Haricleea Darclee s-a născut la Brăila în 1860 într-o familie cu origini greceşti. A debutat tot la Brăila în 1881. A fost una din cele mai mari soprane ale lumii. A cântat pe scenele teatrelor de operă din Milano, Roma, Florenţa, Paris, Lisabona, Madrid, Moscova. Puccini a scris opera “Tosca” special pentru vocea ei. A fost admirată de Verdi, dar şi de regele Portugaliei. A murit la Bucureşti şi a fost înmormântată cu sprijinul Ambasadei Italiei.
Johnny Răducanu s-a născut la Brăila în 1931 într-o familie de muzicanţi romi. A urmat cursuri muzicale la Iaşi, Cluj şi Bucureşti. Este considerat “părintele” jazz-ului românesc. Ne-a lăsat mai multe înregistrări pe discuri cu muzică de jazz. A murit în garsoniera sa din Bucureşti.
Mihail Sebastian s-a născut la Brăila în 1907 într-o familie de evrei. A fost ziarist, romancier şi dramaturg. Ne-a lăsat câteva piese de teatru, mai multe romane şi un jurnal, document excepţional al vieţii intelectuale din Bucureştiul interbelic. A avut succes ca dramaturg încă din timpul vieţii. A murit la 38 de ani în urma unui accident de maşină.
Fiecăruia dintre cei trei brăileni, oraşul natal îi dedică anual câte un festival. Toate cele trei festivaluri se bucură de participare internaţională şi au devenit adevărate embleme pentru viaţa culturală locală.
Festivalul ‘Haricleea Darclee” a fost iniţiat şi beneficiază de sprijinul neobosit al sopranei Mariana Nicolescu. Datorită amplorii sale, festivalul se desfăşoara din doi în doi ani, iar între festivaluri au loc cursuri de măiestrie artistică oferite de Mariana Nicolesco.
Festivalul “Johnny Răducanu” a primit în acest an un important suport din partea Centrului Naţional de Cultură a Romilor. Este un festival “tânăr”, dar poate deveni, în timp, o adevărată rampă de lansare pentru tinerii interpreţi şi autori de muzică de jazz.
Festivalul “Mihail Sebastian”, încheiat recent, s-a desfăşurat graţie implicării puternice a Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România. Deşi a început timid acum câţiva ani, anul acesta festivalul a reprezentat, cum s-a mai relatat, un adevărat “spectacol de spectacole”. Cu reprezentaţii teatrale, cu recitaluri muzicale, cu colocvii despre opera lui Mihail Sebastian.
Cum spuneam, despre toate acestea s-a mai scris. Dacă le reluam, o facem pentru a aminti autorităţilor locale că toate aceste festivaluri aduc un imens prestigiu oraşului şi duc numele Brăilei în toată lumea. Ele sunt sprijinite şi din afara Brăilei şi asta e bine. Ar fi o greşeală ca vreunul din aceste festivaluri să nu fie susţinut tocmai de brăileni.
Un oraş care nu oferă în prezent prea multe motive de mândrie locuitorilor săi, are această şansă uriaşă. Să se vorbească despre el datorită celor care s-au născut aici şi au performat în altă parte. Și care nu s-au dezis niciodată de originea lor etnică şi de locurile natale…
P.S. Amintesc, în treacăt, că la Brăila a mai avut loc un festival după 1990. Era un festival de muzică nouă închinat marelui compozitor grec, Iannis Xenakis, născut tot la Brăila. Dar acest festival şi-a încetat existenţa după căteva ediţii.
