În 4 decembrie 1965, misiunea spaţială a SUA cu echipaj uman Gemini 7 era lansată în spaţiu pentru a studia efectul călătoriilor spaţiale lungi asupra organismului uman. Pe orbita terestră, Gemini 7 s-a întâlnit, 11 zile mai târziu, cu misunea spaţială Gemini 6A, realizând prima manevră de rendez-vous spaţial între două nave cu echipaj uman. Se pregătea zborul către Lună.
Cucerirea paşnică a spaţiului este singura formă de cucerire în care omul modern se poate angaja cu mândrie. În această luptă toţi oamenii sunt aliaţi şi singurul duşman este mediul ostil - afirma în ziua lansării, preşedintele american Lyndon Johnson.
Gemini 7 a fost lansată cu o rachetă tip Titan II şi avea la bord un echipaj compus din astronauţii Frank F. Borman II şi James A. Lovell Jr.
Timp de 13 zile, 18 ore, 35 de minute şi 1 secundă, zborul Gemini 7 a orbitat Terra de 206 ori, la o înălţime de aprozimativ 300 de km, parcurgând în total 9 milioane de km, potrivit TVR.
Cum a fost conceput proiectul Gemini
În mai 1961, preşedintele John F. Kennedy declara că Statele Unite ale Americii vor trimite un astronaut pe Lună, până la sfârşitul deceniului. Americanii erau hotărâţi să câştige cursa spaţială cu sovieticii.
Până la sfârşitul aceluiaşi an, NASA a anunţat un plan de extindere a programului spaţial de zbor pilotat prin dezvoltarea unei nave spaţiale pentru două persoane şi pe 3 ianuarie 1962, programul era botezat Gemini, după cea de-a treia constelaţie din zodiac şi stelele sale gemene, Castor şi Pollux.
Programul intenţiona să perfecţioneze tehnicile necesare unei misiuni lunare: întâlnirile în spaţiu şi tehnicile de andocare care aveau să fie folosite în timpul zborurilor misiunilor Apollo, dar să şi studieze efectul misiunilor spaţiale lungi asupra organismului uman. În doar 20 de luni, zece misiuni Gemini aveau să decoleze de la Cape Canaveral din Florida.
Nava spaţială Gemini avea 5,8 metri lungime, 3 metri diametru şi cântarea 3810 kg, iar spaţiul din cabină era extrem de mic.
Un modul adaptor montat în spatele capsulei purta oxigen, combustibil şi alte consumabile, iar sistemele electronice de la bord puteau fi scoase şi înlocuite cu uşurinţă şi simplificau întreţinerea. În timpul ieşirilor în spaţiu ale astronauţilor, urma să fie testat şi costumul spaţial.
Zborul Gemini 6, planificat pentru lansare în 25 octombrie 1965, a fost eliminat atunci când nava Agena, cu care trebuia să se întâlneasca în spaţiu, a explodat în timpul lansării.
Întâlnire istorică
În 4 decembrie 1965 la ora 19:30:03 UTC, Gemini 7 era lansată pentru a deveni nava ţintă de întâlnire, iar 11 zile mai târziu, când a fost lansată şi Gemini 6, cele două nave au zburat în formaţie timp de cinci ore.
Zborul Gemini 7 a durat 14 zile, iar cele 330 de ore petrecute în spaţiu a fost un test de rezistenţă pentru cei doi piloţi înghesuiţi în spaţiul îngust al cabinei, dar nu a avut efecte dăunatoare pe termen lung asupra celor doi astronauţi.
Gemini 12 a fost ultimul zbor din programul care a demonstrat că întâlnirile orbitale şi andocarile deveniseră o rutină şi că oamenii puteau să iasă în spaţiul extraterestru, să lucreze şi să rămână sănătoşi în spaţiu timp de săptămâni.
