Miercuri, 1 iunie, de la ora 18,00, la Teatrul Rus A.P.CEHOV din Chişinău,Teatrul "Maria Filotti" participă în cadrul celei de a XII- a ediţii a Festivalului Internaţional al Artelor Scenice, Bienala Teatrului "Eugene Ionesco", BITEI - 2016 cu piesa "Jacques şi stăpânul său", de Milan Kundera, un excelent spectacol semnat regizoral de Cristi Juncu.
Bienala Teatrului "Eugene Ionesco", BITEI - 2016 este unul dintre cele mai longevive, valoroase şi respectate festivaluri de teatru din sud estul Europei. La această ediţie sunt prezente pe afiş, alături de companii teatrale din România, şi trupe din Japonia, Polonia, Coreea de Sud, Rusia, Belarus, Ucraina, Franţa, Israel, Moldova şi Georgia.
"Jacques şi stăpânul său", un text modern, european, beneficiază de o lectură regizorală inteligentă, subtilă, dar şi plină de comic, de o scenografie luxuriantă, prin costume şi funcţională prin decoruri, realizată de Cristina Milea şi, desigur, impresionantă prin prestaţia actoricească susţinută de: Liviu Pintileasa, Ionuţ Vişan, Mihaela Trofimov, Alin Florea, Silviu Debu, Adrian Ştefan, Narcisa Novac şi Corina Borş.
Textul „Jacques şi stăpânul său", publicat în 1981 de Milan Kundera, este un omagiu adus lui Denis Diderot şi celebrului său anti-roman „Jacques fatalistul şi stăpânul său", scris de filosoful şi scriitorul enciclopedist, între 1765 şi 1780. Piesa, singura scrisă de Kundera, reia elemente esenţiale din povestea originală a romanului, reînnoindu-i forma şi posibilitatea de a fi pus în scenă. Începutul operei originale este un laitmotiv al variaţiei oferite de Kundera: „Cum s-au întâlnit? Din întâmplare, ca toată lumea. Cum se numeau ei? Dar ce contează? De unde veneau? Din locul cel mai apropiat. Încotro se îndreapta? Oare se ştie unde merg? Ce spuneau? Unde mergem? Spre ce ne îndreptăm?
„Romanul lui Diderot", spune Kundera, „este o explozie de libertate impertinentă, scutită de autocenzură şi de erotism lipsit de alibi sentimental". Cinci naratori spun pe rând povestirile din roman: autorul, stăpânul, Jacques, hangiţa şi marchizul. Pe toţi îi vom reîntâlni în piesa lui Kundera, sărind cu vioiciune de pe o scenă pe alta, dintr-o poveste în alta, jonglând cu timpii. Pentru că, observa scriitorul ceh, Diderot a creat un spaţiu nemaiîntâlnit înaintea lui în istoria romanului - o scenă fără decor. Decorul trebuie să fie cât mai simplu, mai tot timpul scena va fi goală. „E important să ferim scenografia de elemente ornamentale", spunea Kundera.
