„O alergare de 60 de minute poate adăuga 7 ore vieții”, susține un articol din The Times. Articolul s-a bazat pe un nou studiu publicat în jurnalul Progress in Cardiovascular Diseases, care a concluzionat că alergătorii trăiesc, în medie, cu trei ani mai mult decât cei care nu aleargă și că alergatul face mai mult pentru longevitatea noastră decât orice altă formă de exercițiu fizic.
Dar alergatul are mai multe funcții decât efectele de îmbunătățire a sănătății. Cercetările publicate în ultimii ani au arătat că încălțarea acelei perechi de adidași Nike și ieșitul la alergat pe dealuri sau trotuare vă pot schimba creierul și mintea în moduri interesante, de la creșterea conectivității între hub-urile funcționale, până la a vă ajuta să vă reglați emoțiile. Efectele precise variază uneori în funcție de angajarea în sprinturi intense sau alergări pe distanțe lungi.
Alergatul vă schimbă structura creierului
David Raichlen și colegii săi au scanat creierul tinerilor alergători pe distanțe lungi, în timp ce aceștia se odihneau într-un scaner cu ochii deschiși timp de șase minute. După cum au raportat în Frontiers in Human Neuroscience, alergătorii au arătat o conectivitate mai mare între așa-numita rețea parietală frontală și alte regiuni neuronale implicate în memoria de lucru și autocontrol, pe care cercetătorii le-au interpretat ca fiind probabil datorită cerințelor cognitive ale alergatului și a condiției fizice îmbunătățite a alergătorilor. Alergătorii au prezentat, de asemenea, o „anticorelație” mai mare între rețeaua lor de mod implicit (DMN, care se petrece când ne odihnim) și o serie de regiuni implicate în controlul mișcărilor și a senzațiilor - cercetătorii au spus că acest lucru ar putea indica faptul că, atunci când sunt în mișcare, alergătorii sunt probabil foarte angajați cognitiv, cu DMN suprimat.
Sprinturile intense par să stimuleze funcția executivă
În timpul unui studiu publicat în Preventive Medicine Reports, cercetătorii le-au cerut tinerilor voluntari (cu vârsta medie de 12 ani) să finalizeze câteva sprinturi de 10 secunde, timp de 10 minute și apoi să facă niște teste cognitive. Participanții au acționat ca propriile variante de control și într-o altă zi (fie înainte, fie după ziua sprintului) au finalizat aceleași teste mentale după 10 minute de odihnă.
Performanța participanților la testul Stroop - o măsură a controlului mental sau ceea ce psihologii numesc „funcția executivă” - părea să fie îmbunătățită imediat după sprinturi și 45 de minute după aceea, comparativ cu după odihnă. Nu au existat efecte ale sprinturilor asupra performanței memoriei vizual-spațiale sau a vitezei mentale de bază.
Șapte săptămâni de antrenament de alergare în intervale vă pot spori flexibilitatea cognitivă
De trei ori pe săptămână, timp de șapte săptămâni, un mic grup de tineri marinari au petrecut 45 de minute, crescând la 90 de minute la sfârșitul programului, făcând antrenamente în intervale: alergări rapide între 200 și 1000m, intercalate cu perioade de odihnă. Cercetătorii au testat funcția cognitivă a voluntarilor înainte de perioada de antrenament și după aceea, și au comparat rezultatele cu un grup de control de marinari care și-au continuat stilul de viață activ ca de obicei.
Scriind în The Journal of Strength and Conditioning Research, Tomas Venckunas și colegii săi au raportat că grupul care a alergat nu a devenit doar mai apt și mai bun la alergat, ci a arătat și câștiguri superioare în ceea ce privește flexibilitatea cognitivă: adică s-au adaptat mai bine la comutări rapide în instrucțiunile din timpul unei activități de apăsare a tastelor de pe un computer.
Alergarea pe distanțe extrem de lungi vă micșorează creierul (dar crește înapoi)
În 2009, 67 de sportivi de anduranță au parcurs aproape 3.000 de mile pe parcursul a 64 de zile, fără o singură zi de odihnă, pentru a finaliza ultramaratonul TransEurope-FootRace. Pentru un studiu publicat în BMC Medicine, o echipă de cercetători condusă de Wolfgang Freund a scanat creierul unui eșantion format din acești alergători înainte de cursă, pe parcursul cursei și opt luni după aceea. În timpul cursei, creierele alergătorilor s-au micșorat, în termeni de volum de substanță cenușie, cu aproximativ șase procente, o cantitate pe care cercetătorii au descris-o drept „substanțială”, considerând că îmbătrânirea normală este asociată cu pierderea volumului de aproximativ 0,2 la sută pe an. Cu toate acestea, la scanarea finală, creierul alergătorilor și-a revenit la volumul anterior cursei. Într-un studiu din BMC Sports Science, Medicine and Rehabilitation, aceeași echipă de cercetare a identificat pierderea de substanță gri legată de alergare în patru zone cheie, inclusiv părți din: cortexul temporoparietal, cortexul occipitotemporal, cingulatul anterior și cortexul prefrontal și caudatul nucleu.
