Pandemia de COVID-19 și „lockdown”-ul pe care l-a adus și care a bulversat viața cotidiană l-au făcut pe exploratorul franco-elvețian Christian Clot să pună la cale un experiment care își propune să afle ce se întâmplă „dincolo de timp”.
La 7 martie, exploratorul Christian Clot, obișnuit să se confrunte cu mediile mai puțin prietenoase, va lua cu el 13 persoane - 6 bărbați și 7 femei - și le va duce sub pământ, într-o grotă din Ariège, în sudul Franței. Vor sta acolo, sub pământ, timp de 40 de zile, fără un reper temporal și fără lumină naturală. Obiectivul acestui experiment inedit, intitulat „Deep Time”, este de a măsura efectele pe care le are asupra creierului o izolare absolută.
Experimentul se va desfășura în grota Lombrives din Ussat-les-Bains, o zonă situată cam la 110 km de Toulouse. Iar timpul devine o aventură.
„Lockdown” extrem
Ideea lui Christian Clot este de a urmări prin acest experiment comportamentul creierului atunci când pierde noțiunea timpului.
Cât de dezorientați suntem? Cum ne descurcăm atunci când suntem într-o situație totalmente nouă? Cum concepe și administrează creierul nostru timpul, în lipsa oricărui indicator temporal? Cum reușește un grup să se organizeze în această situație?
Sunt câteva dintre întrebările la care cercetătorul speră să găsească răspuns.
Într-un interviu pentru Ouest-France, exploratorul a dat detalii despre această inedită misiune. Proiectul este mai vechi și era elaborat împreună cu Institutul pentru Adaptare Umană propunându-și să urmărească raporturile dintre oameni atunci când sunt puși în situații noi, în condiții extreme. Când a apărut criza COVID, proiectul a fost accelerat tocmai pentru a putea veni în ajutorul oamenilor aflați în dificultate.
De ce este diferit proiectul Deep Time?
Oricine a dorit a putut face o cerere ca să ia parte la proiect. Candidații au fost aleși din rândul societății civile. Condiția a fost să aibă între 25 și 50 de ani, să fie disponibili și să fie sănătoși fizic și psihic.
Pentru experiment au fost aleși oameni cu profiluri variate, care au trecut deja prin experiența izolării din pandemie.
Nu este pentru prima dată, totuși, când se desfășoară un experiment într-o peșteră. În 1962, Michel Siffre a stat două luni sub pământ pentru a observa semnele crono-biologice. Au mai fost și alte experiențe, dar mereu cu persoane singure, izolate în locuri de unde nu se puteau mișca.
Proiectul Deep Time va fi diferit: pentru prima dată, va fi un grup mixt. Dincolo de observarea biologiei umane, se va putea analiza și colaborarea interumană.
Cum funcționează sincronizarea unui grup când se pierde noțiunea timpului? Cum îți dai întâlnire, când nu ai nici ceas, nici soare?
De ce a fost aleasă o grotă?
Pentru acest experiment s-ar fi putut alege la fel de bine un buncăr. Dar o peșteră are avantajul de a fi un spațiu vast, care poate fi explorat și unde subiecții se pot mișca. Va exista o tabără de bază, dar grota va fi un spațiu de activitate, de descoperire, de explorare.
Pe de altă parte, este un spațiu natural, cu avantajele pe care le comportă: există viață, animale, culori, o diversitate de roci. Este un spațiu care permite mirarea, emoția, curiozitatea, iar acestea sunt esențiale pentru adaptarea la o situație nouă.
Cele mai dure experiențe pentru om sunt cele în care pierde noțiunea timpului și cele când nu poate dormi, spune Christian Clot. Nu este de mirare că exact pe aceste aspecte se bazează și cele mai utilizate metode de tortură. De ce? Pentru că omul este definit de timp. Chiar și fără ceas, dar având soarele, el este capabil să se orienteze și să se poată organiza între zi și noapte. Când pierde această noțiune, este într-o situație extrem de dificilă, stresantă. Intervine dezorientarea.
De aceea, experimentul își propune să înțeleagă toate aceste mecanisme.
De ce 40 de zile sub pământ?
Mai multe studii, în special în domeniul spațial, arată că un ciclu uman are între 35 și 40 de zile. Pe acest ciclu se concentrează acum atenția experimentului „Deep Time” și de aceea a fost aleasă o perioadă de 40 de zile. Este o durată menționată inclusiv în textele religioase. „Am ales și eu această perioadă, pentru a traversa acest deșert”, spune cercetătorul Christian Clot.
Dar ce se întâmplă dacă un membru al grupului nu tolerează această experiență sau dacă se dovedește dificilă coabitarea lui cu ceilalți? Există posibilitatea de a ieși afară?
Christian Clot spune că atât timp cât o persoană nu este în pericol fizic, ea rămâne cu grupul în grotă. Nu este avută în vedere o ieșire din experiment înainte de încheierea lui. Pentru că tocmai asta se dorește a fi observat: rolul grupului. Cum se susțin membrii lui? Cum permite colectivul unor persoane să depășească o situație, să se simtă suficient de bine?
Trebuie spus că printre participanți există un medic de urgență, o infirmieră, iar Christian Clot este un specialist în situații de urgență. Cercetătorul are încredere că experimentul va putea fi dus la bun sfârșit.
Ce date vor fi colectate?
Acest proiect este susținut de 20 de institute și mari laboratoare de cercetare. Vor fi culese mii de date, din domenii diferite, care apoi vor fi corelate într-un mare studiu științific.
Pentru a studia creierul, participanților li se va face un RMN înainte și după ieșirea din grotă, o encefalogramă, iar participanții vor avea diverși senzori ce le vor depista transformările la nivel cerebral cât timp vor sta în grotă. Acești senzori le vor măsura temperatura, ritmul cardiac și sanguin, respirația, mișcările.
Pe de altă parte, se va studia și sociabilitatea. Pentru a înțelege cum va funcționa această echipă, a fost definit un instrument, numit „sociometru”. El va permite să se știe cine este în contact cu cine, în ce moment, cum funcționează oamenii împreună, cum sunt luate deciziile.
Sunt și date de ecologie ambientală care vor fi culese, pentru că se va studia și impactul mediului, adică al grotei, asupra oamenilor.
Cine rezistă cel mai bine?
Christian Clot spune că persoanele aflate în izolare, indiferent de mediu, se găsesc într-o situație extremă. Mai întâi, trec printr-o fază în care nu înțeleg ce se întâmplă, dar există mecanisme care le ajută să-și revină. Iar indivizii care se descurcă cel mai bine sunt cei care au capacitatea de a fi curioși, de a se mira, de a găsi un scop pozitiv în orice experiență.
Gestionarea emoțiilor este cea care face diferența. Iar pentru a ne stăpâni emoțiile și pentru a reuși să luăm cele mai bune decizii, trebuie să descoperim ce ne face bine, explică cercetătorul.
La acest proiect vor lucra în jur de 40 de cercetători, iar miile de date colectate vor fi prelucrate în studii științifice din diverse domenii de experimentare: neurologie, psihologie, etologie etc. În final, va apărea o carte, dar și un film, pentru că dincolo de caracterul științific al experienței, este vorba și despre un instrument care să vină în ajutorul marelui public: să-i dea niște date-cheie pentru a trece mai bine prin situațiile de „lockdown”.
