Au fost luaţi din Banatul lor şi duşi în câmp, printre ciulini, fără apă, fără nimic, în satele fără nume din deşertul Bărăganului. Erau copii şi nu ştiau că sunt "duşmani ai poporului". După 61 de ani, s-au reîntâlnit în satul Baldovineşti, judeţul Brăila, unde au povestit despre deportări, despre labirintul câmpiei şi despre întâmplările zilelor din pustiu. Comemorarea celor 61 de ani de la deportarea în Bărăgan a 44.000 de locuitori din Banat şi Mehedinţi a fost organizată la finele săptămânii trecute, de către filiala Brăila a Asociaţiei Strămutaţilor, Refugiaţilor şi Condamnaţilor Politici (ASRCP). Veniţi din Brăila, Constanţa sau Bucureşti, dar şi din satele din jur, peste 100 de oameni au participat la slujba de pomenire a celor dispăruţi în lagărele de deportare, ţinută în curtea bisericii, lângă monumentul comemorativ. În cimitirele din Baldovineşti şi Zagna au rămas 126 de morţi, ale căror nume au fost trecute pe un pomelnic şi amintite de către preot. Foştii deportaţi au ascultat pioşi slujba, rugându-se pentru sufletul celor adormiţi, rămaşi fără morminte, deoarece vechile cimitire au fost arate cu tractorul şi transformate în terenuri agricole. Preşedintele ASRCP Brăila, Tănase Chingă, a mulţumit pentru prezenţă foştilor deportaţi veniţi din toate colţurile ţării pentru a cinsti memoria dispăruţilor şi a prezentat un scurt istoric al evenimentelor din 1951, când în jur de 12.800 de familii au fost deportate din vestul ţării, în câmpia Bărăganului. Oamenii au fost scoşi din case fără a fi anunţaţi dinainte, în noaptea de 18 spre 19 iunie, iar această tragedie provocată de regimul comunist a rămas cunoscută în istorie ca Rusaliile Negre. Din Banat şi Mehedinţi au fost deportaţi români, germani, bulgari, unguri, sârbi, aromâni şi evrei, care au fost nevoiţi să îşi construiască case din pământ bătut, acoperite cu stuf sau paie, fiind răspândiţi în 18 sate nou înfiinţate. Priviţi la început cu suspiciune de localnici, din cauza etichetei puse de comunişti, care îi numeau "duşmani ai poporului", în timp ei şi-au câştigat respectul prin hărnicia lor. În 1956, când s-a ridicat domiciliul obligatoriu, deportaţii s-au întors în satele lor, însă unii au rămas în Bărăgan. Printre cei mai în vârstă, care păstrează în memorie amintirea acelor vremuri, se află Mihai Ciornei, Silviu Morăraş, din Baldovineşti, Zoica Cârstiuc şi Ion Pavel, toţi aproape de 90 de ani. La eveniment a fost prezent şi primarul comunei Vădeni, Stanca Coman, care şi-a exprimat disponibilitatea de a sprijini şi pe viitor organizarea unor astfel de acţiuni.
