajute, pentru ca si ei, la rindul lor, au fost ajutati de profesorul Virgil Firicel. Conducerea scolii a promis ca va face toate demersurile pentru ca familia sa primeasca un ajutor si de la Primarie, de la Sindicat si sa-si primeasca toate drepturile.
La ora 13.00 au sosit doi preoti care au oficiat o slujba scurta, apoi apropiatii si-au luat ramas bun. Directorul adjunct al Colegiului, prof. Traian Pintiliescu, a amintit faptul ca profesorul Virgil Firicel, format in spiritul nobletii ideilor, a fost o personalitate sensibila si profunda, care s-a remarcat prin rigoare stiintifica, deschidere catre gindirea savanta, entuziasm, daruire si devotament. Emotionante au fost si cele citeva cuvinte spuse de profesorul Toni Martian, cel care, de ani buni, i-a fost coleg de cancelarie si care i-a fost si coleg in studentie. "Un asemenea Dumnezeu avem, care nu paraseste pe nimeni, caci altfel s-ar parasi pe el insusi. Dumnezeu ramine iubire si pentru fratele nostru. (...) Nu ne despartim de el pentru ca de Dumnezeu nu ne putem desparti. De iubire nu ne putem desparti pentru ca sintem iubire. Slavit sa fie Domnul!". In final, unul dintre preotii care au tinut slujba a imbarbatat familia si a adus cuvinte de lauda profesorului si omului Virgil Firicel.

Misterul mortii profesorului Firicel

Profesorul Virgil Firicel a fost descoperit spinzurat intr-un tren care venea din Ardeal. Gestul dureros al profesorului Firicel nu poate fi explicat. Va ramine un mister, spre exemplu, de ce profesorul care a plecat sa-si caute linistea la un preot din Sfintul Gheorghe a sfirsit prin a face un gest atit de dramatic. Colegii sai au spus ca era un om prea putin inteles de cei din jurul sau. Era un om care nu s-a certat niciodata cu nimeni, intr-o lume in care fiecare trage cit mai mult pentru el. Avea probleme de sanatate, stari de depresie, dar era un dascal exemplar, pe care il regreta toti elevii. Chiar si fostii elevi au venit ieri sa-si ia ramas bun. Din pacate, cautind amanunte despre preotul la care a cautat liniste profesorul Virgil Firicel, un anume parinte Cucu, am constatat ca practicile acestui preot nu erau agreate de preotii ortodocsi si ca parintele ar fi indurerat multa lume. Pe site-ul www.crestinortodox.ro apare opinia parintelui Teofil Paraian referitoare la misteriosul parinte Cucu. "La el merge multa lume sa le spuna viitorul, sa le spuna de ce au piedicile pe care le au, iar el spune intotdeauna ca e vorba de un blestem, ca e sub vraji, ca i-a facut cineva (...) El numai asta stie, la toata lumea spune acelasi lucru. Nu va duceti, nu va complicati viata, nu va bagati in cap lucruri care n-au nici o importanta. Sint lucruri fara valoare, e doar un fel de inselare de sine". Cert este ca in ultima zi a saptaminii trecute, colegii l-au observat pe profesorul Virgil Firicel ca este abatut, dar nu si-a inchipuit nimeni ca poate comite un asemenea gest. Disperarea sa este de neinteles pentru prietenii sai, care il stiau un om credincios si care isi facea planuri de viitor.

"Poate ca daca am fi adunat toate gindurile bune, toata admiratia atitor generatii de elevi, am fi reusit sa ii redam suflul de care avea nevoie pentru a mai fi inca aici"

Dupa publicarea primului material in ziarul nostru, referitor la disparitia fulgeratoare a profesorului Firicel, pe site-ul ziarului au fost postate mai multe comentarii ale elevilor si fostilor elevi. Acestea demonstreaza, poate cel mai bine, calitatea umana si profesionala a celui care a fost Virgil Firicel. Redam mai jos fragmente din aceste comentarii.
"Moartea nu inseamna inabusirea luminii. E ca si cind ai stinge lampa pentru ca a venit noaptea... Odihniti-va in pace. Fie ca Dumnezeu sa aiba grija de sufletul dumneavoastra. Elevii la care le-ati fost profesor nu va vor uita niciodata" (Ciufi)
"Domnul profesor a lasat in urma un mare regret si as putea spune ca se afla printre profesorii pe care ii stimam si apreciam cel mai mult. Cred ca noi toti, elevii sai, am ajuns sa ne atasam de el, lucru ce pare extrem de firesc daca vorbim despre el, despre firea lui
calma, despre privirea sa in care se oglindea bunatatea si glasul
sau blind ce izvora numai intelepciune. Si inca imi mai vine in minte
imaginea lui la ultima noastra ora de vineri. Era obosit. Il obosise
poate viata. Cine stie? Si deodata a ramas cu un zimbet pe care
nu-l voi uita, cu aceeasi privire blinda cu care parca vroia sa ne
imbratiseze si poate sa isi ia ramas bun, sa ia cu el imaginea
elevilor pe care i-a indragit. Poate ca daca am fi adunat toate gindurile bune, toata admiratia atitor generatii de elevi, am fi reusit sa ii redam suflul de care avea nevoie pentru a mai fi inca aici, alaturi de noi, asa cum a fost el, un om deosebit, Domnul profesor Firicel... Dumnezeu sa-l ierte!" (Dori)
"Mi-ar fi placut sa am ocazia sa vorbesc cu fostul meu
profesor de filosofie despre schimbare. Imi aduc aminte ca ultima
data cind l-am intilnit am vorbit despre schimbarea sistemului de
invatamint. Avea aerul unui revolutionar, vorbea sincer despre
schimbare. A murit un om extraordinar, pentru mine unul din
ultimele exemple ale felului in care trebuie sa fie un profesor". (John)
"Era un om cu o minte de aur, un filosof adevarat care stia sa aprecieze elevul dupa faptele sale personale si nu dupa starea lor sociala!" (Mihaita)
"Respect profesorul ce are acel spirit empatic de a se indentifica cu elevul si a-l intelege, iar la domnul Firicel intelegerea elevului era o calitate de baza in activitatea dumnealui. Am pierdut un om deosebit si, pe zi ce trece, constientizez mai mult ca am pierdut un profesor cum altii incearca si nu reusesc inca sa fie". (Bogdan T.)




Categorie articol: 

Like / Share

Comentarii