Aderam sau nu la Uniunea Europeana, la 1 ianuarie 2007, ne primeste sau nu Uniunea Europeana in marea familie, si daca da, in ce conditii? Ce va aduce pentru noi, romanii, integrarea, ce pret va trebui sa platim, ce avantaje si dezavantaje decurg dintr-o asemenea decizie? Toate acestea erau intrebari la care, tot anul trecut, am cautat cu disperare raspunsuri. Optimisti sau eurosceptici, toata lumea avea un comentariu de facut, un avertisment de lansat, un indemn, un sfat, un semnal de alarma sau, din contra, o incurajare. Eu, personal, am scris pagini intregi despre integrare, in special despre cum va schimba ea viata agricultorilor, dar si a locuitorilor din mediul rural. Din barca optimistilor, am sustinut intotdeauna ca integrarea este cel mai bun lucru ce ni se putea intimpla, singura noastra sansa de a scapa, odata pentru totdeauna, de metehnele unui sistem anacronic, de riia comunismului. Iar daca vreodata, mai spuneam in urma cu un an, lucrurile nu vor evolua asa cum ne dorim, daca vor aparea tensiuni in relatiile cu UE, sau daca vom fi sanctionati pentru anumite greseli, sa fiti siguri, vina va apartine in totalitate autoritatilor romanesti.
Au trecut deja 8 luni si 20 de zile de cind sintem, cu acte in regula, cetateni europeni, 8 luni si 20 de zile in care parca ne-am intrecut in a demonstra ca nu meritam lucrul acesta. Am avut la dispozitie tot acest timp sa aratam Europei ca putem sa indeplinim sarcinile pe care ni le-am asumat in timpul negocierilor. Dar, in loc sa ne mobilizam, ne-am continuat impasibili jocul de-a democratia, aratind cu virf si indesat ca am fost si am ramas o tara de mina a treia, cu conducatori pe masura, o tara confuza in care incompetenta si coruptia sint greu de invins.
Acum, cel putin pentru agricultura se apropie scadenta, iar vestile nu sint deloc linistitoare: Romania risca sa piarda un sfert din fondurile europene destinate agriculturii, deoarece a facut raportari eronate la Bruxelles. Concret, un audit realizat de inspectorii europeni arata ca suprafetele pe care Agentia de Plati si Interventii pentru Agricultura (APIA) le-a inaintat Comisiei ca eligibile depasesc cu mult granitele tarii. Ba, mai mult, terenuri care in scripte figureaza ca agricole, deci subventionabile, sint de mult cartiere de lux. Iar acestea sint doar citeva "erori", dar lista ar putea continua. Din pacate, cei care vor avea de pierdut vor fi agricultorii, carora, incompetenta unor functionari le-ar putea reduce drastic ajutoarele promise si asteptate de la UE. Agricultorii insa, vor pierde si din cauza intereselor ce inca troneaza in sinul Autoritatii Sanitar Veterinare. Pentru ca din vina ei, crescatorii de porci nu vor avea voie sa exporte carnea cel putin trei ani de aici incolo. Ca si leucoza, ca si aviara, pentru Autoritate, si pesta porcina a fost tot o afacere, pe care a gestionat-o in stilul pur romanesc: tun financiar. Urmarea - extinderea cu repeziciune a focarelor de pesta, epidemie ce a culminat cu episodul de la Timisoara, care a scos la iveala o alta realitate cutremuratoare: o treime din fermele Concernului "Smtihfiled", printre cei mai mari producatori de carne de porc din lume, functiona fara autorizatie sanitar-veterinara.
Dar lucrurile nu se opresc aici. Din cauza "competentei" functionarilor de la Ministerul Agriculturii, alocarea fondurilor europene pentru agricultura si mediul rural a fost aminata cu un an, o data exacta la care vom sti cu certitudine cind si pentru ce domenii vor veni banii, conditiile de eligibilitate, procentul de finantare etc., nefiind inaintata nici pina acum.
In concluzie, ce asteptau agricultorii in urma cu un an de la integrarea in UE? Subventii, o piata libera, exporturi, sprijin financiar pentru ferme. Ce au primit pina acum? Nimic din toate acestea. Si au trecut deja 8 luni si 20 de zile. Euroscepticii se bat cu pumnii in piept. Dar va intreb, are vreo vina Europa?
Au trecut deja 8 luni si 20 de zile de cind sintem, cu acte in regula, cetateni europeni, 8 luni si 20 de zile in care parca ne-am intrecut in a demonstra ca nu meritam lucrul acesta. Am avut la dispozitie tot acest timp sa aratam Europei ca putem sa indeplinim sarcinile pe care ni le-am asumat in timpul negocierilor. Dar, in loc sa ne mobilizam, ne-am continuat impasibili jocul de-a democratia, aratind cu virf si indesat ca am fost si am ramas o tara de mina a treia, cu conducatori pe masura, o tara confuza in care incompetenta si coruptia sint greu de invins.
Acum, cel putin pentru agricultura se apropie scadenta, iar vestile nu sint deloc linistitoare: Romania risca sa piarda un sfert din fondurile europene destinate agriculturii, deoarece a facut raportari eronate la Bruxelles. Concret, un audit realizat de inspectorii europeni arata ca suprafetele pe care Agentia de Plati si Interventii pentru Agricultura (APIA) le-a inaintat Comisiei ca eligibile depasesc cu mult granitele tarii. Ba, mai mult, terenuri care in scripte figureaza ca agricole, deci subventionabile, sint de mult cartiere de lux. Iar acestea sint doar citeva "erori", dar lista ar putea continua. Din pacate, cei care vor avea de pierdut vor fi agricultorii, carora, incompetenta unor functionari le-ar putea reduce drastic ajutoarele promise si asteptate de la UE. Agricultorii insa, vor pierde si din cauza intereselor ce inca troneaza in sinul Autoritatii Sanitar Veterinare. Pentru ca din vina ei, crescatorii de porci nu vor avea voie sa exporte carnea cel putin trei ani de aici incolo. Ca si leucoza, ca si aviara, pentru Autoritate, si pesta porcina a fost tot o afacere, pe care a gestionat-o in stilul pur romanesc: tun financiar. Urmarea - extinderea cu repeziciune a focarelor de pesta, epidemie ce a culminat cu episodul de la Timisoara, care a scos la iveala o alta realitate cutremuratoare: o treime din fermele Concernului "Smtihfiled", printre cei mai mari producatori de carne de porc din lume, functiona fara autorizatie sanitar-veterinara.
Dar lucrurile nu se opresc aici. Din cauza "competentei" functionarilor de la Ministerul Agriculturii, alocarea fondurilor europene pentru agricultura si mediul rural a fost aminata cu un an, o data exacta la care vom sti cu certitudine cind si pentru ce domenii vor veni banii, conditiile de eligibilitate, procentul de finantare etc., nefiind inaintata nici pina acum.
In concluzie, ce asteptau agricultorii in urma cu un an de la integrarea in UE? Subventii, o piata libera, exporturi, sprijin financiar pentru ferme. Ce au primit pina acum? Nimic din toate acestea. Si au trecut deja 8 luni si 20 de zile. Euroscepticii se bat cu pumnii in piept. Dar va intreb, are vreo vina Europa?
